Daniel David: Un profesor care nu recunoaşte că în anumite părţi din cursul pe care-l prezintă, un student ar putea să ştie mai mult decât el, cred că greşeşte

Diferența între un student și un profesor „nu mai este de cunoaştere, ci de modul în care folosim cunoaşterea, unde o căutăm, cum o filtrăm, cum facem diferenţa între cunoaştere şi pseudo-cunoaştere”, susține profesorul universitar Daniel David. Acesta a vorbit într-o emisiune la Digi24 despre „funcția” unui profesor și despre diferențele între studenții din Statele Unite și cei din România.

Moderator: Ce diferenţe sunt între studenţii din Statele Unite şi studenţii din România?

Daniel David: Sunt diferenţe, erau mult mai mari în anii trecuţi. Acum cu noile generaţii care sunt mult mai globalizate şi în România diferenţele un pic se atenuează, dar încă persistă în sensul că simţi în Statele Unite de cele mai multe ori că ai în faţă nişte indivizi autonomi. Un individ autonom înţelege în felul următor: e timpul meu că am venit aici la acest curs sau că particip aici la această cercetare, hai să-l folosesc la maximum. Unii şi plătesc pentru activităţile educaţionale şi-atunci hai să îmi folosesc foarte bine banii, deci nu prea lipsesc, pun întrebari, vor să înveţe, sunt curioşi. La noi există o înţelegere şi o coloratură colectivistă. De exemplu, studenţii nu prea pun întrebări, nu că n-ar avea curiozităţi, nu că n-ar fi inteligenţi şi creativi, de multe ori ei interpretează în logica asta colectivistă – dacă pun întrebări este ca şi cum aş face un challenge, ca şi cum aş pune sub semnul întrebării pe cel care a prezentat, ce-a prezentat ş.a.m.d.

Moderator: Poate vă respectă mai mult studenţii români…

Daniel David: Acum depinde iarăşi cum definim respectul. Eu, ca profesor, am în minte ideea că rolul meu este să mobilizez studenţii, să fie parte a cunoaşterii, să fie parte a descoperirilor, să lucrăm împreună, eu am de învăţăt de la ei şi şi ei au de învăţat de la mine. Deci eu nu înţeleg respectul prin a spune „ok, luaţi loc, scoateţi pixul şi hârtia şi scrieţi că adevărul este la mine”. Mai ales într-o lume modernă în care, eu vă spun sincer, un profesor care nu recunoaşte că în anumite părţi din cursul pe care-l prezintă un student ar putea să ştie mai mult decât el, eu cred că greşeşte. Fiindcă cunoaşterea e atât de complexă încât tu nu poţi să fii la zi… Vă dau un exemplu în psihologia clinică există 400 şi ceva de categorii clinice, eu nu pot să fiu la zi cu toate cele 400 şi ceva de categorii. Poate am un student care este interesat specific de una, care a citit ultimul articol care a apărut ieri. Or diferenţa între mine şi el astazi nu mai este de cunoaştere, ci de modul în care folosim cunoaşterea, unde o căutăm, cum o filtrăm, cum facem diferenţa între cunoaştere şi pseudo-cunoaştere. Asta e funcţia mea ca profesor, nu să-i spun ocupă loc, ia foaia şi scrie, că eu ştiu, tu nu.

Daniel David este profesor „Aaron T. Beck” de psihologie clinică şi psihoterapie (ştiinţe cognitive clinice) la Universitatea ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (UBB), directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii ”Babeş-Bolyai”, preşedinte al International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health. În prezent (2009-) este profesor asociat (adjunct professor) şi la prestigioasa instituţie medicală Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New-York, SUA şi directorul programului de cercetare la Albert Ellis Institute, New York, USA, un institut de referinţă la nivel internaţional pentru cercetarea şi practica în psihoterapie şi sănătate mintală.