Daniel David: Am refuzat să analizez fenomenele psihosociale ca ministru / Fostul demnitar invocă analfabetismul funcțional, după un mandat fără măsuri dovedite științific pentru combaterea fenomenului

La o lună după demisia din funcția de ministru al Educației și Cercetării, Daniel David revine în spațiul public cu două texte publicate pe blogul personal, ambele datate 20 ianuarie 2026. Unul dintre ele face o singură referire la educație, domeniu pe care l-a condus, contribuind esențial la una dintre cele mai tensionate perioade pentru sistemul de învățământ din ultimii ani. David atrage atenția că emanciparea tot mai accentuată a populației, dorința oamenilor de a participa la luarea deciziilor și de a-și face vocea auzită se produce în România pe fondul unui nivel scăzut al educației și al unui analfabetism funcțional extins.

• Important în acest context este faptul că în mandatul său Daniel David a problematizat fenomenul alfabetizării funcționale, cel mai probabil a contribuit la introducerea lui în Strategia de Apărare a Țării, însă nu există nicio măsură, bazată pe evidențe științifice sau testată că ar avea efecte, care să fi fost luată de fostul ministru pentru combaterea nivelului de analfabetism funcțional măsurat în România doar prin testele PISA o dată la 3 ani și doar pe cohorta de elevi de 15 ani. Nicio altă cercetare relevantă nu a fost făcută de Ministerul Educației și Cercetării pentru a afla amploarea reală a acestui fenomen.
• Edupedu.ro a arătat că așa-numita „abordare strategică, sistemică, susținută și pragmatică” de combatere a analfabetismului funcțional a constat, în fapt, într-o serie de improvizații derivate din Legea Bolojan, fără evaluări de impact, fără pilotări și fără indicatori clari de eficiență. În același timp, deși ministrul a declarat public că „lipsa de pregătire a profesorilor este cauza principală a analfabetismului funcțional” și că „n-ai pe cine să pui responsabilitatea”, nu a fost lansată nicio cercetare națională amplă care să măsoare fenomenul dincolo de testările PISA și niciun program coerent, testat, de formare a cadrelor didactice care să vizeze explicit această problemă structurală.

Primul text, „România în lumea de azi. O scurtă analiză psihoculturală”, propune o interpretare amplă a societății românești din perspectiva psihologiei culturale. Fostul ministru explică la început de ce acest tip de analiză nu a fost prezent în discursul său public din perioada mandatului: afirmă că a refuzat să facă analize psihosociale ca ministru pentru a nu fi percepute greșit și sau distorsionate politic. „Ca ministru al educației și cercetării, mi s-a cerut adesea să mă exprim și asupra unor fenomene psihosociale actuale pe care le analizam anterior ca psiholog. Am refuzat acest lucru, pentru a evita o interferență a rolurilor și pentru a nu genera un context în care analiza să fie percepută greșit și/sau distorsionată politic”, scrie Daniel David.

Fostul ministru precizează că abia după ieșirea din funcție poate face „o primă analiză succintă a situației psihoculturale actuale a țării”, cu scopul de a fi utilă inclusiv celor aflați temporar în poziții de conducere.

În analiza de pe blog Daniel David revine la o teză pe care a repetat-o în foarte multe ieșiri publice și la conferințe – cea a opoziției dintre colectivism și individualism.

Folosind modelul psihologului olandez Geert Hofstede, Daniel David subliniază că niciuna dintre aceste organizări psihoculturale nu este bună sau rea în sine, dar funcționalitatea lor depinde de contextul geopolitic și de aspirațiile unei societăți.

În ceea ce privește România, Daniel David reia o teză formulată anterior, potrivit căreia țara se află într-un proces de tranziție psihoculturală dinspre colectivism spre individualism, având ca model instituțiile vestice, euro-atlantice. Dacă în 2015 scorul de individualism al României era de 30, indicând o societate accentuat colectivistă, analizele recente îl plasează la 46, aproape de pragul de echilibru, cu variații regionale, scrie fostul ministru.

Acest proces este însă descris ca fiind riscant în actualul context. Daniel David identifică mai multe motive: schimbarea modelului de referință occidental, poziția instabilă a României între cele două paradigme psihoculturale și emanciparea tot mai mare a populației, care dorește să fie ascultată și să participe la co-crearea deciziilor publice. Această emancipare are loc însă, avertizează autorul, „în contextul unei educații slabe, care a generat mult analfabetism funcțional”, ceea ce face societatea vulnerabilă la manipulare, pseudoștiință și teorii conspiraționiste.

