ANOSR critică decizia Universității de Arte de a-și atribui dreptul de proprietate asupra creațiilor studenților săi, inclusiv o cotă procentuală din vânzări: „Modificarea este absolut incorectă / O îmbogățire injustă”

Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) critică decizia Universității Naționale de Arte din București care a comunicat pe 15 aprilie că „Lucrările cu caracter didactic artistic realizate de către studenți în atelierele de creație sub îndrumarea profesorilor coordonatori (titulari sau asociați) pe parcursul întregului ciclu universitar de licență și master, sunt considerate bunuri aflate în proprietatea universității, care își rezervă dreptul de a utiliza aceste lucrări în expoziții, evenimente de promovare. În cazul în care o lucrare se va vinde, UNArte va stabili o cotă procentuală de 30% din prețul vânzării, care va fi virată autorului.” 

„Modificarea este una absolut incorectă, având în vedere că, în fapt, contribuția esențială în realizarea acelor bunuri aparține studenților, în calitate de autori ai creațiilor și nu universității care dorește să preia în deplină proprietate aceste bunuri. Faptul că universitatea dorește expunerea acestor creații este just, dar acest motiv nu presupune transferarea dreptului de proprietate în favoarea universității. De altfel, chiar universitatea se contrazice, recunoscând o cotă de coproprietate de 30% a studenților la vânzare și așa incorectă și inegală față de reala contribuție a studentului, după ce clamează proprietatea exclusivă a creațiilor studenților”, a transmis ANOSR într-un comunicat de presă.

Mai jos, comunicatul integral al ANOSR:

„ANOSR se alătură demersurilor întreprinse de către studenții Universității Naționale de Arte din București și Asociația Studenților UNArte și solicită revocarea deciziilor adoptate cu încălcarea drepturilor studenților de către Senatul universitar. 

În cadrul ședinței de Senat a UNArte din data de 15.04.2021, forul decizional a adoptat două decizii vădit abuzive:

1. „Lucrările cu caracter didactic artistic realizate de către studenți în atelierele de creație sub îndrumarea profesorilor coordonatori (titulari sau asociați) din cadrul Universității Naționale de Arte din București pe parcursul întregului ciclu universitar de licență și master, sunt considerate bunuri aflate în proprietatea universității. UNArte își rezervă dreptul de a utiliza aceste lucrări în expoziții, evenimente de promovare etc. În cazul în care o lucrare se va vinde, UNArte va stabili o cotă procentuală de 30% din prețul vânzării, care va fi virată autorului.” 
2. Taxa de studiu va crește, gradual, cu 10%. 

Astfel, universitatea a hotărât modificarea Art. 9 din Regulamentul de activitate profesională al studenților UNArte pentru anul universitar 2021-2022, dorind să introducă în cadrul acestui regulament regimul de proprietate prezentat mai sus. Din informațiile obținute, prima parte a acestei decizii, fără ipoteza vânzării, fusese deja introdusă pentru contractele de școlarizare din acest an universitar. 

Prin aceste modificări, universitatea își arogă în proprietatea sa bunurile create de către studenți în virtutea acestei calități. 

Modificarea este una absolut incorectă, având în vedere că, în fapt, contribuția esențială în realizarea acelor bunuri aparține studenților, în calitate de autori ai creațiilor și nu universității care dorește să preia în deplină proprietate aceste bunuri. Faptul că universitatea dorește expunerea acestor creații este just, dar acest motiv nu presupune transferarea dreptului de proprietate în favoarea universității. De altfel, chiar universitatea se contrazice, recunoscând o cotă de coproprietate de 30% a studenților la vânzare și așa incorectă și inegală față de reala contribuție a studentului, după ce clamează proprietatea exclusivă a creațiilor studenților. 

Mai mult decât atât, de multe ori, studenții au declarat că, în realizarea lucrării, aceștia utilizează materiale achiziționate de ei înșiși. În același timp, universitatea primește deja echivalentul contribuției proprii în crearea bunurilor studenților, fie prin taxa de studiu achitată de student, fie prin subvenția de la bugetul de stat, în funcție de coeficienții de cost corespunzători, tocmai pentru contribuția pe care o are în sprijinirea studentului pe parcursul actului educațional. 

Astfel, subliniem că un alt câștig în urma creației artistice a studentului se dovedește a fi nejustificată și o îmbogățire injustă.

