Bogdan Pătruț: Cum se raportează la tehnologie cele 3 tipuri de profesori, corespunzatoare ultimelor 3 secole?

6.098 de vizualizări
SURSA: Bogdan Patruț
„Încercarea ministerului educației de a-i pune pe profesori la treabă online a adus la iveală (din punctul meu de vedere) trei tipuri de cadre didactice, corespunzătoare ultimelor trei secole”, scrie Bogdan Pătruț într-o analiză primită de Edupedu.ro. Acesta remarcă faptul că „a observat acest lucru în discuțiile lor de pe tot felul de grupuri de Facebook și nu doar”.

Redăm analiza profesorului Bogdan Pătruț:

„Avem profesori care sunt cu mintea și modul de a vedea lucrurile în secolul 19. Ei nu concep școala și educația, în general, decât în stil autoritar, cu o comunicare față în față, în care profesorul este principala sursă de informații pentru elevi, iar rolul profesorului este fundamental, iar ei nu iau în calcul tehnologia. Pentru ei cunoașterea e doar la profesor, doar profesorul stabilește ce au școlarii de învățat și spun adesea că tehnologia mai mult încurcă decât să ajute. Profesorii aceștia sunt orientați spre transmiterea științei.

Cei care gândesc ca în secolul 20 acceptă prezența tehnologiei la nivel de instrument auxiliar, pentru transmiterea cunoștințelor suplimentare, dar consideră că ea nu se poate substitui rolului profesorului de a transmite elevilor cunoștințele cele mai importante.

Acești profesori consideră că tehnologia poate fi folosită, pentru crearea de  noi conținuturi educaționale (prezentări, fișe de lucru, lecții interactive), dar mai ales pentru a salva situația de acum (de criză), atât cât se poate. Totuși, ei așteaptă ca ministerul sau inspectoratele școlare să îi instruiască în folosirea tehnologiei și consideră că vina e la decidenți, dacă lucrurile nu vor merge bine. În plus, abia așteaptă reluarea școlii tradiționale.

Ei ridică probleme precum “Cum să-i înveți online pe copii scrisul de mână?”. De multe ori, ei le dau teme copiilor de forma: “Rezolvați pe caiet problema cutare din culegere, apoi trimiteți-mi poză cu ce rezolvarea.”. Adică în loc să-i pună pe copii să scrie direct într-un editor de texte, care ar permite o prelucrare ulterioară mai facilă a răspunsurilor, ei preferă să îngreuneze lucrurile.

Acești profesori (și cei cu mintea de secol 19) gândesc predarea unor  noțiuni depășite și se tem să nu fie copiați la evaluare. Acești profesori nu se gândesc la ghidarea elevilor în rezolvarea de probleme, ci la reproducerea soluțiilor cunoscute la metode. Ei nu predau, de pildă, matematica decât ca o înșiruire de rezultate, nu ca un proces de descoperire, din partea elevului. Totuși, ei se concentrează atât pe transmiterea, dar și pe crearea de știință, pe crearea de materiale de studiu noi, interactive, folosind, de pildă tehnologia.

Profesorii care gândesc ca în secolul 21 consideră că poate nu mai trebuie sâ îi învățăm pe copii scrisul de mână, pentru că efectiv nu le mai este util în viață. În curând și semnăturile vor fi complet digitale.

Acești profesori sunt, din păcate, extrem de puțini. Chiar și cei de la care te așteptai să fie mai receptivi, vezi cum se complac în confortul învățământului clasic. Dar cei puțini, care gândesc ca pentru zilele pe care le trăim, au o atitudine proactivă. Ei nu așteaptă ca ministerul să dea un ordin sau inspectoratele să le spună ce să facă, ce platforme sau software educațional să folosească. Ei se gândesc la nevoia copiilor de educație, la nevoia copiilor de a se revedea între ei și chiar cu profesorii, setea naturală a copiilor și tinerilor de a cunoaște, de a învâța.

Acești profesori, puțin la număr, au acționat din timp, și-au aranjat micul lor spațiu de predare online, în apartamentul lor, au invitat școlarii pe grupuri de discuții și de învâțare online, au realuzat conținuturi noi, folosind tehnologia, și sunt cu câțiva pași înaintea celorlalți, sunt pregătiți pentru o situație de criză similară din viitor.

