Școala românească traversează una dintre cele mai negre perioade din ’89 încoace. Fără ministru de 2 luni și jumătate, cu nume tatonate de conducerea PNL de care umbra plagiatului sau mediocritatea stau prinse scai, cu un premier vizibil iritat de domeniu și care consideră că „noi”, societatea, avem nevoie de un ministru („în zilele următoare veți avea acest nume”, a declarat Bolojan ieri) – sistemul de învățământ aflat pe primul loc în peste 40 de țări la numărul de copii aflați în sevraj psihologic și cu comportamente problematice la școală se găsește sub o presiune ale cărei semne au ajuns și la Cotroceni, sub forma anunțurilor tot mai apăsate de grevă generală.
De ce este o perioadă neagră cea pe care o traversează educația? Pentru că în ultimele luni au fost sădite în școli semințele unei propagande naționaliste care în scurt timp va lovi puternic întreaga societate și chiar partidul în curtea căruia se află azi conducerea Ministerului:
- prin programa de română protocronistă cu rădăcini ceaușiste aprobată chiar de Bolojan, care conține și „informații eronate științific” (sursa și detalii)
- prin introducerea în aceeași programă nouă de Limbă și literatură română a unor texte acuzate a avea elemente explicit antisemite, xenofobe, rasiste, care incumbă riscul de a consolida o cultură de tip xenofob și chiar conspiraționist (sursa și detalii)
- prin curriculumul de istorie cu accente naționaliste dar nu „de exagerare” (sursa și detalii),
- prin acceptarea fără sancțiuni a unor practici ale angajaților Ministerului Educației de cenzurare a rapoartelor Institutului de Științe ale Educației, de scoatere în dezbatere publică a unor programe școlare fără acordul tuturor grupurilor de lucru, cu profesori aflați doar teoretic în grupurile de lucru pe curriculum, dar niciodată consultați în realitate,
- prin radicalizarea profesorilor puși să se lupte unii cu alții în cancelarii și în inspectorate, pentru a prinde ore și a reuși să-și facă normele,
- prin deprofesionalizarea accentuată a managementului școlar care este trimis prin Legea Bolojan obligatoriu să predea mai mult ca până acum, nu să gestioneze conflictele tot mai numeroase din instituțiile pe care ar trebui să le conducă,
- prin desființarea a peste 800 de școli cu sub 500 de elevi și comasarea lor cu altele, prin tăierea de venituri și – poate că mai periculos decât toate acestea – prin consolidarea unui discurs de ură împotriva profesorilor care a acționat vizibil ca o flacără care a aprins focul mocnit până acum dintre elevi-părinți și profesori,
- prin ignorarea discuțiilor societale lansate de deciziile celorlalte state europene și la nivel național de secretarul de stat Raed Arafat cu privire la limitarea și în România a accesului copiilor la rețele sociale („copiii noștri sau nepoții noștri astăzi au niște abilități suficient de bune încât – având acces la un telefon și fiind pe lângă un adult – pot să ocolească aceste lucruri”, a expediat scurt problema premierul),
Toate acestea descriu o epocă pe care până acum o credeam posibilă numai în orizontul partidului de tristă pomenire din gheara căruia credeam că am scăpat la alegeri.
Paradoxal, realitatea aceasta este creată de același om care economic salvează prezentul României. Săpând însă crunt viitorul acesteia.
Pentru prima dată în istoria postdecembristă, un premier a reușit să transforme educația într-un portofoliu atât de indezirabil, încât toți intelectualii valoroși cărora a avut curajul să le propună să preia funcția de ministrul al Educației l-au refuzat. Cele mai multe refuzuri încasate de un premier până acum, potrivit surselor noastre politice. De ce? Pentru că refuzul nu a fost de a prelua o funcție în stat, ci de a-și cabla ițele de marionetă și de a primi în plic deciziile pe care să le pună în aplicare, după cum ne-au spus parte dintre cei care au spus „Nu”. Cine și-ar dori să fie ministru al Educației sub șefia unui premier pentru care salariile profesorilor sunt o „risipă” și pentru care un ministru „nu are ce să facă” decât să plece dacă are opinii contrare șefului Executivului?
Amintesc ce declarau surse din conducerea partidului pentru Edupedu.ro, acum o lună: „Este un portofoliu suicidar pentru cine-l va lua, pentru că [premierul] nu le acordă mandat și susținere politică să facă reformă; ca să faci reformă înseamnă să dai afară întâi din Minister secretarii de stat și secretarii generali care mențin influența baronilor universitari. Vă dați seama ce înseamnă asta pentru Coaliție? Cine vine, vine doar ca să aplice planul lui de tăieri cu 10% în universitar”
Criza puternică pe care o traversează educația arată, politic, astăzi, 27 februarie 2026, astfel: după ce în Ministerul Educației zilele trecute fuseseră deja întocmite actele de predare-primire a mandatului de ministru de la premierul Ilie Bolojan către rectorul de Suceava Mihai Dimian, erorile grave de judecată făcute de acesta în ultima săptămână și discuțiile despre plagiat l-au eliminat din funcția pe care tocmai se pregătea să o preia, potrivit surselor Edupedu.ro.
