Inteligența artificială poate ajunge să preia de la elevi nu doar realizarea unei sarcini, ci și procesele prin care aceștia își evaluează munca, decid dacă au înțeles și stabilesc ce trebuie să facă mai departe, avertizează profesorul Jason Lodge, specialist în psihologia educației la University of Queensland, Australia. „Nu doar că elevii nu învață, dar nu învață cum să învețe”, a spus acesta la Digital Learning Week, conferință organizată săptămâna aceasta de UNESCO.
Jason Lodge, profesor de psihologia educației și director al Learning, Instruction and Technology Lab de la University of Queensland, a vorbit despre riscul de „cognitive offloading”, externalizarea cognitivă, în contextul utilizării inteligenței artificiale de către elevi.
Externalizarea unor sarcini către tehnologie nu este în sine o problemă, a explicat profesorul. Oamenii folosesc deja instrumente precum verificarea ortografică și gramaticală sau calculatoarele pentru a reduce efortul cognitiv necesar unor activități. În cazul inteligenței artificiale însă, externalizarea poate merge mai departe și poate cuprinde tocmai procesele de gândire pe care elevii trebuie să le exerseze pentru a deveni capabili să învețe independent.
„Dacă ne gândim, de exemplu, la un eseu, sarcina de a scrie eseul este doar o parte din ceea ce face elevul. În timp ce face asta, își monitorizează și progresul: Este eseul suficient de bun? Cum îl pot îmbunătăți? Face judecăți despre calitatea lucrării în raport cu nivelul la care trebuie să ajungă. Sunt mulțumit acum și sunt gata să îl predau. Pe baza acestor judecăți, elevul va lua apoi o decizie despre ce trebuie să facă mai departe”, a explicat Lodge.
Riscul apărut odată cu AI este ca elevul să transfere tehnologiei nu numai redactarea eseului, ci și evaluarea calității acestuia, identificarea problemelor și decizia privind pașii următori.
„Riscul pe care îl vedem în cazul AI este că nu este externalizată doar sarcina. Asta am văzut foarte mult în cazul unor instrumente precum calculatoarele, când sarcina efectivă de a face calculul o dau mașinii. Acesta este însă un caz în care toate acele alte procese pot fi, de asemenea, externalizate. Elevul ajunge direct de la început la obiectiv. Consecința este că nu doar că elevii nu învață, dar nu învață cum să învețe”, a spus profesorul.
Acesta vorbește despre o posibilă „externalizare metacognitivă”, în care tehnologia preia inclusiv procesele prin care elevii își urmăresc și își evaluează propria învățare.
„Există aici un pericol cumulativ, pentru că nu este externalizată doar munca în sine, ci și procesele care le permit elevilor să facă o muncă bună. Ei nu mai au suficientă practică pentru a putea face aceste lucruri și pentru a deveni ulterior elevi mai buni”, a explicat Jason Lodge.
Profesorul a atras atenția și asupra „iluziei de competență”, situația în care o persoană are impresia că înțelege un subiect mai bine decât îl înțelege în realitate. Fenomenul nu a apărut odată cu inteligența artificială, dar AI îl poate amplifica prin explicațiile rapide, accesibile și personalizate pe care le produce.
Lodge a dat exemplul unei persoane care îi cere unui instrument AI să îi explice cum funcționează Universul în două paragrafe și într-un limbaj potrivit unui copil de opt ani. Explicația poate fi atât de accesibilă încât utilizatorul ajunge să aibă senzația că stăpânește subiectul, fără ca această senzație să însemne neapărat că a dobândit o înțelegere profundă.
În educație, una dintre consecințe este că accentul ar trebui mutat de la simpla detectare a folosirii AI către identificarea dovezilor că elevul a învățat, spune profesorul.
„Detectoarele AI nu sunt fiabile. Știu că s-a lucrat la ele și așa mai departe. Noi am încercat să le folosim pentru zeci de mii de sarcini de evaluare și pur și simplu nu sunt suficient de fiabile pentru a putea acționa pe baza lor. Dar, mai fundamental, cred că trebuie să se producă o schimbare în privința acestor probleme. Trebuie să încetăm să căutăm dovezi ale fraudei și să ne facem treaba de a căuta dovezi ale învățării”, a spus Jason Lodge.
Problema apare atunci când profesorul evaluează numai produsul final, pentru că, în condițiile utilizării inteligenței artificiale, devine dificil de stabilit cine l-a realizat.