Ei îi dirijează pe elevi să fie creativi, să găsească singuri soluții la probleme, să-și gestioneze singuri timpul și învățarea, înțeleg că rolul lor de profesori se schimbă radical în secolul 21. Ei realizează viteza cu care apar informații azi, cantitatea enormă de informație, înțeleg că elevii trebuie să învețe cum să discearnă între informația de calitate și cea greșită sau de umplutură, între informația necesară rezolvării unor probleme și cea inutilă într-o situație concretă.

Ei nu definesc lucrurile ca fiind importante sau neimportante, fără a stabili scopul pentru care se face această analiză. Profesorii aceștia le insuflă curaj elevilor, susținere, nu sunt preocupați de pedeapsă. Profesorii aceștia sunt orientați spre mentorarea școlarilor.

Ceea ce nu înțeleg ceilalți profesori (cei care gândesc precum în secolele 19 și 20) este că, în cazul unei schimbări de paradigmă în educație și în contextul liberalizării învățământului, elevii vor opta pentru ce profesori vor dori ei, pentru cei mai buni, indiferent de locul unde se vor afla aceștia, indiferent de distanța geografică, indiferent de diplomele cu care sunt acoperiți. Cu ei vor prefera și interacțiunile online, dar și cele față în față. 

În condițiile în care diplomele nu vor mai valora mare lucru, în condițiile în care angajatorii vor dori să lucreze doar cu cei care se descurcă bine la nevoile lor din companii sau organizații, atunci nici școala, așa cum o știm noi, nu va mai conta așa mult. Atunci educația va fi liberalizată, fiecare școlar va alege cu cine să studieze, iar tehnologia va facilita acest lucru, reducând distanțele geografice.

Elevii vor ajunge la cei mai buni profesori pentru scopurile lor. Profesorii vor selecta cei mai buni elevi, pentru felul lor de a lucra. Elevii vor alege cele mai bune conținuturi pentru ei, cele mai clare explicații, cei mai buni mentori. Iar profesorii vor alege ei înșiși metodele cele mai bune de a comunica și a dirija pe școlari, precum și propriile conținuturi. Iar cine spune că tinerii de azi nu au scopuri, nu vor să învețe sau că sunt puturoși se înșeală mult. Eu nu vreau ca elevii să sufere în procesul educațional, eu vreau ca ei să se simtă respectați, dirijați, mentorați și încurajați.

S-ar putea ca această criză să ne aducă mult mai aproape de acele zile.”

_______________________________________

Bogdan Pătruţ este inițiatorul cercului de informatică „Programare cu răbdare”, autor de manuale și culegeri de aplicații și probleme, cu peste 20 de ani vechime în cariera didactică.

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

18 comentarii
  1. IT-iştii ăştia au început să dezvolte utopii de breaslă,şi apologeţii marxism-leninismului susţineau că în comunismul deplin vor dispărea şi banii,şi statul.Probabil că în work-alchoolism-ul lor încep să emită utopii.Normal că ei sunt într-o goană teribilă de oportunităţi şi de cucerire a noi pieţe-ţintă.De ce n-ar fi una dintre aceste pieţe şi sistemul educaţional.Numai că,aici e o problemă,educaţia are doza ei de umanitate şi,implicit de ethos.Astfel de lucruri tehnologia nu le rezolvă.Într-adevăr,de la un moment dat,un individ poate deveni autodidact,responsabil de propria învăţare,numai că,pe băncile şcolii,copilul are nevoie de mai mult decăt de informaţii.De ce nu pretind domnii informaticieni că ei pot înlocui şi părinţii.Îmi pare rău,dar idealizarea rolului tehnologiei în viaţa noastră,seamănă izbitor cu fertilizarea* in vitro*.Corect,trebuie abordată ca metodă adjuvant,unde se impune,dar de aici până la a înlocui natura,e cale lungă.
    Evident,informatizarea îşi are rostul în birotică,unde se lucrează cu documente standardizate sau acolo unde poate fi uşurată munca omului.Nu vă supăraţi,predarea online nici pe de parte nu uşurează munca profesorului.E mult mai simplu să mergi la clasă cu ştiinţa, dedicarea şi priceperea,decât să stai să construieşti tot felul de artificii pentru a crea un cadru virtual de predare.Acum,spuneţi şi dumneavoastră domnilor informaticieni,prin natura lui ,omul e dispus să-şi complice sau să-şi simplfice munca?De ce ar fi profesorii fraieri să-şi complice munca doar pentru a fi în tendinţe.Aveţi destule debuşee în goana după câştiguri,nu veniţi cu ideea că veţi înlocui profesorii sau că trebuie să transformăm şcolile în corporaţii.Prin natura lor,profesorii n-au disciplina muncii de birou,vor timp pentru lectură,dezvoltare profesională,în fine.

