Andreas Schleicher, directorul Direcției de Educație din cadrul OECD, cel care coordonează testele internaționale PISA, a vizitat o școală dintr-un cartier “defavorizat” al Londrei, Marea Britanie. Oficialul a analizat metodele folosite de profesori, a stat de vorbă cu elevii și a încrucișat datele din teren cu rezultatele de la testările locale, naționale și internaționale. Predarea-instruirea centrată pe profesor versus învățarea centrată pe elev pot coexista, spune Schleicher.
Expertul spune, însă, că nu este de acord întru totul cu disciplina dusă la extrem în pauze, de exemplu, când elevii merg în liniște de la o clasă la alta; “aș alege un mediu diferit pentru copiii mei“, spune acesta.
Analiza realizată de Andreas Schleicher, directorul pe Educație al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) și coordonatorul testelor PISA, preluată din publicația OECD Education Today:
“Unul dintre cele mai dezbătute rezultate din testările PISA la nivel internațional a fost acela că instruirea centrată pe profesor tinde să influențeze mai bine rezultatele elevilor, decât învățarea centrată pe elev. Unii consideră că acest lucru e doar o chestiune statistică; dar a fost o constatare consecventă.
Alții sugerează că este din cauza faptului că instruirea centrată pe profesor este mai frecvent folosită în țările din Asia de Est, cele care au performanțe mai bune în PISA. Dar modelul este clar vizibil atât în Est, cât și în Vest. Cu toate acestea, alții sugerează că această metodă se potrivește mai bine pentru testele axate pe redare și memorare.
Dar nu despre asta este vorba în PISA; pentru a se descurca bine în PISA, elevii trebuie să poată extrapola ceea ce știu, să gândească dincolo de granițele disciplinelor, să-și aplice cunoștințele în mod creativ în situații noi și să demonstreze strategii eficiente de învățare.
Poate că a venit timpul să nu mai punem instruirea centrată pe profesori și învățarea centrată pe elevi în antiteză, una împotriva alteia, susținând că una este de modă veche și ‘înăbușitoare’, iar cealaltă este orientată spre viitor și activă. Ambele abordări își au locul în educație, în mod clar.
Un loc care și-a construit succesul pe instruirea centrată de profesori este Michaela Community School, cu sediul în Wembley Park, un cartier defavorizat din nordul Londrei.
În fiecare clasă pe care am observat-o, profesorii:
- și-au făcut obiectivele de învățare explicite,
- și-au structurat lecțiile în mod clar
- și au pus întrebări antrenante, care au stimulat gândirea de calitate.
Nu au pierdut timp, deoarece elevii știau exact la ce să se aștepte. Nu a existat niciun fel de ‘toceală’ pe care oamenii o asociază adesea cu învățarea centrată pe profesori, toți elevii au fost stimulați în fiecare moment să găsească modalități alternative de rezolvare a problemelor și să-și comunice succint procesele de gândire și rezultatele. Și pentru că elevii de la Michaela învață cum să studieze și să muncească din greu chiar din prima lor zi, nu trebuie să se chinuie să învețe la finalul semestrului, pierzând timp prețios cu pregătirea testului.
Deloc surprinzător, rezultatele examenului GCSE* la Michaela sunt foarte bune, iar Ofsted, Biroul pentru Standarde în Educație al guvernului britanic, recunoaște calitatea educației ca fiind excepțională, lucru pe care nu-l vedem deseori în acest cartier.
Elevii trebuie să aprecieze că succesul necesită o muncă grea, dar Michaela se asigură, de asemenea, că elevii care se luptă primesc sprijinul de care au nevoie… PISA arată, de asemenea, că climatul disciplinar este strâns asociat atât cu realizările academice ale elevilor, cât și cu sentimentul de bunăstare al acestora.
Educația la Michaela se bazează pe înțelegerea faptului că învățarea este secvențială și că stăpânirea sarcinilor de bază este fundamentală pentru a putea crea competențe prin sarcinile care urmează, subsecvente. Pentru profesori, asta înseamnă că nu variază obiectivele de învățare, care sunt valabile pentru întreaga clasă, ci fac tot ceea ce este necesar pentru a se asigura că fiecare elev are oportunitatea de a învăța materia în feluri adecvate fiecăruia.
Într-una dintre lecțiile de matematică la care am participat, un profesor i-a oferit unuia dintre copii trei metode prin care să își fixeze și să înțeleagă cunoștințele despre fracții; și rugând-o să și explice cum a gândit, nu doar eleva, ci întreaga clasă a avut de câștigat. Deoarece toți elevii reușesc să finalizeze fiecare sarcină pe care o primesc, rezultatul este mai puțin variabil și mediul socio-economic are astfel un impact mai mic asupra rezultatelor învățării.
