Unii primari se ocupă de chestii simple: astupă gropi, schimbă becuri, repară trotuare. Lucruri normale, de zi cu zi. La noi, însă, s-a mers multă vreme pe proiecte desprinse direct din filmele SF. Ani la rând, în loc de investiții logice, am primit pliante electorale pline de desene colorate și simulări pe calculator. Dacă celebrul Baron Münchhausen ar fi trecut pe aici în vreo campanie, sigur ar fi rămas mască văzând ce idei puteau să apară în strategia de dezvoltare a comunității noastre.
Partea cea mai interesantă este că, deși pe teren nu s-a construit nimic, aceste fantezii nu au fost chiar gratuite. Pentru fiecare idee spectaculoasă s-au plătit din banii noștri studii de fezabilitate, schițe și expertize care au costat sume serioase, doar pentru a demonstra pe hârtie că proiectele sunt fie imposibile, fie mult prea scumpe.
Hai să ne amintim de câteva dintre dosarele care au costat o avere doar ca să fie uitate prin sertare.
Gondolele de pe canalul dintre blocuri
Cea mai cunoscută idee a fost, de departe, transformarea unui banal canal de colectare a apei într-un loc unde să te poți plimba cu gondola. Planul de marketing suna bine: de ce să mai mergi până în Italia, când poți aduce atmosfera din Veneția direct între blocurile noastre? Ne și imaginam cum ieșeam seara la o plimbare romantică cu barca, în timp ce un angajat de la spații verzi ne cânta o serenadă, încercând în același timp să nu agațe cu vâsla pet-urile sau pungile aruncate în apă. Evident, studiile hidrotehnice făcute ulterior au confirmat ceea ce știa orice localnic: debitul mic al apei nu permite așa ceva. Bărcile au rămas doar în poze, iar canalul a rămas plin de stufăriș.
Fântâni muzicale și parcări sub copaci
Tot din categoria ideilor spectaculoase a făcut parte și proiectul cu fântânile muzicale pe râul care traversează orașul. Trebuia să avem jocuri de lumini, lasere și muzică direct din apă, pe faleză. S-au comandat studii, însă nimeni nu s-a mai gândit ce se întâmpla cu echipamentele scumpe la prima viitură serioasă. Proiectul a fost abandonat, dar facturile pentru proiectare au rămas plătite.
Apoi, a venit ideea cu parcarea de sub parcul central. Logica a fost de-a dreptul bizară: să tăiem rădăcinile unor copaci vechi de zeci de ani ca să facem o parcare subterană. Mașinile stăteau frumos la umbra betonului, iar noi primeam în schimb un gazon rulat deasupra. Din fericire, oamenii s-au revoltat, au cerut să se păstreze copacii adevărați, așa că ideea a fost aruncată la coșul de gunoi.
Tunelul și complexele sportive fantomă
O altă poveste vânătorească a fost parcarea subterană din zona centrală, care trebuia să aibă un tunel pe sub pământ (o „străpungere”) direct până într-o piață vecină. Proprietarii de magazine s-au speriat că le crapă pereții clădirilor istorice, specialiștii au cerut bani mulți pentru descărcări arheologice, iar după ce s-a plătit proiectul tehnic, toată povestea a fost băgată la sertar.
Iar dacă tot vorbeam de planuri mari, s-au dat bani buni și pe studiile extinderii unui complex sportiv de la marginea localității, care trebuia să concureze cu bazele din străinătate. Dar au rămas aceleași două terenuri, moștenite de decenii întregi.
Ce legătură au cele de mai sus cu educația?
Una directă, profundă și extrem de dureroasă. Dincolo de cifre, ironii și desene colorate, marea problemă a acestor proiecte fantastice nu este doar financiară, ci este, în realitate, costul direct al unei lipse cronice de educație civică și politică în rândul comunității.
Această lipsă de educație este singura explicație logică pentru un paradox greu de digerat: cum a fost posibil ca, în ciuda unor proiecte de-a dreptul fantasmagorice și a promisiunilor flagrant nerealiste, cel care le-a propus să fie votat, ales și reales de atâtea ori? Răspunsul stă în vulnerabilitatea unui electorat lipsit de un spirit critic solid. O comunitate care nu este educată să analizeze logic realizările din teren și să taxeze minciuna devine victima perfectă pentru manipularea prin pliante lucioase. În loc să penalizeze risipa banilor publici pe studii de fezabilitate uitate prin sertare, s-a preferat, de la un scrutin la altul, cumpărarea aceleiași iluzii frumos ambalate.
Practic, lipsa de educație civică a funcționat ca un cec în alb oferit administrației. Atâta timp cât criteriul de vot a rămas desenul 3D din broșură, și nu realitatea din jur, s-a mers pe ideea că poți câștiga un nou mandat doar mimând progresul pe hârtie, în timp ce comunitatea dădea în gropi. Singura excepție – revolta cetățenilor pentru salvarea copacilor din parcul central – ne-a arătat, ca o sclipire de moment, ce înseamnă reacția unei comunități care gândește, are discernământ și își apără valorile.
Fiecare din sumele uriașe îngropate în gondole imposibile și fântâni muzicale abandonate reprezintă bani care nu au mai ajuns în școli, în educarea tinerilor sau în modernizarea reală a societății. Până când nu vom înțelege că educația este singurul anticorp împotriva manipulării electorale, vom continua să validăm prin vot aceiași vânzători de iluzii. Ignoranța nu costă doar bani publici, ci ne costă viitorul – iar noi am plătit-o, prin votul nostru repetat, cu vârf și îndesat.
Orice asemănare cu personaje politice din lumea reală este pur întâmplătoare.
_______________
Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului.
