Profesorul și scriitorul Alex Goldiș, despre programa de Română pentru clasa a IX-a, pusă în dezbatere: Includerea insistentă a cronicarilor e o alegere de ideologie și metodologie care riscă să reproducă narațiuni etnocentriste și protocroniste

Profesorul de la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și scriitorul Alex Goldiș a publicat pe Facebook o poziționare amplă despre proiectul programei de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a în care contestă argumentul potrivit căruia întoarcerea la „începuturile literaturii române” ar fi legitimă prin analogie cu studiul autorilor fondatori din alte culturi (Dante, Shakespeare, Cervantes).

• Noua programă școlară pentru materia Limba și literatura română la clasa a IX-a, care ar trebui să fie aplicată în licee din anul școlar 2026-2027, a fost publicată marți seara, 25 noiembrie 2025, în dezbatere publică (MEC) de către Ministerul Educației și Cercetării. Ar urma să se aplice pentru elevii care acum sunt în clasa a VIII-a.

Goldiș, care este conferențiar universitar, susține că paralele de acest tip sunt forțate, atât prin diferențele de complexitate, cât și pentru că ceea ce numim „literatură română veche” este, în mare măsură, o construcție critică modernă, cu miză de legitimare simbolică: „dincolo de faptul că nu încape o comparație din unghiul complexității cronicarilor cu autorii de mai sus, ceea ce numim «literatură română veche» e în mare măsură o invenție (deloc naivă sau neutră) a criticii de secol XX”.

• Postarea integrală a profesorului, mai jos în articol.

El afirmă că includerea insistentă a cronicarilor și a „începuturilor” nu este doar o opțiune didactică pentru diacronie, ci o alegere de ideologie și metodologie care riscă să reproducă narațiuni etnocentriste și protocroniste. În interpretarea sa, citirea cronicarilor ca „proto-literatură” a funcționat istoric ca mecanism de „acumulare de capital literar” pentru o literatură (semi)periferică, preocupată să-și construiască vechime și prestigiu, fenomen explicat de Pascale Casanova și discutat și de Mircea Martin, iar canonizarea cronicarilor ca literatură, consacrată de G. Călinescu, a fost apoi reciclată în diferite forme în critica postbelică: „Citirea cronicarilor ca literatură, consacrată de G. Călinescu (…) a fost reciclată (…) într-un soi de legitimare a «vechimii» și a «prestigiului simbolic» al literaturii române, care trebuia să aibă neapărat «cinci secole de existență»”.

În acest cadru, Goldiș spune că proiectul de programă dă impresia unei regresii către concepții de tipul anilor ’80, prin menținerea unei viziuni închise, „organiciste”, asupra literaturii naționale, chiar dacă în text apar termeni precum „transnațional” sau „sistem”. El susține că documentul rămâne centrat pe ideea unei literaturi române vechi, continue, „nefragmentabile”, studiată obligatoriu cronologic și evolutiv ca „obiect în sine”, fără să problematizeze suficient narativele etnocentriste: „senzația de coborâre a programei la nivelul unor concepții de ani 80 (…) și blocarea în ceea ce studiile (…) numesc «naționalism metodologic»”.

Criticul pune în discuție și costurile didactice ale acestei opțiuni pentru elevi, întrebând de ce adolescenților de 15 ani ar trebui să li se ceară să „înghită” o „pastilă amară” în numele unor mecanisme de auto-legitimare disciplinară, în loc ca programa să urmărească în primul rând plăcerea lecturii și formarea unei relații vii cu literatura. În opinia sa, anumite dezbateri despre expresivitatea involuntară a cronicarilor, despre evoluția istorică a formelor sau despre statutul literaturii premoderne sunt potrivite cu precădere în mediul universitar, nu ca ax central în liceu:

• „Ne putem întreba (…) ce au elevii de 15 ani cu toate aceste mecanisme (…) și de ce trebuie să le sacrificăm plăcerea lecturii (…) Da (…) la mastere, la doctorate. În liceu, în schimb, cred că putem demonstra că avem o literatură română complexă și atractivă”.

