Educația poate fi soluția la schimbările climatice sau la adaptarea față de acestea, spun autorii proiectului ”Competențe pentru educația privind schimbările climatice (ESC) în comunități vulnerabile”. Asta după ce 12 profesori români, 12 activiști comunitari francezi și 12 consultanți de mediu italieni au ajuns la concluzia că schimbările climatice sunt o provocare majoră și pentru a le face față sau pentru a-ți schimba comportamentul ca să reduci propriul impact asupra înrăutățirii acestor schimbări e nevoie de o transformare la nivelul valorilor, atitudinilor, modurilor de gândire, utilizărilor cunoașterii. Or asta se poate face doar prin Educație.
”Strategia bazată pe educație este cu atât mai potrivită pentru comunitățile vulnerabile care, prin definiție, au mai puțin acces la tehnologie, mai puțină putere de negociere, mai puține fonduri pentru a-și adapta structurile economice și sociale la efectele schimbărilor climatice”, scriu cei implicați pe portalul proiectului.
Proiectul a fost finanțat prin Programul Erasmus+ al Comisiei Europene, a costat 107.200 de euro, a fost făcut între octombrie 2016 și septembrie 2018.
În urma proiectului au rămas trei cursuri care sunt acum disponibile pentru oricine vrea să explice la școală aceste provocări, pe înțelesul elevilor de gimnaziu. Cursurile sunt despre Cunoștințe (a ști), despre Atitudini (a ști să fii) și despre Aptitudini (a ști să faci). Cursurile pot fi accesate după înscrierea pe site, prin crearea unui cont.
Pe site-ul proiectului sunt și o serie de resurse de date deschise care pot fi folosite la clasă, pentru predare.
Pe lângă Asociația Reper21 din România, în proiect au fost și Asociația Connected by Nature (Franța), Fundația Ecosistemi (Italia).
Proiectul a avut drept scop să dezvolte competențele pedagogice indispensabile pentru Educația pentru Schimbările Climatice cu un grup de 12 profesori români, 12 activiști comunitari francezi, 12 consultanți de mediu italieni (cu vârsta sub 30 de ani sau peste 50 de ani), din comunități vulnerabile (orașe mici sau periferii dezindustrializate, cartiere de tip ghetou, zone rurale subdezvoltate). Cei 36 au lansat împreună comunitatea de practică „Competențe climatice”, care, în ultima etapă a proiectului a fost inaugurată și promovată spre alți actori europeni activi în educație, scrie în prezentarea oficială.
Programul s-a concentrat pe formarea de competență pedagogică dezvoltând un ansamblu de cunoștințe, aptitudini și atitudini, adaptate contextului de învățare (tip de public, caracteristicile comunității, puncte forte și puncte slabe ale educatorului) în care educatorul își derulează activitatea. Modelul poate fi reprezentat: Competenț a= Cunoștințe + Aptitudini + Atitudini.
Exemplu de resursă (înțelegerea procesului de alimentare a resurselor de apă dulce, cum ar fi râurile – e nevoie de 64 de scobitori):
1. Împarte membrii clasei de elevi în grupuri de câte 4 persoane
2. Profesorul explică următoarele: fiecare grup de 4 persoane reprezintă un sat pescăresc, iar scobitorile reprezintă numarul de pești din lacul de la marginea satului. Fiecare sat trebuie să decidă câți pești pot pescui la fiecare rundă, astfel încât să se asigure că va fi mereu suficient pește pentru a hrăni toți sătenii.
3. Profesorul explică regulile
Începeți cu 16 pești (scobitori) în fiecare lac. Fiecare sătean trebuie să extragă cel puțin o scobitoare la fiecare rundă pentru a supraviețui. La sfârșitul fiecărei runde cantitatea de pește se regenerează cu aproximativ jumătate din numărul peștilor existenți în lac (de exemplu, dacă rămân 8 scobitori în lac se mai adaugă încă 4 scobitori în lac).
4. Elevii încep să joace. Dacă există o comunitate (1 grup) care nu gestionează bine extragerea peștelui și lacul rămâne fără pește (scobitori), explică ce consecințe vor exista în viața reală (ex: membrii comunității pot muri din cauza lipsei de hrană sau vor trebui să se mute cu tot cu familiile în altă locație). După ce ai explicat consecințele, cere-le copiilor să reînceapă jocul.
5. Pe parcursul jocului, cere-le elevilor să răspundă la următoarele întrebări: care este numărul maxim de pești pe care fiecare persoană îl poate extrage, astfel încât lacul să aibă pește și pentru următoarele generații?
6. La finalul jocului încurajează elevii să răspundă la următoarele întrebări:
• Ce ați învățat din acest joc?
• Credeți că acest exercițiu seamănă cu viața reală?
• În ce fel este diferit exercițiul de viața reală?
7. Concluzii: Ce ați învățat astăzi, în urma exercițiului, despre modul în care se poate trăi într-o comunitate sustenabilă
8. Evaluare: Ascultă cu atenție răspunsurile elevilor la întrebările de la punctul 6. și de la întrebarea care trasează concluziile. Răspunsurile elevilor vor releva cel mai bine gradul lor de înțelegere.
9. Extensie : cere-le elevilor să spună cum ar trăi ei într-un sat pescăresc și cum ar schimba stilul lor de viață numărul de pești de care ar avea nevoie (de exemplu, o persoană trăiește singură și are nevoie de un singur pește; altă persoană este căsătorită și are și copii și are nevoie de 3 pești pentru a-și hrăni familia; altă persoană care deține un restaurant va lua 2 pești: unul pentru a se hrăni și altul pentru a-l vinde în restaurant); poți propune în loc de pește orice altă resursă (apă, lemn, plante etc).
Toate etapele pot fi găsite aici.
SURSA: competencesclimatiques.eu
Redacția
Mihai Peticilă și Ștefan Lefter