Educația în „epoca de AUR”: lista tot mai scurtă a lui Ilie Bolojan pentru poziția de ministru al Educației, funcție pe care a aruncat-o în dizgrație

Școala românească traversează una dintre cele mai negre perioade din ’89 încoace. Fără ministru de 2 luni și jumătate, cu nume tatonate de conducerea PNL de care umbra plagiatului sau mediocritatea stau prinse scai, cu un premier vizibil iritat de domeniu și care consideră că „noi”, societatea, avem nevoie de un ministru („în zilele următoare veți avea acest nume”, a declarat Bolojan ieri) – sistemul de învățământ aflat pe primul loc în peste 40 de țări la numărul de copii aflați în sevraj psihologic și cu comportamente problematice la școală se găsește sub o presiune ale cărei semne au ajuns și la Cotroceni, sub forma anunțurilor tot mai apăsate de grevă generală.

De ce este o perioadă neagră cea pe care o traversează educația? Pentru că în ultimele luni au fost sădite în școli semințele unei propagande naționaliste care în scurt timp va lovi puternic întreaga societate și chiar partidul în curtea căruia se află azi conducerea Ministerului:

• prin programa de română protocronistă cu rădăcini ceaușiste aprobată chiar de Bolojan, care conține și „informații eronate științific” (sursa și detalii)
• prin introducerea în aceeași programă nouă de Limbă și literatură română a unor texte acuzate a avea elemente explicit antisemite, xenofobe, rasiste, care incumbă riscul de a consolida o cultură de tip xenofob și chiar conspiraționist (sursa și detalii)
• prin curriculumul de istorie cu accente naționaliste dar nu „de exagerare” (sursa și detalii),
• prin acceptarea fără sancțiuni a unor practici ale angajaților Ministerului Educației de cenzurare a rapoartelor Institutului de Științe ale Educației, de scoatere în dezbatere publică a unor programe școlare fără acordul tuturor grupurilor de lucru, cu profesori aflați doar teoretic în grupurile de lucru pe curriculum, dar niciodată consultați în realitate,
• prin radicalizarea profesorilor puși să se lupte unii cu alții în cancelarii și în inspectorate, pentru a prinde ore și a reuși să-și facă normele,
• prin deprofesionalizarea accentuată a managementului școlar care este trimis prin Legea Bolojan obligatoriu să predea mai mult ca până acum, nu să gestioneze conflictele tot mai numeroase din instituțiile pe care ar trebui să le conducă,
• prin desființarea a peste 800 de școli cu sub 500 de elevi și comasarea lor cu altele, prin tăierea de venituri și – poate că mai periculos decât toate acestea – prin consolidarea unui discurs de ură împotriva profesorilor care a acționat vizibil ca o flacără care a aprins focul mocnit până acum dintre elevi-părinți și profesori,
• prin ignorarea discuțiilor societale lansate de deciziile celorlalte state europene și la nivel național de secretarul de stat Raed Arafat cu privire la limitarea și în România a accesului copiilor la rețele sociale („copiii noștri sau nepoții noștri astăzi au niște abilități suficient de bune încât – având acces la un telefon și fiind pe lângă un adult – pot să ocolească aceste lucruri”, a expediat scurt problema premierul),

Toate acestea descriu o epocă pe care până acum o credeam posibilă numai în orizontul partidului de tristă pomenire din gheara căruia credeam că am scăpat la alegeri.

Paradoxal, realitatea aceasta este creată de același om care economic salvează prezentul României. Săpând însă crunt viitorul acesteia.

Pentru prima dată în istoria postdecembristă, un premier a reușit să transforme educația într-un portofoliu atât de indezirabil, încât toți intelectualii valoroși cărora a avut curajul să le propună să preia funcția de ministrul al Educației l-au refuzat. Cele mai multe refuzuri încasate de un premier până acum, potrivit surselor noastre politice. De ce? Pentru că refuzul nu a fost de a prelua o funcție în stat, ci de a-și cabla ițele de marionetă și de a primi în plic deciziile pe care să le pună în aplicare, după cum ne-au spus parte dintre cei care au spus „Nu”. Cine și-ar dori să fie ministru al Educației sub șefia unui premier pentru care salariile profesorilor sunt o „risipă” și pentru care un ministru „nu are ce să facă” decât să plece dacă are opinii contrare șefului Executivului? 