Din perspectiva lui Goldiș, miza ar trebui să fie apropierea elevilor de literatură ca discurs care interoghează viața și temele contemporane, nu ca domeniu izolat, „paralel cu viața”. El argumentează că o asemenea abordare ar putea fi utilă atât elevilor, cât și literaturii însăși, pentru că ar crea premisele unei reîntoarceri ulterioare la lecturi mai specializate: „Putem demonstra că literatura (…) nu e un discurs paralel cu viața (…) ci un discurs care le interoghează și le interpelează inteligent. Poate așa avem o șansă să facem un serviciu și tinerilor cu care lucrăm, și obiectului de studiu mult prețuit – la care ei s-ar putea întoarce cândva, după absolvire”.

În final, Goldiș critică și caracterul pe care îl consideră anacronic al imaginii despre literatura premodernă sugerate de programă, afirmând că aceasta pare să prezinte literatura română veche ca fiind scrisă exclusiv de „români bărbați pentru și despre români”, fără vocabular pentru minorități și fără o discuție reală despre diversitate dincolo de forme. În formularea sa, lipsește problematizarea pluralității istorice și culturale, iar națiunea apare ca o realitate etnică și politică omogenă: „cuvântul minoritate nu există (…) literatura a fost dintotdeauna un discurs exclusiv național – iar națiunea română (…) o realitate etnică și politică omogenă.”

Reacția integrală a profesorului și scriitorului Alex Goldiș:

„Văd că încep să apară poziționări legate de proiectul programei de a IX-a care legitimează faptul că ne întoarcem la cronicari și la „începuturile literaturii române” arătând că nici alte culturi nu renunță la autorii fondatori – se studiază în continuare Dante, Shakespeare, Cervantes etc. Numai că, dincolo de faptul că nu încape o comparație din unghiul complexității cronicarilor cu autorii de mai sus, ceea ce numim „literatură română veche” e în mare măsură o invenție (deloc naivă sau neutră) a criticii de secol XX. Invenția cronicarilor ca proto-literatură intră în mecanismele clasice de „acumulare de capital literar” specific literaturilor (semi)periferice/emergente, care încep să aibă conștiința competiției globale începând cu secolul XIX. Mecanismul e explicat de Pascale Casanova în „Republica mondială a Literelor” în termeni și structuri împrumutate din economie sau, din alt unghi (ușor psihologizant), de Mircea Martin în „G. Călinescu și complexele literaturii române”. Citirea cronicarilor ca literatură, consacrată de G. Călinescu în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, construcție marcat etnocentristă, a fost reciclată de critica postbelică (nu doar de aripa ei protocronistă) tot într-un soi de legitimare a „vechimii” și a „prestigiului simbolic” al literaturii române, care trebuia să aibă neapărat „cinci secole de existență”.

Așadar, a insista asupra cronicarilor și a începuturilor literaturii române mai mult decât ca un simplu studiu de caz în care să arăți că ei au existat, ca în programa în vigoare, nu e simplă chestiune de opțiune pentru diacronie în detrimentul studiului tematic sau dinspre contemporani, ci o opțiune de ideologie-metodologie care rezonează (sau în orice caz nu chestionează!) narațiunile etnocentriste și/sau protocroniste. De aici, senzația de coborâre a programei la nivelul unor concepții de ani 80 sau chiar dinainte și blocarea în ceea ce studiile de specialitate din ultimele decenii numesc „naționalism metodologic”. În ciuda ocurenței unor termeni precum „transnațional” sau „sistem”, programa rămâne concentrată asupra ideii că există o literatură română – veche/de tradiție, organică, nefragmentabilă. Ea s-ar cere studiată cronologic și evolutiv pentru că e un obiect în sine, „o ființă fragilă” (vorba lui E. Negrici în „Iluziile literaturii române”), care trebuie apărată în continuare în fața diferitelor asedii ale contemporaneității.

Ne putem întreba, în fond, ce au elevii de 15 ani cu toate aceste mecanisme de (auto)legitimare disciplinară vetustă și de ce trebuie să le sacrificăm plăcerea lecturii – am citit inclusiv teorii halucinante despre „pastila amară” pe care ar trebui să o înghită – pentru a ne gratula în continuare, ca specialiști, că avem o literatură națională „veche” și demnă de studiat de la cap la coadă ca un obiect în sine. E literatura română un astfel de obiect de studiu, pot fi discutați cronicarii ca autori de „expresivitate literară involuntară”, trebuie studiată ea din unghiul evoluție istorice a formelor…? Da, cu disclaimerele istoricizante de mai sus, în facultățile cu profil filologic, la mastere, la doctorate. În liceu, în schimb, cred că putem demonstra că avem o literatură română complexă și atractivă, care angajează în mare măsură sensibilitatea și interesele de lectură ale tinerilor. Putem demonstra că literatura (nu doar a noastră) nu e un discurs paralel cu viața, cu temele de azi, ci un discurs care le interoghează și le interpelează inteligent. Poate așa avem o șansă să facem un serviciu și tinerilor cu care lucrăm, și obiectului de studiu mult prețuit – la care ei s-ar putea întoarce cândva, după absolvire.

O ultimă notă apropo de caracterul anacronic și de „acuratețea” științifică a viziunii: literatura română pre-modernă a fost scrisă, conform autorilor unei programe din 2025, de români bărbați pentru și despre români. Cuvântul minoritate nu există, „diversitatea” e doar a formelor, literatura a fost dintotdeauna un discurs exclusiv național – iar națiunea română, cum altfel, o realitate etnică și politică omogenă”.

Programa școlară pentru clasa a IX-a la limba și literatura română, pusă în transparență, a stârnit critici în spațiul public. Este în consultare până pe 13 decembrie 2025.

• Profesorul Liviu Papadima a recomandat „refacerea” componentei de literatură integral.

• Profesorul Ștefan Baghiu spune că noua programă de Limba română pentru clasa a IX-a este mai învechită decât cea din anii 1990.

Vezi aici lista autorilor recomandați la clasa a IX-a de Ministerul Educației, prin noua programă de limba română 2026: Cronicarul Miron Costin cu Letopisețul de la Aron Vodă, „Predoslovie adecă voroava cătră cititoriul” sau Costache Negruzzi.

LISTĂ Profesorii și inspectorii școlari care fac programa școlară de Limba și literatura română pentru liceu 2026: decana Facultății de Litere a UB, Oana Fotache Dubălaru, este coordonator științific.

Citește și:

EXCLUSIV Daniel David, după discuțiile de la Minister cu Luciana Antoci, consiliera premierului Bolojan care a criticat programa de română pentru liceu: Ținând cont că facem parte din același guvern, am vrut să înțeleg mai precis poziționarea domniei sale / Mai mulți dintre consilierii mei au păreri opuse celor exprimate în programa pusă în consultare / Voi lua o decizie săptămâna viitoare

Alexandru Nicolae, membru al grupului de lucru pentru programa de Limba și literatura Română: Profesorul este fundamental în cunoașterea elevilor săi, pentru că stă relativ mult cu elevii săi în sala de clasă. Dascălii buni se îndepărtează de manual și propun selecții proprii în antrenarea elevilor / Nu înseamnă că toată responsabilitatea e a profesorilor, spune coordonatoarea, Oana Fotache Dubălaru

Oana Fotache Dubălaru, profesor coordonator pentru programa de Limba și literatura română: Accesul la cunoaștere trebuie să fie însoțit de instrumente de analiză și de interpretare, astfel încât să formăm nu doar scriitori și filologi, ci cetățeni curioși, interesați, informați, care să aibă acces și la o altă lume decât viața de zi cu zi, cu toate problemele ei

Directoarea Raluca Răducanu: Autorii din programa de Limba și literatura română sunt niște pretexte de investigare a unui text / Elevii îi citesc pe cronicari și își formează gândirea critică

Florentina Sâmihăian, profesoară la Universitatea din București, Facultatea de Litere: Profesorii au multe căi de a deschide textul către cititor. Un fragment din „Moromeții” poate deveni un pretext pentru o reflecție despre libertate sau despre criza comunicării în familie

Trebuie să fim realiști cu propria istorie intelectuală. Femeile au scris foarte puțin în secolul al XIX-lea, spune Alexandru Nicolae, membru al grupului care a scris programa și cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, despre lipsa scriitoarelor române din recomandări

Profesoara Monica Halaszi, membră în grupul de lucru care a scris programa de Limba și literatura română de clasa a IX-a: Problematic nu e că există Slavici sau Creangă în manualul școlar, ci că nu există aproape nimic din secolul XXI lângă ei. Nimic care să îi facă pe elevi să înțeleagă că literatura este un continuum, nu o relicvă

