Critici dure într-un raport al Parlamentului European la adresa regulilor din Legea Deca-Iohannis privind verificarea plagiatului și mandatele rectorilor / Monitorizarea dă exemplu cazurile Cîmpeanu, Ciucă, Bode și invocă „influența și abuzul de putere politică” ca principale amenințări pentru libertatea academică

2.136 de vizualizări
Foto: INQUAM Photos
Influența politicului și abuzul de putere politică, precum și problema conducerii instituționale sunt principalele probleme cu care se confruntă România, când vine vorba despre mediul său academic, potrivit unui raport recent publicat sub egida Parlamentului European. Analiza consemnează o scădere a punctajului României la peste jumătate din criteriile pe baza cărora e evaluată libertatea academică în țară. Și enumeră cazurile răsunătoare de plagiat, și incapacitatea mediului academic de a ataca tentativele de încălcare a principiilor academice printre principalele probleme ale acestui sistem.

Analiza citată trece în revistă o serie de evaluări independente ale mediului academic din România, dintr-o serie de perspective. Și arată că, deși țara se menține în „top 20-30%” global din punct de vedere al respectării libertății academice, un indice al libertății academice arată că, în 2022, țara a înregistrat față de anul anterior o scădere ușoară la 4 din 6 indici luați în calcul: indicele general, cel referitor la libertatea de cercetare și predare, cel referitor la autonomie instituțională și cel referitor la expresia academică și culturală.

Aceasta arată că, dacă anul trecut, în pregătirea noilor legi ale educației, precedentul raport identifica o serie de amenințări la adresa libertății academice și autonomiei instituționale în România, precum instabilitatea politică și interferențe guvernamentale la nivel instituțional și de sistem, unele probleme persistă. Între altele, raportându-se la cele indicate de precedenta monitorizare, noul document notează că ”sistemul pare să fie expus unei interacțiuni de nepotism între actori politici și academici, putând dăuna integrității academice prin introducerea unor aspecte politice în chestiunile academice, de exemplu prin raportare la consecințele plagiatului sau alegerea conducerii universităților”.

După ce trece în revistă problemele semnalate în precedentul raport, analiza actuală arată că „noile cazuri identificate sunt legate în principal de interferența guvernului și a lumii politice, care pot fi legate și de potențiale interferențe în managementul instituțional” din mediul academic.

Astfel, potrivit raportului, „sistemul românesc se luptă cu influența și abuzul de putere politică abordarea unor probleme academice. În special, dezbaterile recente s-au concentrat în mod predominant asupra unor cazuri multiple și răsunătoare de plagiat, asupra incapacității comunității academice de a soluționa în mod adecvat încălcările principiilor academice, influența elitei politice asupra unor elemente din noua lege a învățământului superior”, toate exacerbate de o „rotativă a unor persoane aflate în poziții de influență”.

  • Altă îngrijorare exprimată în raportul PE este cea legată de faptul că „instituțiile românești sunt vizate de reglementări de finanțare foarte restrictive care, potrivit unora unora, nu sunt adecvate în cazul universităților., ceea ce duce la constrângeri pentru autonomia financiară”. Și „în general există o îngrijorare generală în privința consecințelor pe care le are nivelul scăzut al finanțării, care e privit drept o problemă fundamentală, în acest fel putând impune constrângeri și dezbaterile privind alte provocări în sistem”.
Plagiatul și relațiile politice – cele mai proeminente probleme

Analiza PE, care pune tendințele recente în contextul evoluțiilor din ultimii ani, afirmă că „în România cele mai proeminente cazuri specifice sunt legate de plagiat și relații politice”. 

Documentul trece în revistă numărul mare de cazuri de plagiat la nivel înalt identificate în trecut (2018-2019) și artă că în prezent „comunitatea academică pare împiedicată în eforturile ei de a urmări cazuri de fraudă academică, din cauza unui set de slăbiciuni structurale în procesele de raportare și evaluare, precum și prin implicarea unor persoane influente care minimizează consecințele legale și politice”.

  • ”O problemă cu mare parte dintre aceste cazuri (recent înregistrate – n.red.) este că ajung să fie decise în instanțe care se concentrează asupra elementelor procedurale, nu de fond, ceea ce mută judecata academică în afara spațiului academic”, afirmă documentul.