  2. Cei care ați ajuns așa sus si stiti de toate nu au fost invatatorii si profesorii care v-au pus pixul in mana , fara ajutorul scolii on – line?

  3. 1.
    Spuneți că diplomele nu vor mai valora mare lucru, că școala… nu va mai conta, și sunteți optimist atunci când vorbiți de liberarizarea educației.Deci, fără diplome, fără școală, fără educație! Sunt de acord că nu a existat niciodată o ierarhie în învățământ, dar dvs. despre ce fel de societate vorbiți?

    2.
    Mai departe spuneți că elevii vor alege… cei mai buni mentori. Vă pot spune din experiență ca cei mai mulți se vor îndrepta către profesorii care le permit să facă cele mai multe trăsnăi.Vorbiți de copii, adesea aleg greșit!

    3.
    90% din munca de IT se referă la mutat și redactat fișiere, adică muncă de secretariat. Acestea sunt competențele / cunoștințele dorite de angajatori.

    Deci, cum rămâne cu copiii, cu educația lor?

    1. Draga Bogdan ,

      Se vede clar ca nu ai lucrat niciodata in domeniu daca afirmi prostia de la punctul 3, eu lucrez in domeniu, la un nivel destul de inalt, intre timp am plecat de la jobul din corporatie si mi-am facut propria firma si pana acum nu am “redactat” nimic peste 5% din timp. Acum de cand am firma pentru a lua proiecte trebuie intradevar sa redactez oferte, documentatii etc dar tot nu dureaza mai mult de 30% din timp. Daca prin redactare in schimb te referi la scris cod, programare etc tin sa te anunt ca nu e acelasi lucru. Tu de exemplu cand ai scris acest comentariu nu ai folosit aproape deloc gandirea analitica, in programare fiecare linie de cod trebuie gandita in contextul aplicatiei si fiecare greseala fie de sintaxa fie de logica te costa timp/bani.
      Tot la punctul asta ai mai afirmat o prostie. redactatul de fisiere(se vede ca nu prea folosesti calculatorul daca consideri ca mutatul de fisiere e competenta asa ca urmeaza sa raspund doar pentru redactat) este folosit la orice munca de birou din orice indrustrie, poti sa te consideri o persoana cu handicap daca in ziua de azi nu stii sa folosesti calculatorul si nu cunosti cel putin o limba de circulatie internationala. Fara cele 2 nu poti gasi decat munca fizica, de dorel. Nu includ aici unele profesii liberale, artisti etc dar poti numara pe degete carierele in care poti avea success fara aceste 2.
      Referitor la punctul 1 in domeniul IT pot sa afirm ca anteprenor si ca fost angajat la una din firmele de top din tara ca diploma in domeniul nostru nu valoreaza nimic, singurul beneficiu e scutirea de impozit pentru firma dar asta e valabila doar pentru programatori nu si pentru business analisti, project manageri etc.
      Ce conteaza enorm sunt certificarile, traningurile etc si cele cautate nu se fac la facultate/master etc.
      La punctul 2 iti dau dreptate dar nu e nimic gresit in asta, se inlocuieste selectia naturala care acum nu mai are loc :), tot timpul vom avea nevoie multi “Dorel” ca tine pana se pot automatiza job-urile facute de majoritatea populatiei(si daca acum esti frustrat din cauza diferentelor dintre clase sa vezi ce se vor adanci dupa revolutia industriala viitoare). Ai impresia ca acum un elev care nu suporta un profesor invata ceva de la el? Poate e mai bine ca se duce unde face trasnai ca poate invata ceva din asta…

      Bafta!