Amintesc ce declarau surse din conducerea partidului pentru Edupedu.ro, acum o lună: „Este un portofoliu suicidar pentru cine-l va lua, pentru că [premierul] nu le acordă mandat și susținere politică să facă reformă; ca să faci reformă înseamnă să dai afară întâi din Minister secretarii de stat și secretarii generali care mențin influența baronilor universitari. Vă dați seama ce înseamnă asta pentru Coaliție? Cine vine, vine doar ca să aplice planul lui de tăieri cu 10% în universitar”

Criza puternică pe care o traversează educația arată, politic, astăzi, 27 februarie 2026, astfel: după ce în Ministerul Educației zilele trecute fuseseră deja întocmite actele de predare-primire a mandatului de ministru de la premierul Ilie Bolojan către rectorul de Suceava Mihai Dimian, erorile grave de judecată făcute de acesta în ultima săptămână și discuțiile despre plagiat l-au eliminat din funcția pe care tocmai se pregătea să o preia, potrivit surselor Edupedu.ro. 

Revenit de la Bruxelles în cursul serii de ieri, premierul o ia de la capăt astăzi, în ultima zi a mandatului său interimar la educație, cu discuțiile pentru identificarea unui ministru. Pentru moment, pe lista scurtă a șefului executivului se află Luciana Antoci, consilier de stat la guvern pe educație, fost prefect și inspector școlar județean la Iași, susținută de PNL Iași, și Andreea Paul (fostă Vass) susținută de ASE, potrivit surselor Edupedu.ro. De notat că numele acestea sunt o poză de moment a discuțiilor cu privire la viitorul ministru al Educației și Cercetării, iar premierul își construiește acum strategia și decide dacă va merge cu un singur nume cu scopul de a-l impune partidului sau dacă va prezenta o listă scurtă pe care va cere votul, spun sursele noastre.

Politic, nicio decizie nu este încă parafată în conducerea PNL, for în responsabilitatea căruia Bolojan a anunțat public că plasează decizia propunerii viitorului ministru al educației. Conform surselor noastre, liderii partidului liberal așteaptă convocarea unei ședințe de Birou Politic Național, pentru a discuta chestiunea. 

Decizia premierului cu privire la figura care va conduce Ministerul Educației și Cercetării este de importanță majoră, în perioada de mari tensiuni sociale și economice pe care o traversăm.

Va avea curaj Ilie Bolojan să aducă în fața profesorilor o figură nepătată de compromisuri, din rândurile lor așa cum cer, cu puterea de a le oferi protecție inclusiv în fața impulsurilor tot mai nervoase și nefondate educațional ale premierului însuși? Sau va sucomba în continuare în fața rectorilor care i-au servit până acum numai nume ușor de păpușat în interesul clicii cu care, discursiv, Bolojan pare că se află în conflict? Să aduci la conducerea Ministerului lovit de cele mai mari tăieri bugetare aplicate sectorial de Guvern un personaj controversat nu ar fi decât dovadă de iresponsabilitate socială. 

Atenție! Activitățile care au loc în educație, lunile acestea, înseamnă tensiuni încă și mai mari. Acum se vor vedea și mai clar efectele reducerilor bugatare: 

• luna aceasta au loc activitățile de mobilitate, adică încadrarea profesorilor pentru anul școlar care începe din septembrie 
• tot acum apar clasele și cifrele de școlarizare inclusiv pentru clasele a IX-a, unde dispar clase și norme de profesori
• urmează să vedem clase cu efective de elevi și mai mari decât până acum, cu încă și mai mulți profesori fără studii în domeniul în care predau
• toate în contextul unei presiuni fără precedent aduse în clase de dependența pe scară largă de virtual a copiilor, care se declină în probleme școlare și comportamentale