„Dacă încercăm să ne uităm doar la rezultat, nu avem nicio idee dacă acesta a fost produs de un om, de o mașină sau de o combinație între cele două”, a explicat profesorul.
Din acest motiv, Lodge spune că evaluarea trebuie să acorde mai multă atenție procesului și amintește forme de evaluare în care profesorul poate avea un grad ridicat de încredere că elevul știe ceea ce trebuie să știe și poate face ceea ce trebuie să facă: evaluarea orală interactivă, examenele scrise pe hârtie și demonstrațiile practice.
În același timp, profesorul susține că simpla alfabetizare în domeniul AI, mai ales atunci când este concentrată puternic asupra aspectelor tehnice, nu reprezintă neapărat competența fundamentală de care au nevoie elevii.
Elevii folosesc AI într-o rețea mult mai largă de resurse, care include internetul, videoclipurile, colegii și profesorii. Cei care folosesc bine inteligența artificială, spune Lodge, tind să fie cei care știu să navigheze bine prin întreaga această rețea și să ia decizii potrivite pentru propria învățare.
„Dacă ar trebui să spun că există o singură superputere în epoca AI, aș spune că aceasta este învățarea autoreglată. Cum își monitorizează elevii învățarea, cum înțeleg felul în care învață și cum reușesc să meargă mai departe. Aceste competențe îi vor ajuta indiferent de cum va arăta AI peste un an, cinci ani, zece ani sau douăzeci de ani. Aceste capacități de adaptare sunt absolut esențiale”, a spus profesorul.
Jason Lodge susține, în același timp, importanța unui curriculum bogat în cunoștințe, întrucât gândirea critică nu poate funcționa în absența unei baze de cunoștințe.
„Un curriculum bogat în cunoștințe este important. Nu poți gândi critic dacă nu ai nimic despre care să gândești critic. Cunoașterea este ceea ce folosim pentru a gândi, nu doar obiectul asupra căruia gândim”, a spus Lodge.
Potrivit acestuia, sistemele de educație trebuie să găsească un echilibru între ceea ce elevii știu, ceea ce știu să facă și felul în care se înțeleg pe ei înșiși ca persoane care învață.
„Întrebarea cu care cred că trebuie să ne confruntăm în anii următori este care este echilibrul dintre a ști, a face și a fi. Sunt curriculumul și sistemele noastre de educație construite astfel încât să avem echilibrul potrivit între aceste lucruri? Partea referitoare la cine sunt elevii ca persoane care învață și cum îi putem ajuta să înțeleagă cum arată o învățare bună în epoca AI este probabil ceva ce am neglijat puțin.”
Întrebat ce ar trebui să înțeleagă orice elev de 15 ani despre propria minte înainte să apeleze la un instrument de inteligență artificială, Jason Lodge a spus că elevii trebuie să știe că dificultatea, blocajul și confuzia sunt părți normale ale învățării, nu semnale că trebuie să caute imediat un răspuns.
„Este în regulă să fii confuz, este în regulă să ți se pară greu. Mintea seamănă în multe privințe cu corpul: cu cât o pui mai mult la lucru, cu atât devine mai bună. Uneori există această impresie că, dacă ceva este ușor de înțeles sau fluent, atunci așa ar trebui să fie. Sau că, dacă sunt confuz în legătură cu ceva, înseamnă că nu pot să fac acel lucru.”
„Cred că această confuzie este un semnal că ești suficient de implicat încât să fii confuz. Și aș spune că, de multe ori, asta înseamnă că ești de fapt pe drumul cel bun. Trebuie să avem o altfel de conversație despre învățare cu acești elevi de 15 ani, astfel încât să înțeleagă că este în regulă să se blocheze, să fie confuzi sau să li se pară ceva frustrant. Asta face parte din procesul de învățare și este perfect normal”, a spus Jason Lodge.
Discuția a avut loc în cadrul Digital Learning Week, organizată de UNESCO, într-o sesiune despre gândirea critică, gândirea independentă și metacogniție în epoca inteligenței artificiale. Dezbaterea a fost moderată de românca Simona Popa, Programme Specialist la UNESCO International Bureau of Education, iar alături de Jason Lodge a participat Cristine Legare, profesor de psihologie și director al Center for Applied Cognitive Science de la University of Texas at Austin. Vedeți aici analiza profesoarei.
Conferința UNESCO poate fi urmărită integral aici:
Citește și: