Îmbrâncită de politicieni, România a plonjat într-o gaură neagră din care va mai ieşi extrem de greu, explică Mihai Mitrică, directorul Asociaţiei Editorilor, într-un interviu acordat News.ro. Politicile succesive ale guvernelor, orientate împotriva educaţiei şi a culturii, au dus la consecinţe catastrofale care au depăşit sfera teoriei şi s-au revărsat în viaţa politică, economică şi socială.
Impactul teoriilor conspiraţioniste şi lipsa de productivitate sunt două dintre aceste efecte. Abandonaţi de stat, părinţii caută soluţii disperate individuale, iar acest lucru se vede în ascensiunea puternică a pieţei de carte pentru copii, transmite News.ro.
România e pe ultimul loc în Uniunea Europeană la consumul de carte, spune Mihai Mitrică. Cu o piaţă de doar 60 de milioane de euro pe an, suntem la egalitate cu Bulgaria, care are o populaţie de trei ori mai mică. Ungaria, care are jumătate din populaţia României, are o piaţă de 110 milioane de euro pe an.
Tot publicul care frecventează librării, biblioteci şi târguri de carte – adică populaţia care citeşte – este de 1,3 milioane de oameni, adică aproximativ 7% din totalul locuitorilor. Mediul rural şi urbanul mic lipsesc cu desăvârşire, mica piaţă de carte fiind restrânsă la Bucureşti (care are jumătate din cota de piaţă) şi încă 4-5 oraşe mari, majoritatea din Transilvania.
Aceste realităţi, pe care şi Guvernul Bolojan le ignoră aşa cum au făcut şi guvernele anterioare, se transpun în explozia de popularitate a teoriilor conspiraţioniste, în faptul că avem cea mai mare pondere a tinerilor „neets“ (dispăruţi de pe radarul autorităţilor pentru că nu sunt nici în sistemul de învăţământ, nici angajaţi, nici în formare profesională) şi care sunt destinaţi a deveni o povară pentru stat, pentru că nu ştiu şi nu pot produce nimic.
Directorul Asociaţiei Editorilor din România avertizează că piaţa de carte este în continuă scădere, volumul vânzărilor se reduce, iar în curând aproape că nu vor mai exista librării – care oricum au dispărut din rural şi oraşele mici. Mihai Mitrică are câteva soluţii pentru a opri acest regres catastrofal al poporului român, iar prima dintre ele este – banal – respectarea legilor deja în vigoare.
Întregul interviu acordat News.ro de Mihai Mitrică, directorul Asociaţiei Editorilor din România, în rândurile de mai jos:
„51% dintre tinerii din marile oraşe spun că n-au citit nicio carte în ultimul an. Imaginaţi-vă care e situaţia în urbanul mic şi în mediul rural! Aproximativ 1,3 milioane de oameni merg la biblioteci, în librării, la târguri de carte într-un an, în România. Adică 7% din populaţie“
Citește articolul integral pe G4Media.ro
Citește:
Presa spaniolă: România, ţara din UE unde se citeşte cel mai puţin, creşte TVA-ul pentru cărţi la 11 % și ajunge țara cu a doua cea mai mare taxare a cărților dintre toate statele europene
România este pe ultimul loc în clasamentul țărilor din Europa care apreciază cultura. Pentru mai mult de 8 din 10 europeni, cultura și artele sunt importante și pentru dezvoltarea economică a locului de reședință
Eurostat: România este pe ultimul loc în UE la obiceiul de a citi / Mircea Miclea: Bursele puteau fi convertite în vouchere din care elevii și studenții să-și cumpere doar cărți și rechizite școlare. Ar fi fost și un ajutor pentru edituri și pentru librării, și așa lovite de noile cote TVA
Scriitorul și profesorul Radu Vancu: A scumpi cărțile înseamnă a alimenta extremismul
România – singura țară UE cu zero euro cheltuiți pe cap de locuitor, în 2024, pentru cercetarea în două domenii: Educație și Cultură – Eurostat
Danemarca vrea să elimine cota de TVA la cărţi pentru a încuraja lectura
INTERVIU Mihai Mitrică, Asociația Editorilor din România: Dacă Guvernul ar avea curajul instituțional să-și asume o privire sinceră față de acest domeniu, ar pune TVA 0% la carte cu drept de deducere, cum se întâmplă în Cehia, Irlanda, Republica Moldova. Ei de ce pot și noi nu putem? Suntem chiar atât de săraci?
Presa spaniolă: România, ţara din UE unde se citeşte cel mai puţin, creşte TVA-ul pentru cărţi la 11 % și ajunge țara cu a doua cea mai mare taxare a cărților dintre toate statele europene
Programele Naționale „Vouchere culturale pentru elevi“, cu o valoare de 250 de lei, și „O carte pentru fiecare elev”, prevăzute în Legea Educației dar amânate deja de 2 ani, sunt exclusiv responsabilitatea Ministerului Educației, spune directorul Asociației Editorilor din România / Mihai Mitrică: Există modele care funcționează în Franța, Republica Moldova sau Italia
Scumpirea cărților doar va accentua scăderea consumului cultural și va contribui direct la amplificarea analfabetismului funcțional – mesajul Asociației Editorilor din România către președintele Nicușor Dan și premierul desemnat Ilie Bolojan
Se vor închide librării și edituri ca efect al creșterii TVA la cărți, de la 5% la 11 %, atrage atenția directorul Asociației Editorilor din România: Ni se impune un TVA crescut, care înseamnă o curbă de sacrificiu
„Pactul pentru lectură”, anunțat de Asociația Editorilor din România împreună cu un calendar de evenimente pentru a reveni în rândul țărilor care prețuiesc lectura și educația / România se situează pe ultimul loc în UE la consumul de carte
Un român din cinci a citit cel mult 5 cărți pe an. Femeile citesc mai puțin și mai rar decât declară bărbații că citesc, arată Barometrul de consum cultural 2023 / De ce nu citesc românii
Radu Vancu: Ar trebui începută educația literară a copiilor, la școală, cu literatură contemporană, cu scriitori care răspund la aceleași întrebări, neliniști, frământări și bucurii ca ale lumii lor / Statul român are politici foarte proaste de lectură
Profesorul Radu Vancu: La o inspecție de grad didactic unui copil i se făcuse rău la oră: n-am mâncat nimic de ieri, i-a zis profesoarei. Exact acești copii vor fi cel mai loviți de comasări, desființări de școli și dispariții ale profesorilor, pentru ei dispare salvarea
Radu Vancu: Dacă biblioteca devine cameră de penitență, lupta este pierdută din start. Ar transforma profesorul în ochii elevilor într-un reprezentant al unui sistem opresiv. Nu e nevoie de așa ceva
„Sală de detenție” organizată în biblioteci, laboratoare și spații de depozitare, în 44 de școli din județul Sibiu / Elevii sunt supravegheați de profesorul de serviciu sau profesori care au ore libere
Diana Ghimiși
R.P.
Mihai Peticilă
Mădălina Belu
Redacția
9 comments
iar e sistemul de vina fiindca el nu stie sa vanda carti, e un prost manager. scoala e de vina iar, ce tampenie! sau n-a auzit de cartea digitala. de la humanitas, am prins o oferta acum vreo 2 ani cu carti excelente! nu mai merita sa dau bani pe carti decat doar daca am chiar mare nevoie!
soluția cu statul și legile, in Romania, haha.
eu cred că pe o asemenea pagină – sau grup care să cuprindă profesori și bibliotecari mai ales din provincie – ar putea fi folosită și pentru a intermedia donații propriu zise de cărți, în școlile și bibliotecile rurale, dar și pentru a cere orice carte anume. Caut donator pentru cartea Persepolis / Suntem de neoprit/ You mame it. sunt convinsă că sunt oameni care au acele cărți și stau degeaba in bibliotecă, dar și oameni care ar face acest gest de a cumpăra special pentru cineva, dar nu au un context. Eu de exemplu nu îmi permit să fac donații în mulți bani sau în obiecte valoroase, și să donez pentru o cauză oarecare o sumă derizorie precum 50-70 Ron mi s-ar părea inutil. Însă dacă aș vedea undeva un anunț specific în care cineva își dorește ceva, mai ales o carte! cu siguranță că aș cumpăra special și aș dona. Și sunt convinsa că nu sunt singura.
Persepolis – vol. 1 50 de lei. Volumul 2 – 60 de lei. Suntem de neoprit – 47 de lei fiecare volum. (De altfel, Harari e scump întotdeauna, Sapiens e deja o carte nu foarte nouă, tot la 60 de lei în sus, iar volumele adaptate grafic sunt 55 de lei fiecare, la Polirom cărțile lui se învârt în jurul a 94 de lei…)
Acum mă înțelegeți? Cărțile sunt un lux pentru mulți. Sigur, unii vor spune ”stai, că atât dai pe o șaorma în nu știu ce mall” – în rural nu dai banii ăștia pe șaorma, și nici pe o carte. În rural ăștia sunt banii de o zi ai familiei. Să cumperi la așa un preț e un sacrificiu care trebuie să se reflecte în buget în altă parte.
Dar elevii NU citesc Harari. Elevii (ai mei sunt la gimnaziu) vor cărți YA, cărți de aventură, cărți pline de comedie, mai puțin istorii naturale sau ale omenirii (că altfel le-aș lua numai cărți de popularizare a științei – Cosmos – 77 de lei, Contact – 65 lei, nimeni n-a tradus încă Neanderthal Man deși Paabo a câștigat premiul Nobel pentru cercetări antropologice – 10-15 USD în engleză. ) NU sunt accesibile la aceste prețuri.
Până și cărțile lui Maas (YA) de acum zece ani sunt tot în jur de 40-45 lei volumul, deși n-au apărut ieri.
Eu, dvs, alți câțiva cumpărăm și/sau donăm carte. DAR NU ESTE TREABA NOASTRĂ. Există legi, guvernul trebuie să le aplice. Altfel n-o mai scoatem la capăt.
dacă am scris prea mult și nu se înțelege mesajul :))) e asta: azi și cititul au ajuns doar o formă de divertisment! și nu ducem lipsă de așa ceva!
Cititul și cultură ar trebui sa redevină ce au fost, un mod de a schimba ceva in oameni, și pe dl director asta ar trebui să îl preocupe, nu creșterea vânzărilor. dar și domnul este doar un vânător de funcții, cum sunt toți azi 🙂 așa că o ține langa cu vânzările și alte probleme mărunte. ca el 🙂
și tinerii care citesc, până la urmă, ce foloase au după ceea ce citesc? într-adevăr, a explodat piața de carte pentru copii din Ro, dar e mai mult maculatură. pe grupurile de pe Facebook vezi zeci, sute de mesaje cu Vând cărți și sunt toate pentru copii. să cumperi ZECI de cărți de care apoi nu mai ai loc prin casa, și care devin DEGEABA imediat ce copilul depășește vârsta respectivă, mi se pare tot o formă de consumerism. eu am nenumărate cărți din biblioteca copilăriei mele, am și din biblioteca unei mătuși care mi le-a lăsat mie. nu sunt cărți de aruncat și de vândut pe grupuri pentru 15 lei în plus.
pe de altă parte, am și eu zeci de cărți cu pisicuțe războinice și pisicuțe rătăcite prin furtună pe care le șterg de praf și pe care nu știu unde să le mai donez. Se scrie enorm azi, dar mi se pare că se scrie (și se citește) degeaba. Copiii care citesc la 8-10-13 ani cine știe ce colecție prostească nu vor deveni mari cititori in viitor, in primul rand pentru că nu mai trăim vremuri în care cititul să aibă vreo mare importanță. orice copil, indiferent că i-ai citit de la 3 luni din enciclopedii și i-ai pus la dispoziție cărți diverse, nu doar literatură pentru copii scrisă azi la care îți dai ochii peste cap doar din descriere – tot va ajunge să stea cu orele pe WhatsApp, Netflix, YouTube (in cel mai bun caz) și pe TikTok și Facebook in cel mai rău.