În timp ce memorarea este o parte importantă a practicii la clasă în Școala Comunitară Michaela, nu este vorba doar de reproducerea simplistă a faptelor sau a cifrelor, ci se bazează pe înțelegerea faptului că o bază de cunoștințe largă și cu multe ‘fațete’ este fundamentul dezvoltării unei opinii informate și diferențiate.
Am văzut asta în timpul prânzului școlar, unde am mâncat la cantină cu un grup de șase elevi. Copiii erau activi, curioși și grijulii. Provenind din medii etnice și sociale foarte diferite, se vedea că învățau și că erau foarte mândri de școala lor. Au discutat subiectul zilei la acel prânz – de ce ai nevoie ca să alergi la un maraton – cu același interes și aceeași energie în care m-au bombardat cu întrebări despre viața și educația mea.
Așteptările ridicate pe care școala le are de la ei nu i-a făcut să fie anxioși, stresați, ci mult mai ambițioși. Mi-au spus că vor să ajungă la Oxford și Cambridge. M-au ascultat cu atenție, la fel i-au ascultat pe colegii lor și au avut grijă ca toți să avem suficient timp să mâncăm. După ce au golit farfuriile, fiecare copil le-a mulțumit colegilor, profesorilor și părinților lor și celor care le-au fost sau le sunt de ajutor.
Când am cunoscut-o pe Katharine Birbalsingh, directoarea și fondatoarea școlii Michaela, după prânz, mi-a spus că abilitățile pe care încearcă să le dezvolte în rândul acestor copii sunt în jurul conceptului ‘muncește din greu și fii amabil’, o aspirație pe cât de puternică, pe atât de simplă. Elevii trebuie să aprecieze că succesul înseamnă uneori muncă grea, dar școala se asigură, de asemenea, că elevii care învață primesc sprijinul de care au nevoie.
Disciplina este o parte esențială a acestui lucru, fiecare detaliu al zilei de școală este conceput pentru a maximiza învățarea și a minimiza factorii care îi distrag pe copii de la asta. Chiar și tranziția dintre ore se face printr-o procedură strictă, copiii mergând în tăcere la următoarele cursuri.
Sincer, aceasta este partea care mă deranjează din abordarea acestei școli și aș alege un mediu diferit pentru copiii mei. Dar, după cum a explicat Birbalsingh, aceasta strictețe ‘elimină spațiul pentru bolile ‘sociale’ care umbresc învățarea în atâtea școli’.
Ceea ce merită să fie remarcat este că nimeni nu strigă sau nu impune disciplină prin presiune externă. În schimb, disciplina este creată prin structură, predictibilitate și proprietate. Copiii pe care i-am cunoscut păreau fericiți și încrezători. Și asta, din nou, se confruntă cu una dintre principalele lecții dobândite din testările PISA: un climat disciplinar pozitiv este unul dintre cei mai buni predictori ai unei educații și al rezultatelor sociale mai bune.
Copiii apreciază un mediu școlar în care bullying-ul aproape că nu există, unde nu se simt ciudat sau că nu ar fi locul lor acolo și în care stabilirea relațiilor autentice și respectuoase cu profesorii este normă. PISA arată, de asemenea, că climatul disciplinar este strâns asociat atât cu realizările academice ale elevilor, cât și cu sentimentul de bunăstare al acestora.
Directorul Birbalsingh a ascultat cu mare interes rezultatele cercetărilor de la PISA, dar și-a întemeiat școala pe ceva mai simplu: bunul simț”.
Articolul este preluat de pe blogul OECD Education Today
- GCSE – General Certificate of Secondary Education. Test susținut la fiecare materie aleasă la finalul anilor de studiu Y10 si Y11 (ultimii doi ani, echivalent liceu) în urma căruia elevii primesc certificate. După susținerea examenelor GCSE elevii au următoarele opțiuni:
- Continuarea studiilor cu un program academic (A-Level, IB, etc.);
- Continuarea studiilor cu un program vocațional (BTEC; etc.);
- Ucenicia, pregătirea practică în locul pregătirii academice tradiționale.
FOTO: Michaela Community School/OECD
Sursa foto: James Duncan Davidson / TED www.ted.com/talks
Redacția
Vasile Brasovanu
C.I.
Mihai Peticilă