INTERVIU Istoricul Metin Omer, despre situația din Israel: Față de Yom Kippur 1973, Hamas nu a făcut nicio deosebire între civili și militari / Există o tradiție ca societatea palestiniană să susțină organizațiile care au reușite împotriva Israelului / Gaza nu poate fi controlată de Israel pe termen lung din cauza demografiei

2.431 de vizualizări
Foto: © Nsbeer | Dreamstime.com
Cum a luat naștere statul israelian modern? De ce nu s-a putut înființa un stat independent palestinian? Ce este organizația Hamas și cum este ea văzută de către societatea palestiniană? Sunt întrebările de la care putem porni spre a înțelege ce se întâmplă acum în Israel și Fâșia Gaza. În spate este o istorie complexă, care a început în 1948 și care a mai avut momente sângeroase, cum a fost un alt celebru atac în ziua de Yom Kippur, din 1973. Am căutat răspunsurile la unul dintre cei mai avizați experți din mediul academic – istoricul Metin Omer, cercetător și scriitor, care predă la Universitatea Ovidius din Constanța.
  • Despre războiul arabo-israelian din 1948: „Pentru Israel acesta a fost „Războiul de independență”, iar pentru arabii din Palestina, „Nakba” (catastrofa).”
  • Despre cum este văzută organizația Hamas în societatea palestiniană: „Există o tradiție ca societatea palestiniană să susțină organizațiile care au reușite împotriva Israelului.”
  • Despre Benjamin Netanyahu: „Probabil că nu va mai putea rămâne foarte mult timp la putere. Dar nu va pleca imediat.”
  • Despre comparația cu momentul Yom Kippur 1973: „Este o diferență fundamentală. Dacă în 1973 coaliția de state arabe a atacat cu precădere infrastructura militară a Israelului, acum Hamas nu a făcut nicio deosebire între civili și militari.”

Pe scurt despre război: Gruparea militantă palestiniană Hamas a lansat sâmbătă, pe 7 octombrie 2023, un atac fără precedent asupra Israelului, sute de oameni înarmați infiltrându-se în comunitățile din apropierea Fâșiei Gaza. Cel puțin 1.300 de israelieni au fost uciși, în timp ce zeci de soldați și civili, inclusiv femei și copii, sunt ținuți ostatici în Gaza, potrivit bilanțurilor aflate în dinamică.

De asemenea, peste 1 300 de palestinieni au fost uciși în numeroasele lovituri aeriene asupra Gaza, pe care armata israeliană le efectuează ca răspuns, iar Israelul a impus o blocadă totală asupra teritoriului – nu mai sunt livrate alimente, combustibili și alte produse de bază.

De asemenea, Israelul își concentrează forțele de-a lungul graniței cu Gaza, iar palestinienii se pregătesc pentru o operațiune terestră care s-ar putea solda cu și mai mulți morți, conform BBC.

Edupedu.ro: Cum a luat naștere statul israelian modern și cum a fost împărțit teritoriul după războiul arabo-israelian din 1948?

Metin Omer: În februarie 1947 Marea Britanie a anunțat că renunță la mandatul Palestina pe care îl primise la finalul Primului Război Mondial. În rândul evreilor exista deja din a doua jumătate a secolului al XIX-lea un curent, sionismul, care promova întoarcerea în teritoriul lor istoric. Ororile Holocaustului, momentele dramatice în care grupuri de evrei au fost împiedicați să debarce de pe navele cu care veneau, au determinat puterile Occidentale, în mod special Statele Unite, să susțină acest demers.  

Prin urmare, ONU a creat un comitet special (UNSCOP) care a propus împărțirea teritoriului între două state, unul arab și unul evreu, cu regiunea Ierusalim-Bethleem sub administrație internațională. Partea evreiască a acceptat propunerea însă arabii s-au opus ceea ce a dus la declanșarea unui război. La 14 mai 1948 Israel și-a declarat independența fiind atacată de armatele a patru state arabe: Egipt, Siria, Transiordania, Liban și Irak. Forțele israeliene au reușit să le înfrângă. După mai multe încercări eșuate, în 1949, a fost semnat armistițiul. Pentru Israel acesta a fost „Războiul de independență”, iar pentru arabii din Palestina, „Nakba” (catastrofa). 