      1. Dragă tinere, apreciez optimismul dvs.! Dar nu înțelegeți problema de fond.

        Îmi ia prea mult timp să enumăr toate erorile comentariului pe care îl faceți. Dar vă asigur că este corect tot ceea ce am scris. Iar în ceea ce privește programarea vă asigur că folosind funcția copiază – lipește puteți alcătui orice fel de program doriți. Internetul este plin de algoritmi, structuri de date… în toate limbajele de programare, le copiați și le lipiți; că doar nu inventați algoritmi sau vreun nou tip de date. Pe scurt, principala funcție a IT-ului este “copiază – lipește”, foarte utilă și în programare.

        1. Asta e problema persoanelor cu un intelect limitat, au numai certitudini, cu cat stii mai multe cu atat iti dai seama cate lucruri nu stii… si tu ai acces la informatii in acest moment cum umanitatea nu a avut niciodata, daca vad ca nu prea dai copy-paste la ea..

          1. Stimabile, poziția adoptată este potrivită pentru convenția IT-iștilor sau gazeta liceului. Întelegeti că IT-ul reprezintă o curiozitate până la 18-20 de ani, după această vârstă este o îndeletnicire mai degrabă copilărească. Dar trebuie sa o facă cineva pentru că are parte de foartă multă publicitate, fonduri și sponsori, și scutiri de taxe.

            Dar nu îmi este clar de ce insistați, pentru că nu observați contextul discuției, mergeți din eroare în eroare, și tratați cu foarte multă ușurință subiectele care nu vă sunt familiare.

  4. Domnule profesor. Îmi aduc aminte de un banc vechi:
    Doi copii vorbeau între ei
    Primul – la noi in sat s-au făcut săpături arheologice, și s-a găsit o sirma, deci străbunii noștri cunoșteau telegrafia cu fir.
    Al doilea copil – la noi in sat s-au făcut săpături, nu s-a descoperit nimic, deci străbunii noștri cunoșteau telegrafia fara fir.
    Probabil din cauza asta nu scriem cu caractere dacice, au existat multe genii care au spus că scrierea este doar atributul mașinilor. SIC!

  5. Sa eliminăm din discuție profesorii “buni” si elevii “buni”. Si restul are de parcurs învățământul obligatoriu. Atunci despre ce vorbim? Eventual de a nu mai fi obligatoriu. Numai elevii si profesorii superdotati cu gadgeturi si studiouri vor exista? Vise taica, vise. Sau poate ne întoarcem înainte de războiul 2 cand scoala era un lux după clasa a7a (atat era obligatoriu) sau războiul 1 (4 clase)

  6. Sa ii vad pe toti acesti noi elevi din secol 21 cum se descurca cand se stinge lumina, cand nu le merge telefonul si trebuie sa dea restul, dar ei nu stiu nici sa scrie, nici sa socoteasca, ca sa nu mai spun de ceva putin mai “extrem” cum ar fi regula de trei simpla sau teorema lui Pitagora… Lucruri de care te lovesti in viata.

    1. Extrapolarea asta de “fara lumina” n-are nici o valoare practica. Sa vad ce face 90% din populatie (inclusiv pe matale) daca ramane o tara intreaga fara lumina o saptamana? Te descurci?Mai ai venituri, mai ai ce manca ?

  7. Ar mai fi ceva,deşi poate suna a prejudecată.Este vremea creatorilor de soft-uri să-şi valorifice oportunităţile,numai că ei au ochelari de cal pentru lumea de dincolo de tehnică.Lumea şi-ar pierde din farmec dacă s-ar reduce la tehnică.Cum vom sta,de pildă,cu educaţia estetică sau artistică,prin natura lor, IT-iştii sunt puţin analfabeţi la acest capitol.Da,e bine să nu fim analfabeţi digital,dar lumea ar fi infirmă fără caligrafie(probabil aţi văzut că invitaţiile Casei Regale se scriu de mână într-un mod impecabil din punct de vedere caligrafic),fără artă,fără metafizică,fără spiritualitate,fără autenticitate.Copiii n-au nevoie doar de informaţii găsite la un click distanţă,poate au nevoie şi de oratorie,şi de retorică,şi de causerie.Tehnica întotdeauna e repetentă la asemenea lucruri.Un profesor filolog şi-a ales această meserie poate din cauza unei tehnofobii,el se pricepe să stârnească emoţii estetice,de ce ar fi obligat să introducă tehnica în predare,dispune de un alt arsenal.Mai e ceva,poate şi copiii au nevoie de socializare,poate că le place să vină la şcoală şi pentru a vedea un profesor frumos şi bine îmbrăcat care să-i ofere şi cultură generală,şi bune maniere.Sincer,pe mine ştiţi ce mă motiva să-nvăţ la limba română,parfumul profesoarei.Să fim serioşi,la fel ca-n modă,tot ce e clasic rezistă eroic.Să nu-şi închipuie IT-iştii că vor reinventa ei roata.Revenind la caligrafie,exact coplexul de superioritate faţă de propriul scris caligrafic mă face să prefer să apelez la serviciile altora când am nevoie să tehnoredactez ceva.Cine ştie,poate tocmai pentru că vor fi puţini,într-o societate a viitorului,caligrafii vor fi foarte bine plătiţi.