În același timp, semnalăm că în conformitate cu prevederile art. 11, lit. g) din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3666/2012 privind adoptarea Codului Drepturilor și Obligațiilor Studentului, studenții au „drepturi de autor şi de proprietate intelectuală pentru rezultatele obţinute prin activităţile de cercetare-dezvoltare, creaţie artistică şi inovare, conform legislaţiei în vigoare şi Cartei universitare şi eventualelor contracte între părţi”. Prin urmare, de la bun început conchidem că nu este posibilă reglementarea regimului drepturilor de autor printr-un regulament, fiind valabilă doar reglementarea prin Carta universitară. De asemenea, luarea în proprietate a bunurilor create de studenți nu se poate realiza nici prin contractul de școlarizare, întrucât legiuitorul se referă la „eventuale” contracte, ori contractul de școlarizare este un contract încheiat în mod imperativ între părți (universitate și student). 

Legislația se referă la alte contracte între universitate și student, încheiate pentru diferite activități de cercetare sau creație în care studentul este implicat în colaborare cu universitatea. Implicarea studenților în activități de cercetare/creație împreună cu universitatea este, desigur, un deziderat promovat de ANOSR de mult timp, iar în cadrul acestei colaborări, contribuția studentului și implicit beneficiile pe care le va obține în baza acestei contribuții în materia drepturilor de proprietate intelectuală se stabilesc printr-un contract distinct, negociat de părți. Este profund greșită introducerea acestor reglementări în contractul de școlarizare, cu o parte (universitatea) aflată pe picior de superioritate, putând lesne introduce prevederi în defavoarea vădită a studentului. 

Intenționând a răsturna o realitate faptică printr-o prevedere normativă, uzitând de poziția superioară a universității, universitatea introduce o cotă de 30% care pare inspirată de prevederile art. 11 din Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu, care recunoaște o cotă minimă de 30% asupra invenției angajaților: 

„(1) Pentru invenţiile de serviciu realizate de salariaţi ai angajatorilor – persoane de drept public, care au în obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea, revendicate de către angajator conform prevederilor prezentei legi sau conform unui contract între părţi şi valorificate de către angajator, salariatul inventator are dreptul la o cotă procentuală din valoarea venitului realizat de angajator, în urma aplicării invenţiilor.

(2) Procentul prevăzut la alin. (1) nu poate fi mai mic de 30%.”

Subliniem totuși că, în cazul de față, situația este cu totul alta. Astfel, este necesară o diferențiere clară între ceea ce realizează studenții în exercitarea calității de student și ceea ce ar putea realiza studenții în baza altor categorii de contracte cu titlu oneros. 

Cum am putea admite că studenții ar avea o contribuție de 30% în creația proprie, plătind o taxă sau, după caz, fiind subvenționați de la bugetul de stat pentru a fi sprijiniți în elaborarea acelei creații, câtă vreme legea stabilește o contribuție minimă de 30% pentru o persoană care este angajată și plătită pentru a realiza invenții? 

Câtă vreme atribuția normală a studentului în acest caz este ca, în cadrul procesului educațional, să realizeze creații și acesta le realizează, prin raportare la calitatea lui de student, studentul ar trebui să fie cel care beneficiază de roadele muncii sale. 

În al doilea rând, analizând cea de-a doua măsură adoptată de universitate, constatăm încă o dată că și aceasta este complet nejustificată, prin raportare la prevederile existente. Pentru început, constatăm că propunerea de hotărâre și Hotărârea Senatului din data de 15.04.2021 nu sunt publice pe site-ul universității, astfel nu regăsim justificări în legătură cu ce înseamnă mențiunea de „creșterea graduală” a taxei și mai mult decât atât, la ce se raportează acel procentaj de 10%. 

Dacă prevederea se referă, conform informațiilor obținute de ANOSR și la studenții aflați în perioada studiilor, semnalăm inexistența unui temei normativ punctual care să justifice această creștere și caracterul profund injust al acesteia. Poziția și argumentele ANOSR, atât pentru creșterea taxelor în general, cât și pentru creșterea taxelor pe perioada școlarizării sunt cunoscute și nu le vom reitera. De asemenea, semnalăm însă că există pe rolul instanțelor judecătorești un dosar cu obiect identic, între alte părți, soluționat în primă instanță în defavoarea unei universități care a decis creșterea taxelor studenților înmatriculați. 

În contextul argumentelor expuse, solicităm o revenire a UNArte în sensul revocării celor două decizii din ședința Senatului universitar din data de 15.04.2021. De asemenea, pentru evitarea proliferării unor inițiative similare, ANOSR va milita pentru modificări legislative care să statornicească expres aceste interdicții.”

Sursă foto: Pixabay