Analiza PE dă drept exemplu cazul fostului ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, ale cărui „legături personale și profesionale cu universitatea sa, Consiliul Național al Rectorilor (CNR) și Consiliul de Etică și Management Universitar (CEMU) par să fi ascuns, amânat și minimizat acuzațiile legat de plagierea unui curs universitar pe care-l preda”. Documentul prezintă felul cum Sorin Cîmpeanu a demisionat ca ministru doar pentru a se reinstala rapid ca rector al USAMV București și ca președinte al CNR, fiind promovat, totodată, în Senat.

Alt caz dat drept exemplu este cel al plagiatului de care este acuzat fostul premier Nicolae Ciucă, iar un altul – cel al fostului ministru de Interne Lucain Bode. Și se adaugă cel al fostului ministru Florin Roman – toți trei neatinși în activitatea lor de aceste acuzații. 

În aceeași ordine de idei, analiza PE consemnează, referitor la CNATDCU, faptul că acest for „este împiedicat să evalueze proactiv tezele de doctorat și este dependent de cereri oficiale înaintate de universități, pentru a identifica dovezi de plagiat. Deoarece CNATDCU nu poate acționa decât la cerere, există posibilitatea ca unele cazuri să fie soluționate sau administrate intern, de către comisiile universitare de etică, așa cum a fost cazul lui Cîmpeanu, sau de către un sistem judecătoresc în absența mărturiei CNATDCU sau a oricărui alt for independent, precum în cazul Ciucă”.

Alte probleme indicate în monitorizarea PE:
  • Lipsa de transparență în ceea ce privește Consiliul Național al Rectorilor și declarațiile acestuia în sprijinul lui Sorin Cîmpeanu, după dovezile de plagiat, sprijin deplin care nu a ținut cont de faptul că cel puțin trei rectori nu au fost informați pe tema respectivă.
  • Problema unei „rețele de colaboratori politici care au poziții importante de influență în sistemul de învățământ superior”, un „aspect controversat” al noii legi a învățământului superior a fost „orice fel de extensie sau excepție privind numărul de mandate de rector care pot fi exercitate”. Raportul notează că fostul ministru Cîmpeanu, care a propus extinderea mandatelor de la patru la cinci ani, pe lângă posibilitatea inițială ca universitățile să-și stabilească singure numărul de mandate, „a continuat să influențeze dezbaterile asupra legii, prin intermediul CNR”.
  • O serie de alte probleme legate de mandatele rectorilor, precum posibilitatea ca aceștia să exercite două mandate chiar după ce au exercitat mai multe pe legea veche, sunt de asemenea prezentate în analiza PE. Aceasta îl citează pe rectorul Universității din București, Marian Preda, care a condamnat schimbările drept „deservicii pentru sistemul de învățământ”.

„Aceste exemple ilustrează unii dintre factorii care pot împiedica universitățile și comunitatea academică în promovarea și susținerea principiilor academice și a bunei practici științifice. În special, noua legislație și influența persoanelor cu legături politice ridică provocări la adresa intereselor academice ale universităților și ale comunității academice. Există preocupări și în ceea ce privește cultura creată și felul cum aceasta afectează reputația cercetătorilor și studenților. Există îngrijorări că va fi nevoie de decenii pentru a îmbunătăți situația, așa încât să fie atinse standardele internaționale.

Relațiile problematice dintre politicieni și conducerea instituțiilor sunt puse și în contextul intensificării „scăderii libertății media și a discursului media agresiv împotriva jurnaliștilor”, având în vedere rolul jucat de jurnaliști în detectarea și dezvăluirea cazurilor de plagiat. 

Concluzia:

„Cazul României reprezintă un context politic mai degrabă diferit decât cel din alte țări din acest studiu. Deși par să existe puține dezbateri cu privire la încălcări și amenințări la adresa libertății academice, rezultând din conflicte și tensiuni academice sau din societatea civilă, amestecul politic cronic și subfinanțarea sistemului pot crea condiții nefavorabile pentru libertatea academică”, avertizează monitorizarea citată.

