Rentabilitatea investiției în educație se bazează pe teoria capitalului uman și experții spun că a fost sistematic calculată din anii 1950 încoace. Un raport publicat de Banca Mondială arată că, după o analiză pe 139 de state, rata medie de acoperire a investiției în educație este de 9% pe an. Cu cât e mai înaltă educația, cu atât recuperarea se face mai repede și ”profitul” este mai mare. Iar în țările cu venituri mici, cum este și România, această întoarcere a investiției este chiar mai mare – câștigul orar crește cu 11,4% pentru fiecare an de școală suplimentar celor obligatorii (clasele 0-9).
Educația întoarce venituri bune, consistente, dacă este făcută bine și dacă elevul rămâne timp suficient în școală pentru a asimila toate aceste aptitudini de care are nevoie pentru a fi un angajat ”profitabil”. Educația este direct legată, pentru indivizi, de angajare, salarii, sănătate și reducerea sărăciei. Pentru societăți, înseamnă creștere economică pe termen lung, hrănește inovația, întărește instituțiile și cimentează legăturile sociale, mai arată raportul citat.
Țările în curs de dezvoltare, au făcut eforturi foarte mari să aducă mai mulți copiii la școală (nu este cazul României). Dar chiar dacă sunt la școală și aparent învață, asta nu înseamnă că există o garanție a acestui fapt. Aproape 40% dintre tinerii de 15 ani din România (test PISA 2015) citesc un text, dar nu înțeleg ce au citit.
De exemplu, în SUA randamentul mediu al acțiunilor și operațiunilor pe termen lung, 1966-2015, a fost, în medie de 2,4% versus 10,5% rata de recuperare a investiției în educație. Așadar investiția în educație este mai bună decât orice joc la bursă, indiferent de cât de solide sunt acțiunile.
FOTO: pexels.com
Ramona Florea
Redacția
C.I.