eu nu am soluții, ca dl Mirică. dar nici dânsul nu are ! Desigur, pe dânsul îl interesează să cumpere/consume lumea, că astăzi doar banii sunt relevanți, și dacă cineva rămâne cu ceva din ceea ce citește, irelevant. Păcat că directorul unei instituții de cultură nu are in minte și alte lucruri decât banii. Așa e azi.
eu cred că sutele, miile de scriitorași de azi sunt parte din problemă. Nu poți să mai găsești prin atâta maculatură, printre atâtea lansări de carte, prin atâția minunați scriitori care se poartă de parcă ar fi animatori de petreceri – nu poti sa mai găsești adevăratele cărți de valoare, cele care îți pot schimba viața, perspectiva asupra lucrurilor. Câți dintre cei care citesc azi, părinți sau copii, se opresc la finalul cărții sa se gândească la ce au citit, să evalueze ce impact a avut cartea asupra minții și sufletului lor? pai ce impact să aibă Ferbonia, Adina Popescu, Olguța și bietele ei aventuri, și câte altele? nu că literatura străină pentru copii ar fi mai răsărită.
eu am dat și peste câteva cărți pentru copii absolut minunate, dar, cum ziceam, greu de găsit acul in carul cu fân. și apoi, după ce citești atât de mult și fără sens, îți și formezi un stil de a citi prin care nu asimilezi nimic, și treci ca gâsca prin apă și prin cărțile de excepție.
scopul nu este sa se cumpere mai mult, să se publice mai mult, să citească lumea mai mult. as zice că din contră. dar, cum am zis, azi banul este la putere și pentru asta se face lobby, pentru VÂNZARE, CONSUM. scopul ar fi sa se scrie, publice și citească cărți care sa schimbe ceva in oamenii de azi, care au nevoie disperată să fie schimbați radical.
REDUCEȚI fraților prețurile la un nivel care să permită cumpărarea de carte tipărită!!
Eu chiar cumpăr carte (în jur de 50-60 volume pe an, din care 20-30 pentru elevii mei, cărți pe care ei și le aleg, și pentru care plătesc eu știind că le vor citi, nu doar se vor uita la ele în raft, cum fac cu cele din bibliografia școlară). Dar mă ustură la buzunar de nu mai pot!! Iar acum când a crescut TVA cu atât de puțin, prețurile s-au umflat și mai mult!
Nu mai sunt librării fizice prin orașe cu excepția Cărturești, iar ei aveau și înainte prețuri mai mari decât alte librării, iar în orășele și comune, evident nu se pune problema să existe vreo librărie fizică. Cauți online până găsești fie prețuri acceptabile, fie ceva promoție sau reducere temporară – nu vă mai plângeți că nu cumpără lumea carte, cărțile au devenit lux pentru majoritatea populației!
Mă uitam la cărți pentru cei mici – CINE să dea 50 de lei pentru o carte colorată cu patru pagini?! E frumoasă, copilului probabil că i-a plăcea să se uite în ea dar majoritatea familiilor cu copii nu-și permit să plătească așa ceva, oricât de mult ar vrea!
Iar cărțile pentru specialiști… Nu mai începem discuția! Aveam o dată acei 100 de euro pentru cărți, de-abia am cumpărat 4-5 cărți pentru disciplina mea, erau exagerat de scumpe (și asta acum peste 10 ani, că n-a ținut mult nici minunea aceea). Acum nici nu se mai tipăresc, necum să le mai cumperi. Există în formatul inițial, în engleză sau alte limbi, dar nu se mai traduce nimic și nici nu e de mirare.
PS Tineretul nu citește niciun fel de literatură, română sau străină, dincolo de cea obligatorie, DACĂ o citește și pe aia. N-are treabă cu predarea, are treabă cu 1. prețul și 2. social-media care le ocupă tot timpul. Efectiv nu îi interesează (cu excepțiile de rigoare) nimic dincolo de ecranul telefonului. Cu mare noroc, mai citește câte unul o carte în format electronic, dar piratată cel mai probabil, pentru că vezi punctul 1.