Revenit de la Bruxelles în cursul serii de ieri, premierul o ia de la capăt astăzi, în ultima zi a mandatului său interimar la educație, cu discuțiile pentru identificarea unui ministru. Pentru moment, pe lista scurtă a șefului executivului se află Luciana Antoci, consilier de stat la guvern pe educație, fost prefect și inspector școlar județean la Iași, susținută de PNL Iași, și Andreea Paul (fostă Vass) susținută de ASE, potrivit surselor Edupedu.ro. De notat că numele acestea sunt o poză de moment a discuțiilor cu privire la viitorul ministru al Educației și Cercetării, iar premierul își construiește acum strategia și decide dacă va merge cu un singur nume cu scopul de a-l impune partidului sau dacă va prezenta o listă scurtă pe care va cere votul, spun sursele noastre.
Politic, nicio decizie nu este încă parafată în conducerea PNL, for în responsabilitatea căruia Bolojan a anunțat public că plasează decizia propunerii viitorului ministru al educației. Conform surselor noastre, liderii partidului liberal așteaptă convocarea unei ședințe de Birou Politic Național, pentru a discuta chestiunea.
Decizia premierului cu privire la figura care va conduce Ministerul Educației și Cercetării este de importanță majoră, în perioada de mari tensiuni sociale și economice pe care o traversăm.
Va avea curaj Ilie Bolojan să aducă în fața profesorilor o figură nepătată de compromisuri, din rândurile lor așa cum cer, cu puterea de a le oferi protecție inclusiv în fața impulsurilor tot mai nervoase și nefondate educațional ale premierului însuși? Sau va sucomba în continuare în fața rectorilor care i-au servit până acum numai nume ușor de păpușat în interesul clicii cu care, discursiv, Bolojan pare că se află în conflict? Să aduci la conducerea Ministerului lovit de cele mai mari tăieri bugetare aplicate sectorial de Guvern un personaj controversat nu ar fi decât dovadă de iresponsabilitate socială.
Atenție! Activitățile care au loc în educație, lunile acestea, înseamnă tensiuni încă și mai mari. Acum se vor vedea și mai clar efectele reducerilor bugatare:
- luna aceasta au loc activitățile de mobilitate, adică încadrarea profesorilor pentru anul școlar care începe din septembrie
- tot acum apar clasele și cifrele de școlarizare inclusiv pentru clasele a IX-a, unde dispar clase și norme de profesori
- urmează să vedem clase cu efective de elevi și mai mari decât până acum, cu încă și mai mulți profesori fără studii în domeniul în care predau
- toate în contextul unei presiuni fără precedent aduse în clase de dependența pe scară largă de virtual a copiilor, care se declină în probleme școlare și comportamentale
Redacția
Costin Ionescu
G4Media.ro
Nina Vasile
Mircea Bertea
14 comments
Se pare că există o condiție nenegociabilă pt viitorul ministru: secretarii se stat și inspectoratele sunt de neatins.
Și aici se închide orice negociere.
PSD la butoane chiar dacă nu mai au votanți…
Când o întreagă clasă politică urcă în arenă brutalitatea, promovând virtuțile brutei, bestiei, te poți aștepta să vezi tăieri, amputări, mutilări, sfâșieri, masacrări, eviscerări, sacrificări, lacrimi, sânge, suspine și teroare. Iar toate acestea fără un stop de compasiune, fără o minimă rezervă, fără vreo grijă pentru ceilalți. Pentru că ce este violența politică altceva decât exercițiul voinței pure, oarbe, fără cuvinte multe în vocabular, necizelată și neîngrădită de inteligență, sensibilitate și memorie? Inteligența ar ști că traumele induse în corpul social nu ajută dezvoltării, nu permit nicio creștere, după un război pierdut se pierde și următorul, un război câștigat nu poate echivala printr-un cuvânt, victorie, toți morții, toți răniții și toate pagubele. Sensibilitatea ar ști că a lovi mamele, copiii, bătrânii și bolnavii reprezintă o ticăloșie fără margini, cu atât mai mult dacă bruta o face cocoloșind simultan tâlharii, șuții cu rolexuri la mână, slujitorii aparatului represiv (adică securiștii pensionați la 13 ani, infiltrați în toate instituțiile civile) și pe prietenii săi de șampanie, viitorii beneficiari ai prescrierilor. Memoria reține foarte pregnant brutele, pe violatorii vieții sociale, dar nu o face pentru a-i omagia, ci pentru a servi evitării lor viitoare. Brutele sunt capabile de orice nedreptăți, nefiind încorsetate de coduri morale, pot tăinui contractele secrete cu presa, deși îți vorbesc despre transparență, pot minți apelând la statistici false (vezi creșterea cu două ore, în medie,), în timp ce susțin că slujesc adevărului, pot să își umilește perfid partenerii cei mai înfocați și cei mai fidelizați, băgându-i cu nasul în excrementele însângerate ale victimelor, umplându-i de rușine și ocară. Ce om cu o minimă igienă a vieții personale s-ar sui de bunăvoie și nesilit de nimeni într-o asemenea arenă? Mă tem că următorul ministru va urca în arena violenței nu precum a făcut-o predecesorul, care nu știa la ce se înhamă, deși a aflat rapid costul asocierii cu o brută, ci o va face doar împleticindu-se, drogat bine înainte, prea îmbătat de mirosul pestilențial ale puterii sau doar șantajat, strâns cu ușa, cu degetele rupte, astfel încât să bruta să fie servită.