SURSE Ministrul Daniel David a invitat-o pe consiliera premierului Ilie Bolojan, Luciana Antoci, la discuții la Ministerul Educației / Întâlnirea vine după ce Antoci a criticat dur programa de română de liceu pusă în dezbatere de Ministerul Educației

Oana Fotache Dubălaru, profesor coordonator pentru programa de Limba și literatura română: Propunem să începem studiul literaturii în clasa a IX-a printr-o punere în temă a fenomenului literar, prezentată ca o călătorie în timp / Profesorul poate alege anumiți autori, mai vechi, mai noi, care să trezească curiozitatea pentru apariția literaturii ca fenomen

Reacție dură a consilierei de stat la Cancelaria premierului, Luciana Antoci, la programa de română de liceu pusă în dezbatere de Minister: Pare croită pe orizontul de nevoi al studenților din anul întâi de la Facultatea de litere / Mă alătur vocilor care pledează pentru o programă modernă, vie, flexibilă

Elevi de la C.N. Iași, despre programa de limba și literatura română pentru clasa a IX-a pusă în dezbatere – Sara, elevă la filologie: Literatura e artă doar când elevul are șansa să descopere că îi aparține. Altfel, ne pierdeți ca viitori cititori / Dacă în clasa a IX-a am fi început cu cronicarii, poate că mulți dintre noi nu am mai fi continuat să citim

Profesorul Liviu Papadima recomandă Ministerului Educației „refacerea componentei de literatură, din păcate integral”, din noua programă de română de clasa a IX-a pusă în dezbatere: Îmi amintește foarte clar de programa pe care am învățat eu ca licean, acum 50 de ani

Profesoara Oana Chelaru-Murăruș: Este dezamăgitoare programa de limba și literatura română propusă la clasa a IX-a. Așa arăta programa în anii ’80 când eram profesoară de liceu și nu o prea respectam, făceam cum mă tăia capul

Lista autorilor recomandați la clasa a IX-a de Ministerul Educației, prin noua programă de limba română 2026: Cronicarul Miron Costin cu Letopisețul de la Aron Vodă, „Predoslovie adecă voroava cătră cititoriul” sau Costache Negruzzi / Mircea Cărtărescu și Ana Blandiana singurii autori contemporani recomandați

Scriitorul Radu Vancu, despre programa de literatură română pentru clasa a IX-a, pusă în transparență: Dacă vrem să-i dezgustăm pe copiii noștri de literatură, cronicarii și literatura veche sunt rețeta perfectă

Profesorul Ștefan Baghiu, critici dure față de noua programă de Limba română pentru clasa a IX-a: Este mai învechită decât cea din anii 1990. Și la facultate e arid să faci doar asta, la clasa a IX-a e somn direct / Ministrul educației chiar a ieșit zilele trecute să ne anunțe că cine intră după reforma lui la liceu va merge rachetă

Nu aruncăm literatura în lada istoriei, spune profesoara Maria Manea despre noua programă de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a

Scriitorul Mircea Cărtărescu, ironic față de noua programă de Limba și literatura română propusă de Minister pentru clasa a IX-a: Unde sunt Învățăturile lui Neagoe Basarab? Lăsați-i pe triștii cronicari să se citească unii pe alții!

ANALIZĂ Noua programă de Limba română propusă pentru clasa a IX-a nu are absolut nicio mențiune despre Inteligența Artificială, deși programele altor discipline cer „imperativ” folosirea AI în predare-învățare / Studiu de caz OCDE legat de Scriere în curriculumurile școlare: Toate strategiile de învățare au în prezent alternative susținute de AI

Noile programe școlare propuse pentru liceu au mari probleme de formulare a competențelor, majoritatea fiind neevaluabile – avertizează Șerban Iosifescu, cercetător și expert educațional: Totul va depinde de profesori și de subiectele de examen

Scriitoarea Luminița Corneanu: Ideea de identitate apare de 12 ori în noua programă de română pentru clasa a IX-a. Spre comparație, în programa în vigoare apare o singură dată. Îți vine să întrebi „cine v-a lucrat aici”? Ce s-a întâmplat între 2009 și 2025?

„Programa retrogradă” propusă pentru elevii de liceu la Limba română de Ministerul Educației este criticată de consilierul ministrului, Radu Szekely: „Din Raportul QX se alege praful și pulberea…” – spune Szekely, care citează analiza profesorului Liviu Papadima