  • Potrivit documentului realizat sub egida PE, preocupările principale din sistem sunt legate de normele academice și de schimbările din lege care extind pozițiile de conducere din universități, precum și de îngrijorările legate de corupție și nepotism. „Asemenea evoluții pot determina o influență neadecvată din partea unor actori interni și externi și să creeze aspecte problematice pentru condițiile instituționale” pentru activitatea academică, iar astfel poate fi amenințată libertatea academică „atât pe termen scurt, cât și pe termen lung”.
Citește și:
România, printre ultimele țări din Europa în ceea ce privește autonomia organizațională a universităților, dar înregistrează un scor mediu sau ridicat în privința autonomiei financiare, academice și de personal – raport comparativ ce ia în calcul în premieră învățământul superior românesc
Politicul pune presiune pe libertatea academică din România, atrage atenția un raport realizat pentru Parlamentul European, ce dă drept exemplu problema mandatelor rectorilor, cea a protejării plagiatorilor și subfinanțarea cercetării

Foto: © Akeksandr Berdyugin | Dreamstime.comDreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.


9 comments
  1. Trebuiesc sancționați la vot (psd și pnl), au o obrăznicie teribilă. Mandatele rectorilor și plagiatele trebuiesc schimbate în lege.
    Dar și pensiile speciale!!!

  2. Din pacate acesti politicienii plagiatori nu-s sanctionati, iar ideea in sine de doctorat a devenit o bagatela si oamenii “obisnuiti,” care in mod corect au castigat titlul de doctor nu-s apreciati la justa lor valoare tocmai din cauza acestor plagiatori.

  3. Iată ce spunea Klaus Iohannis în campania prezidențială din anul 2014, atunci când a candidat pentru prima dată la președinția României, despre plagiatul lui Victor Ponta: ”Oriunde în lume un politician prins că a plagiat și numai trei rânduri este obligat să se retragă din politică”.
    In cazul acuzatiilor de plagiat în teza de doctorat a generalului Nicolae Ciucă, președintele Klaus Iohannis a fost mult mai rezervat, in afirmatiile sale din anul 2022 : „Dacă vorbim despre chestiuni legate de plagiat, am discutat aceste spețe cu cei care se ocupă de ele, în speță Ministerul Educației, și am primit asigurări că toate procedurile sunt respectate și în continuare legislația pe care se lucrează va fi una modernă și care previne astfel de evenimente. În rest, credeți-mă că nu cunosc detalii despre ce se întâmplă acolo, nu sunt eu chemat să analizez lucrarea de doctorat a unui politician”. In plus, Administrația Prezidențială a dat un comunicat ca până la o decizie finală a instituțiilor abilitate, Președintele Klaus Iohannis nu va mai face alte precizări pe acest subiect. Evident “o decizie finală a instituțiilor abilitate” pe tema plagiatului lui Ciucă nu are cum să apară, din moment ce Curtea de apel Cluj obligă Ministerul Educaţiei să se abţină de la analiza suspiciunilor de plagiat privind teza sa de doctorat.
    Vezi: https://www.edupedu.ro/tag/plagiat-nicolae-ciuca/

  4. Fenomenul plagiatului in tezele de doctorat a ajuns la cote îngrijorătoare mai ales după ce titlul de “doctor” a ajuns să fie recompensat cu sporuri salariale precum si cu alte beneficii in cariera profesională, chiar si acolo unde doctoratul nu este obligatoriu. Astfel, trei dintre premierii României au fost acuzati de plagiat. Cel mai cunoscut caz de plagiat este fără îndoială cel al lui Victor Ponta, despre care dezvaluirile de plagiat au aparut în revista Nature din iunie 2012, iar abia în 2017 instanța a decis ca fostul premier să rămână fără titul de doctor. A urmat cazul lui Mihai Tudose care în anul 2017 a încercat să renunțe la titlu, însă a pierdut în instanță. Al treilea caz este cel al actualului premier Nicolae Ciucă asupra căruia planează acuzatia de plagiat a tezei sale de doctorat. Numai că, in loc să lase Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) care este singurul organism specializat al Ministerului Educației, in stabilirea si emitereaunui un verdict oficial de plagiat, Ciucă a dat în judecată propriul guvern, adică ministerul Educației, cerând suspendarea a 3 sesizări prin care lucrarea sa de doctorat a fost reclamată pentru plagiat la CNATDCU. Iar Parchetul General a declanșat o investigație cu privire la teza de doctorat a lui Ciucă, cu care prilej, procurorii PG au confiscat toate documentele referitoare la studiile premierului și dosarul de analiză a acuzelor de plagiat. Astfel încât, în clipa de față nimeni nu poate să vadă teza lui Ciucă, CNATDCU nu poate acționa, iar Parchetul General tace mâlc. Cel puțin anul acesta, nu se va face niciun pas semnificativ în anchetă. Aceasta denotă încă o dată, dacă mai era nevoie că generalul Ciucă are ceva de ascuns in legătură cu plagiatul.
    Si exemplele ar putea continua cu demnitari din alte esaloane, precum Petre Tobă, Robert Negoiță, Neculai Onțanu, Gabriel Oprea, Laura Codruța Kovesi, Florian Coldea, Bogdan Licu, etc.
    Fenomenul plagiatelor este rezultatul unui sir de complicităti incepând de la scolile doctorale din universităti si până la institutiile care ar trebui să vegheze la probitatea actului stiintific continut intr-o teză de doctorat.
    Vezi si: https://www.edupedu.ro/tag/plagiat-nicolae-ciuca/