„Asistăm la o emancipare tot mai mare a populației – oamenii doresc să aibă o voce ascultată și să co-creeze deciziile care au efecte asupra lor –, ceea ce provoacă adesea regulile prestabilite. Acest lucru are însă loc în țară în contextul unei educații slabe, care a generat mult analfabetism funcțional, ceea ce ne predispune în acest proces la manipulare și conspirații, interferând chiar cu emanciparea care, bazată pe știință, ar putea să susțină eficient o societate modernă bazată pe cunoaștere, dar care, bazată pe pseudoștiință, poate duce la polarizări, conflicte, disoluții sociale și obscurantism,” arată David.

„Nu este o surpriză că opțiunea mea este pentru modelul individului autonom. Dar, asumând asta explicit, spun imediat că nu cred că acesta mai poate funcționa așa cum funcționa până acum! Acest model funcționa bine în cadrul democrației liberale clasice, care presupunea: (1) delegarea puterii personale unor reprezentanți (având încrederea ca fundament); (2) prin alegeri libere periodice și informate de presă (având adevărul ca fundament); (3) în cadrul unui stat de drept bazat pe reguli agreate în comun (având cooperarea ca fundament). Însă, astăzi, oamenii emancipați își deleagă puterea, dar își mențin active vocea și acțiunea și vor ca acestea să fie luate în considerare în timp real, lucruri greu de realizat într-un mod complet în țări cu milioane de oameni emancipați. În plus, adevărul pălește într-o lume a pseudoadevărurilor, ușor accesibile în spațiul public, unde presa de calitate nu mai are întotdeauna vocea cea mai auzită, lucru care apoi fisurează deopotrivă încrederea și cooperarea dintre oameni”, scrie fostul ministru.

În acest context, instituțiile pot funcționa doar dacă își asumă transparența, explică public deciziile, ascultă feedbackul și acceptă criticile, chiar și cu prețul unor schimbări mai frecvente de leadership, susține actualul rector al UBB Cluj-Napoca.

„Așadar, democrația nu va mai fi așa cum a fost! România poate însă să-și transforme riscul într-o oportunitate, dacă înțelege acest lucru. Dar, pentru asta, instituțiile indivizilor autonomi pot supraviețui și produce efecte sociale doar dacă: (1) își prezintă public, transparent și regulat scopurile, acțiunile și procedurile; (2) ascultă feedbackul oamenilor și explică apoi ce se preia din acesta (și de ce) și ce nu se preia (și de ce), în logica co-creării deciziilor și (3) acceptă și asumă critici publice, cu atenție la a corecta ce este justificat din acestea, continuând însă să implementeze programatic lucrurile angajate la punctele 1-2. Totul cu înțelegerea faptului că schimbările în leadership, pentru obținerea efectelor sociale ale instituțiilor, pot fi mai frecvente decât în paradigma democrației liberale clasice”, încheie Daniel David.

De remarcat faptul că sistemul educațional a fost, în timpul mandatului lui Daniel David, unul dintre principalele spații de conflict public: creșterea normei didactice, reducerea și eliminarea unor burse, comasarea unităților de învățământ, reducerea masivă a numărului de posturi și protestele profesorilor au marcat anul 2025 și cel mai probabil îl vor marca și pe 2026 prin efectele previzibile.

Tot în perioada mandatului, analizele critice ale cercetătorilor pe efectele acestor măsuri nu au fost făcute publice la ordinul omului de știință Daniel David devenit ministru. Amintim aici că răspunsul Institutului de Științe ale Educației transmis presei a fost cenzurat, concluziile cercetătorilor fiind eliminate sau rescrise. Ulterior, chiar ministrul Daniel David a confirmat că documentul final trimis nu fusese aprobat de conducerea institutului și că intervențiile asupra textului au venit din zona politică. În acest context, explicația potrivit căreia analizele ar fi fost evitate pentru a nu fi distorsionate politic contrastează cu realitatea unui mandat în care deciziile au fost luate fără ca datele și evaluările existente să fie prezentate public.

Al doilea text: „m-am înrolat” în serviciul țării

În aceeași zi, 20 ianuarie, Daniel David publică și un al doilea text pe blog, despre un articol publicat într-o revistă științifică, articol în care el este autor principal. Deși este un anunț despre un articol de specialitate, fostul ministru deschide acest text prin a scrie că se bucură că la „reconectarea mea cu profesia – la un an după ce „m-am înrolat” în serviciul țării și al sistemului nostru de educație-cercetare ca ministru” a apărut acest studiu, termenul de înrolare fiind din alt spectru decât cel al Educației și Cercetării.

Daniel David și-a anunțat demisia pe 22 decembrie 2025. Timp de 23 de zile, Ministerul Educației și Cercetării a rămas fără un ministru titular, interimatul fiind preluat chiar de premierul Ilie Bolojan. La momentul respectiv, Bolojan i-a mulțumit public lui Daniel David pentru „sacrificiul personal” și a declarat că „să nu credeți că ministrul David a fost susținătorul măsurilor din educație, dar n-a avut ce să facă”.