Proiectul SuperTeach este susținut de Telekom Romania

VIDEO Adrian Timofti, directorul Liceului Varlaam din Iași: Cred că școala are niște super-puteri pe care încă nu a învățat să le folosească / Pentru școala online “ar fi mai simplu să vedem obiectivele elevilor de acasă, cum învață ei mai bine și să venim cu altceva decât un spectacol la care ei să privească”

1.777 de vizualizări
foto: captura conferinta SuperTeach
Cred că școala are niște super-puteri pe care încă nu a învățat să le folosească, spune Adrian Timofti, directorul Liceului Varlaam din Iași, în cadrul conferinței hibrid SuperTeach, “Învățarea și predarea online”, susținută de Telekom Romania. Acesta a oferit un exemplu de folosire a mentalității deschise în această perioadă în care mulți copii fac cursuri online, iar în multe clase există o cameră prin care cei de acasă văd ce predă profesorul: “mai simplu ar fi să vedem care ar fi obiectivele elevilor de acasă, cum învață ei mai bine și să venim cu altceva decât un spectacol la care ei să privească”, spune Adrian Timofti.
  • Acest articol face parte din campania “Vreau să fiu profesor în România”, inițiată de Asociația SuperTeach România în parteneriat cu Edupedu.ro, susținută de Telekom Romania

Adrian Timofti susține că sunt lucruri pe care școala deja le-a câștigat în această perioadă, cum ar fi autonomia, regulile noi și abordarea diferențiată.

“E un moment complicat pentru toată lumea și în contextul actual pentru școală și pentru profesori au existat foarte multe probleme, suferințe, incertitudine, cheltuieli și nu aș vrea să minimizez toate lucrurile acestea atunci când mă voi referi la câteva lucruri pe care școala le poate câștiga în contextul actual. Există câteva câștiguri neașteptate și un prim lucru în acest sens este cel legat de autonomia pe care școala a dobândit-o astfel. Sigur, e o autonomie pe care școala a câștigat-o, mai de voie, mai de nevoie, autonomie care nu este încă una deplină și pe care, să fim sinceri, nici directorii, nici profesorii, nici primarii nu o doresc atât de mult. Dar, totuși e vorba de autonomie pentru că școlile au hotărât ele, în contextul actual, bazându-ne pe niște standarde mai bune sau mai rele, ce fel de organizare vor avea, pe ce fel de scenariu vor merge, cum să facă pentru a ajunge mai bine la copii, e un prim pas important într-o direcție în care ar trebui să mergem. 

Un al doilea lucru bun ține de regândirea regulilor. Școala, în perioada aceasta, iarăși a fost nevoită să ia în calcul regul noi, reguli diferite și să constate uneori, că se poate fără unele lucruri pe care le făceam pentru că așa apucasem, nimeni nu ne mai chestiona. În contextul în care regulile trebuie să fie diferite, trebuie să fie noi, există o șansă foarte mare pentru a găsi o cale mai bună de a face lucrurile. 

Un al treilea lucru bun la care am ajuns, iarăși, aproape accidental, este abordarea diferențiată. Da, ne dorim abordare diferențiată, foarte mulți profesori fac asta, dar nu e foarte ușor nu toată lumea se raportează la asta din start. Avem două tipuri de elevi: cei care stau acasă și cei care sunt la școală. Ei nu pot să fie tratați în același mod de către profesor, experiența lor este din start una diferită. Toate provocările acestea cred că reprezintă pentru școală și pentru profesori stimulul de a descoperi niște super-puteri. Da, cred că școala are niște super-puteri pe care încă nu a învățat să le folosească. Și știți povestea super-eroilor: Superman, Spiderman… dobândesc puterile dar au o perioadă în care nu știu cum să le folosească sau le ignoră. De obicei se întâmplă ceva tragic, nefericit și își găsesc energia, puterea să-și folosească bine toate aceste puteri. Cred că suntem într-un astfel de moment. Da, este foarte greu, este un moment nefericit, mai bine am fi ajuns pe alte căi aici, dar, dacă tot suntem aici, mai bine ne reinventăm și încercăm să facem mai bine unele lucruri. Și nu spun că este ușor”. 

Pe de altă parte, directorul Liceului Varlaam spune că lucrurile încă se mișcă greu, că rezistența la schimbare este foarte mare și că un prim pas spre a avea o mentalitate deschisă ar fi să fie luate în considerare mai întâi nevoile elevilor și abia apoi proceduri sau așa-zise metode de predare online.

Există o foarte mare inerție pentru că atunci când am aflat că avem o mai mare autonomie, că putem să stabilim noi regulile, că putem să îi tratăm altfel pe copii, am vrut ca cineva să stabilească ce să facem ca să nu avem responsabilitatea noi. Am vrut să primim proceduri potrivite pentru fiecare situație. Am fost tentați să montăm camere și să organizăm în așa fel încât elevii de acasă și cei din școală să aibă parte de fix aceeași experiență. Aici apare o întrebare cu experiența aceasta identică a celor două categorii de elevi: este mai important un elev bun în procesul acesta, sau e mai important sistemul sau profesorul atunci când ne dăm peste cap să facem o oră ca înainte. Când, poate mai simplu ar fi, să vedem care ar fi obiectivele elevilor de acasă, cum învață ei mai bine și să venim cu altceva decât un spectacol la care elevii de acasă să privească. Toate aceste inerții pot fi depășite și cred că avem resursele să o facem. 

Toate aceste probleme țin și de mentalitate. De cum vedem aceste provocări, pentru că uneori un anumit tip de mentalitate determină și schimbarea comportamentelor. Schimbarea comportamentelor în sine poate să fie benefică, dar tinde să nu dureze foarte mult în lipsa unei schimbări de mentalitate. Mentalitatea este modul în care îi vedem pe ceilalți, dar ne vedem și pe noi. Ea ne influențează într-o mare măsură calitatea vieții și este un concept dezvoltat de către Institutul Arbinger, acela de mentalitate închisă și mentalitate deschisă. Ce înseamnă mentalitate închisă: atunci când celălalt nu contează la fel de mult ca mine. Ceilalți sunt fie obstacole, fie vehicule, fie nerelevanți. Ne raportăm la ei ca la niște obiecte. Dacă noi îi tratăm pe ceilalți ca niște obiecte, nu știm care sunt obiectivele lor, nu știm care sunt problemele lor, atunci nu știm să gestionăm reacția lor la această atitudine care de multe ori este tot din mentalitate închisă. Într-un context dificil, ca cel actual, este mult mai ușor să adopți o mentalitate închisă. Și ea determină o adevărată spirală. Provocarea este să inversez procesul, să adopt o mentalitate deschisă și să-i fac și pe ceilalți să adopte o atitudine asemănătoare. Ce este mentalitatea deschisă: atunci când ceilalți sunt la fel de importanți ca tine și nu-i mai vezi ca pe niște obiecte, te interesează obiectivele lor și modul în care fac față provocărilor”.

Adrian Timofti este profesor de istorie și director al Liceului Varlaam din Iași. A condus Centrul de Formare și de Inovare al Școlii „Varlaam Mitropolitul”, în cadrul căruia au fost dezvoltate cursuri adresate profesorilor și părinților.

Foto: Captură SuperTeach

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

You May Also Like