    1. Sunt de acord cu lista de plagiatori data de dvs. aici, afara de cazul Laurei Codruta Kovesi, care a fost discutat / balacarit in public drept un caz de “auto”-plagiat. Or, auto-plagiatul este o gogorita; nu poti fura din textele scrise de tine insuti; poti doar manifesta o oarecare lene de a reformula o ideie continuta intr-un text publicat de tine insuti, ceea ce NU este plagiat. Dar lupta politica duce si la asemenea consideratii aberante.

  5. Din pacate, valorile academice, putine cate erau, sunt pe cale de disparitie.
    De mai bine de 10 ani sunt aceleasi clanuri la putere, cu mici rotatii ale cadrelor de nadejde.
    Marea majoritate a rectorilor sunt fie cu pozitii politici, fie cu o puternica sustinere politica.
    Nu prea exista un suport pentru cresterea reala a valorilor, intr-un climat sanatos.
    Din ce in ce mai multe pozitii administrative sunt intesate cu yes-man, cu personaje care au servit la un moment dat continuitatii imposturii, si care-si primesc rasplata mult-asteptata. Desigur, multi dintre acestia sunt trecuti (tot politic) prin diferite ministere, pentru ca CV-ul lor sa fie valid pentru interese ascunse.

  6. Cat se poate de corecta aprecierea insusita de PE, dar exprimata in cuvinte mult prea blande, adica pe un ton mult prea diplomatic ! Cine sa auda si sa inteleaga ? O pletora de “politicieni-cu-doctorat” romani, care cred ca doctoratul e ca un breloc demn de atarnat la bracinar sau ca un ac de cravata cu diamant, care-ti confera prestigiu ? Prestigiu in fata…cui ? A unei multimi de viitori analfabeti functionali, care se adauga celor care deja populeaza tara ? A unui presedinte care, in loc sa faca si el un doctorat dupa absolvirea studiilor de licenta, la UBB-Cluj-Napoca – unde ar fi putut face un doctorat cat se poate de cinstit, caci acolo ai cu ce si cu cine s-o faci – s-a grabit sa merga la liceu ca profesor / meditator de succes si… “sa faca bani” ? Cine sa inteleaga ce este, cu adevarat, integritatea academica si cum se obtine prestigiul acesteia ? Si, mai ales, cine sa inteleaga importanta integritatii profesionale academice asupra dezvoltarii tarii in toate domeniile, in aceasta epoca a competitiei indarjite pe toate planurile ? Si asta este cu atat mai ingrijorator cu cat, in momentul de fata, in valtoarea luptei din acest an pt ciolanul politic, an in care s-au ingramadit – soarta, bat-o vina ! – 4 prilejuri de vot, se vede clar cresterea nepasarii fata de cetatenii tarii prin aceea ca se trece, fara jena, la actiuni de salvare cu orice pret a hotilor academici din “gashka noastra”, prin folosire chiar a unor institutii ale statului. Ce denota asta ? Nu cumva ca nu se doreste vreo schimbare, pt ca cei ce au “inhatzat” un doctorat sa ramana cu el si…. Doamne fereste….eventual sa ajunga chiar si in fruntea Statului Roman ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like