Bibliotecile? Care biblioteci? Nimeni nu dă bani pentru achiziția de carte, în majoritatea bibliotecilor mici nu există locuri pentru consultarea online a informației, cum au americanii de exemplu, nu se pot organiza evenimente culturale din lipsă de public și fonduri, e ucisă din fașă ideea bibliotecii în rural prin măsurile lui Bolojan, care crede că n-au nevoie ”țăranii” de biblioteci și contabilicește, le închide. Iar în bibliotecile școlare… ultima dată când biblioteca școlii mele a primit cărți noi a fost acum doi ani când eu (nu statul) le-am cumpărat 10 cărți din bibliografia școlară de liceu, că nu le aveau și elevii le cereau constant. Iar eu nu-s Mecena și nu-mi mai permit să fac asta anual pentru ei. Anul ăsta… nu știu ce vom face. Elevii din clasa mea văd, doresc, eu sper să pot, dar mă strânge inima.
sunteți din provincie?
de ce nu faceți o pagină de Facebook prin care să cereți donații, in bani dar mai ales în cărți, pentru școala la care predati? stiu că nu asta era ideea postării, dar mă gândeam că ați putea. Eu am văzut anunțuri diverse pe grupuri de Facebook, unele scrise de profesori (…:( …) eu personal am donat zeci de cărți, pe altele din păcate le-am pus la pur și simplu in tomberoanele de reciclat, am și în prezent cărți de donat, dar în București unde locuiesc eu chiar nu prea ai cui sa donezi.
I-am văzut pe americani făcând asta, an de an, cerând nu doar cărți, ci și materiale absolut necesare desfășurării activității, de la markere și ustensile de scris pentru elevi până la hârtie de orice fel. Donații, gofundme, adopt a school, altele asemenea.
Chiar în halul acela am ajuns și noi? Să fim nevoiți să cerșim cele necesare desfășurării activității? Ei n-au nici măcar iluzia că învățământul e subvenționat de stat, la noi e scris în lege că e gratuit și garantat de stat.
De ce ar fi necesar ca un profesor să trebuiască să ceară donații în cărți, când există inclusiv legi privind achiziția de carte de către biblioteci, în special cele publice, dar și cele școlare?
În ce mă privește – am scris mai sus. Eu cumpăr, din banii mei, cărți CERUTE de elevii mei. Nu bibliografie școlară (deși am cumpărat și așa ceva, pentru că nu existau volumele în biblioteca școlii), ci cărți efectiv pe care adolescenții și le doresc. Nu e literatură înaltă, nu e, probabil, scriitură care să le pună creierul în mișcare în fiecare moment, dar scopul meu era să-i fac să citească ORICE (pentru dezvoltarea vocabularului, pentru observarea directă a scrierii gramatical corecte și pentru a le crea pofta de a citi mai mult). Din păcate, cărțile pe care le-ar dori și le-ar citi cu interes nu se donează de regulă, și primul motiv este că sunt foarte scumpe. Pentru mine, efortul a meritat. Dar la aceste creșteri de prețuri și scădere a puterii de cumpărare, nu cred că mai pot face față. Este crunta realitate.
Soluția ar fi ca statul să-și aplice legile. Dar vedem toți că regulile sunt pentru căței, nu pentru dulăi. Mi s-au cam dus așteptările de mai bine.
soluția cu statul și legile, in Romania, haha.
eu cred că pe o asemenea pagină – sau grup care să cuprindă profesori și bibliotecari mai ales din provincie – ar putea fi folosită și pentru a intermedia donații propriu zise de cărți, în școlile și bibliotecile rurale, dar și pentru a cere orice carte anume. Caut donator pentru cartea Persepolis / Suntem de neoprit/ You mame it. sunt convinsă că sunt oameni care au acele cărți și stau degeaba in bibliotecă, dar și oameni care ar face acest gest de a cumpăra special pentru cineva, dar nu au un context. Eu de exemplu nu îmi permit să fac donații în mulți bani sau în obiecte valoroase, și să donez pentru o cauză oarecare o sumă derizorie precum 50-70 Ron mi s-ar părea inutil. Însă dacă aș vedea undeva un anunț specific în care cineva își dorește ceva, mai ales o carte! cu siguranță că aș cumpăra special și aș dona. Și sunt convinsa că nu sunt singura.