  8. Cu toate ca in principiu sunt de acord cu ideile expuse in articol, una dintre ele este putin dusa la extrem, si anume ca scrisul de mana este inutil. Eu zic ca acest aspect ar trebui reconsiderat de un profesor cu experienta dumneavoastra.

    1. De acord cu dna Nitulescu, mai ales ca sunt studii care arata ca invatarea citirii este facilitata de scrisul de mana deoarece se formeaza modele motorii diferite in creier pentru litere diferite, care ajuta perceptia (atunci cand apesi tastele modelul motor e similar pentru orice litera)… (James, K.H. (2017). The importance of handwriting experience on the development of the literate brain. Current Directions in Psychological Science, 26(6), 502-508.). Iar predarea fata in fata nu va disparea curand pentru ca, chiar daca pare desueta, se bazeaza pe modul in care functioneaza mintea umana: cognitia este ancorata in orice moment in non-cognitiv (a se vedea abordarea post-cognitivista embodied/grounded cognition, Barsalou 2008). Dincolo de a face tipologii, ar fi mai util sa analizam ce ar trebui mentinut din invatamantul fata in fata (exista profesori care predau excelent fata in fata) si ce ar trebui adus din invatamantul online (ma gandesc, de pilda, la varietatea de activitati) pentru a optimiza in mod real educatia, adaptat varstei copiilor. Si a propos de varsta, este adevarat ca elevii supradotati si elevii mai mari pot alege continuturi (nici acestia 100%), dar elevii mici nu – daca ar putea, de ce mai e nevoie de scoala?…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Mircea Miclea, despre cum se poate „forța” perfecționarea profesorilor, în trei faze, pentru învățământul hibrid / Nu cred că e sarcina unui ministru, dar dacă un întreg guvern își asumă această politică, nimic nu-l poate opri să o pună în practică

O modalitate de „a forța” perfecționarea profesorilor ar putea fi făcută în trei faze, spune Mircea Miclea, citat de spotmedia.ro. Profesor universitar și fost ministru, Miclea „nu crede că e…
Vezi articolul

Deschiderea treptată a școlilor începând cu “ultimele două săptămâni ale lunii august” prin reorganizarea calendarului anului școlar, recomandată de Coaliția pentru Dezvoltarea României. Un studiu amplu despre școala online arată că jumătate dintre elevi au făcut mai puține ore de mate și română decât ar fi trebuit

“Toate scenariile trebuie să aibă la bază un singur obiectiv: cât mai mulți elevi în sălile de clasă!”, susține Coaliția pentru Dezvoltarea României în concluziile unei evaluări privind școala online,…
Vezi articolul

Întoarcerea copiilor la clasă e vitală, dar trebuie să se bazeze pe politici și măsuri clare de siguranță, susţine ghidul UNESCO și UNICEF pentru redeschiderea școlilor

Instituțiile de învățământ și autoritățile în domeniu sunt îndemnate să urmeze un proces sistematic pentru redeschiderea școlilor, într-un ghid-cadru emis pe această temă, vineri, de patru organizații internaționale – UNESCO,…
Vezi articolul

BREAKING Ministerul Sănătății a relaxat normele pe baza cărora școlile și grădinițele obțin autorizația sanitară de funcționare, în condițiile în care 20% dintre unități nu au așa ceva. Apa potabilă de la rețea, înlocuită cu dozatoare. Modificarea apare în prima zi a campaniei electorale

Ministerul Sănătății a relaxat normele pe baza cărora școlile și grădinițele obțin autorizația sanitară de funcționare, în condițiile în care 20% dintre unități (aproximativ 3.500) nu au așa ceva, potrivit…
Vezi articolul