„Unul dintre cele mai importante aspecte ale rutinei școlare este ca elevul să se simtă apreciat, să se simtă util și bun în ceea ce face”, este de părere profesorul Flavian Georgescu. Aceasta a precizat că profesorii trebuie să se adapteze nevoilor copiilor din ziua de azi. Declarațiile au fost făcute în emisiunea „Sfatul Profesorului” de la Național FM, în colaborare cu educatieprivată.ro.
„Îmi asum ceea ce spun și cred că școala modernă din societatea de astăzi trebuie să sufere o schimbare majoră din acest punct de vedere și să ia în calcul faptul că elevii de astăzi sunt total diferiți față de elevii de acum 20-30-40 de ani. Discutăm despre copii cu nevoi diferite, care cresc în medii diferite, într-o societate total diferită. Noi, cadrele didactice, trebuie să conștientizăm acest lucru și, deși ne este foarte greu, trebuie noi să ne adaptăm nevoilor copiilor din ziua de azi. (…)”, a spus cadrul didactic.
Aceasta a explicat cum ar putea profesorii să ajute la dezvoltarea personală a elevilor și a oferit un exemplu în acest sens:
„Eu, prin prisma meseriei de cadru didactic, vorbesc acum despre modalitatea prin care școala, prin intermediul dascălilor, poate ajuta la dezvoltarea personală a elevilor. Și vă spun punctul meu de vedere, și anume că unul dintre cele mai importante aspecte ale rutinei școlare este ca elevul să se simtă apreciat, să se simtă util și bun în ceea ce face.
Dacă într-o zi copilul nu își însușește la școală, poate, toate informațiile, dar a fost apreciat și vine acasă fericit spunând: „mamă, tată, ia uitați ce am făcut eu, ia uitați ce m-a lăudat doamna”. Aceea este o zi câștigată. Aceea este o zi în care elevul a dobândit mai mult decât toată programa școlară predată”, a menționat Flavian Georgescu.
2 comments
Mi-a plăcut propoziția “Elevul are nevoie de reușite mici și dese.”
În orice disciplină trebuie să-i dovedești elevului utilitatea și frumusețea informațiilor.
Copiii, spre deosebire de adulți … ezita să facă lucruri în legătură cu care nu se simt competenți… deseori ezitarea lor este interpretată drept refuz.
Noi, cei mari, la job sau și în alte situații mai personale, estimam “consecințele” și, de multe ori ne angajam și în lucruri la care nu (prea) ne pricepem… nu cu rea intenție ci pt că așa considerăm, pe termen scurt, sub presiune etc..că ne păstrăm joburile, relația, imaginea etc.
Am simplificat poate aceasta diferenta, însă uneori uitam sa ne raportam la copii așa cum le este lor specific… înainte să adoptăm “sancțiunea” poate ar trebui să adoptăm încurajarea, chiar daca uneori sunt necesare multă răbdare și … mai multe încercări…
“Competenta” se construiește la fel și simultan cu încrederea în forțele proprii.