Profesorii spun că au ajuns să se adapteze la situațiile în care anul școlar începe fără manuale și că pot folosi la clasă cărți, fișe de lucru, platforme și alte resurse. Problema este însă mai mare pentru elevi, care au nevoie de manual inclusiv pentru a relua și consolida acasă ceea ce au învățat la școală, spun trei profesori de liceu intervievați de PressOne: Roxana Rusin, Marcel Bartic și Lăcrămioara Bozieru.
Reacțiile vin după ce Bogdan Cristescu, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, a spus că manualele tipărite pentru clasa a IX-a nu vor fi gata la începutul anului școlar, pe 7 septembrie. În lipsa contestațiilor, acestea ar putea ajunge la elevi în octombrie. Procedura este încă în etapa de evaluare a ofertelor, după care urmează eventualele contestații, selecția manualelor de către profesori, stabilirea comenzilor, tipărirea și distribuția.
Roxana Rusin, profesoară de istorie la liceu, spune că situația nu o surprinde, după experiențele din ultimii ani. A predat, povestește ea, inclusiv la clase de aproximativ 30 de elevi pentru care existau numai cinci sau șase manuale, unele deteriorate sau greu de folosit. În aceste condiții, profesorii au fost obligați să găsească alte variante pentru a-și desfășura orele.
„Pentru mine, situația asta, că începem anul școlar fără manualele noi, făcute conform noii programe, mă lasă rece”, spune Roxana Rusin.
Profesoara explică faptul că la istorie se poate baza pe experiența acumulată, pe cărți din biblioteca personală, videoclipuri, jocuri, platforme online și exerciții interactive. Aceste soluții presupun însă muncă suplimentară din partea profesorului, care trebuie să caute, să selecteze și să pregătească materialele înaintea orei.
În opinia sa, absența manualului îi afectează mai ales pe elevi. La clasă, aceștia beneficiază de explicația profesorului și de resursele pregătite de acesta, însă acasă au nevoie de un suport pe care să poată regăsi informația și să o consolideze.
Nici manualul digital nu rezolvă complet problema, atrage atenția profesoara, pentru că accesul presupune existența unui dispozitiv. Nu toți elevii au laptopuri sau tablete pe care să poată utiliza aceste materiale.
Marcel Bartic: Întârzierea înseamnă timp pierdut în detrimentul copiilor
Profesorul de istorie Marcel Bartic spune, la rândul său, că întârzierea manualelor nu este o premieră. Situații similare au apărut în mod repetat atunci când s-au schimbat programele sau manualele. Anul acesta este însă implicat și ca părinte, fiica sa urmând să înceapă clasa a IX-a.
Profesorii vor găsi soluții pentru a ține orele, spune Bartic, folosind fișe de lucru, surse suplimentare și platforme online. Problema este, în opinia sa, mesajul pe care întârzierea îl transmite elevilor și faptul că întregul proces de alegere și distribuire a manualelor este mutat după începerea cursurilor.
Bartic consideră că ofertele de manuale ar fi trebuit să ajungă în școli încă din luna iunie. În acest fel, profesorii ar fi avut timp să analizeze variantele, să se consulte în cadrul catedrelor și să decidă ce manuale vor folosi înainte ca elevii să intre în clase.
În calendarul actual, după publicarea rezultatelor trebuie încheiate eventualele contestații, apoi profesorii trebuie să primească manualele aprobate, să le analizeze și să facă selecția, după care sunt stabilite comenzile, iar editurile pot începe tipărirea și distribuirea.
Pentru Bartic, toate aceste etape împinse după începutul școlii înseamnă timp pierdut în detrimentul elevilor. Ideea centrală a profesorului este categorică: elevii de clasa a IX-a ar fi trebuit să găsească manualele pe bancă din prima zi.
El atrage atenția și asupra timpului necesar unei selecții serioase. Dacă un profesor primește mai multe variante de manual, trebuie să le parcurgă, să verifice corectitudinea informațiilor, exercițiile, grafica și limbajul și apoi să discute cu ceilalți membri ai catedrei. O asemenea decizie nu poate fi făcută responsabil într-un interval foarte scurt.
Lăcrămioara Bozieru: „O normalitate a anormalității”
Lăcrămioara Bozieru, profesoară de limba engleză, descrie situația drept „o normalitate a anormalității”. Profesoara spune că s-a desprins de mult timp de manual ca principal instrument de lucru, inclusiv pentru că unele dintre manualele de engleză aflate în uz au ediții foarte vechi și sunt depășite atât ca tip de conținut, cât și ca exerciții.
Pentru ore, programa rămâne reperul, iar profesorul caută și selectează separat materialele de care are nevoie. Bozieru explică însă că această variantă presupune o muncă importantă de pregătire: profesorul trebuie să verifice nivelul lingvistic al materialului, conformitatea conținutului cu programa și dacă exercițiile răspund cerințelor acesteia.
În ceea ce privește alternativa digitală, profesoara atrage atenția că nici măcar într-un oraș precum București nu se poate presupune că fiecare elev are tabletă sau laptop. Dacă este folosit telefonul, apare problema accesului la internet. Nu toate școlile oferă Wi-Fi elevilor, iar folosirea datelor mobile presupune, la rândul său, costuri suportate de familii.
Bozieru atrage atenția și asupra unui alt risc: întârzierea nu trebuie recuperată prin reducerea calității manualelor. Realizarea unui manual adaptat noilor programe și, mai ales, nevoilor actuale ale adolescenților este un proces complex.
În opinia sa, noile manuale ar trebui să fie mai mult decât versiuni actualizate ale unor cărți clasice. Ar trebui să poată lega conținuturile de documentare, materiale online, exerciții și alte resurse pe care elevii le folosesc deja. Reforma programelor și apariția noilor manuale reprezintă, spune profesoara, o oportunitate pe care sistemul de educație nu ar trebui să o rateze.
Articolul integral și declarațiile cadrelor didactice pe PressOne.ro