„Pot să își umilește” se va citi corect „pot să își umilească”. Mulțumesc!
Un articol excelent (ca de obicei). Mihai Maci face radiografii la fel de fine pe Contributors.ro, dar nici articolele recente ale unor autori ca Dan Alexandru Chiriță, Andrei Avram ori Dorin Dobrincu, publicate recent pe aceeași platformă, nu sunt de ignorat. Mă întreb dacă ministrul interimar al educației primește vreo revistă a presei pe subiecte de educație și dacă da, ce părere are. De bun simț, ar fi ca Bolojan să publice un articol aici, nu ca răspuns, ci ca să explice ce intenționează să facă. Programul de guvernare al PNL 2025-2028, în secțiunea lui despre educație, contrastează flagrant cu ceea ce se întâmplă acum.
În mod ironic, un prim-ministru care flutură pe la toate televiziunile stindardul competenței și corectitudinii și-a asumat un ministriat într-un domeniu care-i este quasi-străin (lăsând deoparte scurta lui experiență la școala ajutătoare din Aleșd) și pe care l-a părăsit considerând că politica și administrația sunt mai profitabile sau mai potrivite vocației lui.
De ce face ceea ce face Bolojan, e un mister. Folosind argumentul demografic și pe cel economic, ca și cazurile spectaculoase de fraude, Bolojan ajustează, nu construiește, nu repară, nu are perspectivă. După mintea lui (destul de săracă, după cum se constată din interviurile lui – Bolojan nu scrie și nu publică, dacă n-ați observat, nici texte scurte!), putem să mergem în jos, să dispară școli, să ne înjumătățim ca populație, să plece în pensii derizorii și șomaj jumătate dintre profesori, dar să ne împrumutăm ca țară la dobânzi mai mici cu 0,5 %.
Chiar aș fi curioasă să știu care-i viziunea lui Bolojan despre viitorul educației. Pentru că dincolo de practica unui doftor de Ev Mediu pentru care lăsatul de sânge este panaceu, nu se vede nimic. Or, se știe, sângerarea operată chirurgical, aseptic și repetat unui bolnav slăbit și în pragul morții face minuni. (Pentru preoți și gropari.)
Ați descris corect situația actuală creată de actualul guvern și nu numai.Grav este că premierul vrea să continue în același mod, iar o schimbare de înțelegere și abordare a lui este de neconceput.
Doar o grevă ar putea reseta ceva.
Nu se resetează nimic. Din contră, cine vine în fruntea ministerului educației, va dansa cum va cânta Bolojan de la palatul Victoria. Bine nu o să vă fie! O să fie și mai rău 😈😈😈
Nu va avea niciun efect greva. Examenele pot fi echivalate cu mediile de la clasă la materiile respective.
Ați mai fost în grevă și ați rezolvat ceva? N-ați rezolvat nimic. Vai de capul vostru, că numai la buzunarele vostru vă gândiți, de copii nu vă pasă nici cât negru sub unghie. Chiar îmi doresc să vină un ministru care să vă mărească norma de predare la 24 de ore, că în prezent, nu faceți nimic. Sunteți niște bugetari plătiți degeaba.
Oana, tu ești??
dumneata esti obsedata si frustrata, in mod sistematic postezi chestia asta.
Tovarășa Oana,iar nu ți-ai luat medicamentele.Si aberezi. La greu.
Buna ziua!
Va rog sa vă cereți scuze și să editați comentariul, sa puneți „unii” undeva.
Daca îmi dați datele dumneavoastră de contact eu vă pun în legătură cu elevii mei că să vedeți că nu toți.
Am verificat și se pare că pierd doar 500 de Ron dacă mă duc scanator de produse la Lidl.
Indiferent cine va veni pe fotoliul de ministru al educatiei in Romania anului 2026 NU se va schimba in bine situatia sistemului. DIMPOTRIVA. F curand vom cere demisia si viitorului ministru propus de Bolo.
Perfectă radiografia făcută! Oricum, nu se întrevede o ameliorare a situației descrise.