Teritoriile pe care le controla atunci armata israeliană au devenit granițele sale recunoscute internațional. Sub controlul arabilor au rămas două regiuni: Fâșia Gaza și Cisiordania (Malul de Vest). Prima a intrat imediat sub control palestinian, în timp ce cea de a doua a fost inițial anexată teritoriului Iordaniei. În urma Războiului de șase zile (1967) ambele au fost ocupate de Israel. În 1993, în cadrul Acordurilor de la Oslo din 1993, Israel a cedat teritoriile spre a fi administrat de Organizația pentru Eliberarea Palestinei, într-un efort de a găsi formule pentru a se ajunge la pace.  

Au fost mai multe formule statale propuse atunci, inclusiv conturarea a două state independente: Israel și Palestina. Propunerea aceasta nu a trecut atunci, dar a tot revenit de-a lungul deceniilor. De ce nu a putut fi implementată niciodată această soluție?

Metin Omer: Din cauza intransigenței unor lideri sau grupări. Palestinienii nu au acceptat niciodată granițele Israelului, și de cele mai multe ori chiar existența statului. De asemenea, încă de la primul război arabo-israelian a apărut o problemă a refugiaților palestinieni care s-a transformat într-o adevărată traumă. Dar problema palestiniană a fost exploatată de state care de fapt urmăreau să își slăbească rivalii, aliații Israelului, în special SUA. Asta a făcut Uniunea Sovietică și face acum Iran. Pentru ele populația palestiniană nu a fost decât o masă de manevră. De cealaltă parte au fost și încercări forțate de a crea așezări în zone controlate de palestinieni. 

Ce s-a întâmplat de Yom Kippur în 1973 și care au fost repercusiunile?

Metin Omer: În anul 1973 o coaliție a statelor arabe conduse de Siria și Egipt au atacat prin surprindere Israelul. Numele războiului vine de la sărbătoarea evreiască Yom Kippur (Ziua Penitenței), perioada în care au fost declanșate ostilitățile. Musulmanii sărbătoreau în același timp Ramadanul. În ciuda unor înfrângeri imediate, armata israeliană a reușit să respingă atacul. Războiul a deschis calea negocierilor de pace. În 1978 Israel și Egipt au semnat Acordurile de la Camp David urmate de tratatul de pace între Egipt și Israel din 1979. Israel a returnat întreaga Peninsulă Sinai Egiptului (o ocupase în 1967). Prin acest tratat Israel a fost pentru prima dată recunoscut de un stat arab.

Există câteva similarități între Războiul de Yom Kippur și atacurile recente ale Hamas. În primul rând, ambele au avut loc în timpul unor sărbători evreiești, atunci Yom Kippur, acum Simhat Tora. În al doilea rând, și atunci, ca și acum instituțiile evreiești au fost luate prin surprindere. Până și data este aproape identică. Războiul de Yom Kippur a început la 6 octombrie, iar atacurile Hamas la 7 octombrie. Totuși, este o diferență fundamentală. Dacă în 1973 coaliția de state arabe a atacat cu precădere infrastructura militară a Israelului, acum Hamas nu a făcut nicio deosebire între civili și militari.  

Cum a luat naștere Hamas și ce s-a întâmplat la alegerile din 2006?

Metin Omer: Hamas este o organizație teroristă. E a fost înființată în anul 1987, în contextul debutului primei Intifada, revolta armată a palestinienilor împotriva Israelului. Scopul declarat al acestei organizații este distrugerea statului Israel și crearea unei societăți islamice.

În anul 2006 gruparea a câștigat alegerile pentru legislativul Autorității Palestiniene, dar Fatah, rivalul său politic, nu a acceptat rezultatul și și-a impus autoritatea în Cisiordania. Hamas și-a menținut controlul în Gaza. Între cele două grupări a existat și un scurt conflict armat.  

Cum vede astăzi societatea palestiniană prezența Hamas?

Metin Omer: Este greu de răspuns la această întrebare pentru că în ambele teritorii controlate de palestinieni, atât în Fâșia Gaza, cât și în Cisiordania, libertatea de exprimare este limitată. Astfel, este dificil să se facă sondaje de opinie. Un semn că Hamas se bucură de susținerea unei mari părți a populației palestiniene ar fi că nu au mai fost organizate alegeri pentru Autoritatea Națională Palestiniană din anul 2006. Unii specialiști susțin că amânarea alegerilor de către Mahmoud Abbas, președinte al Autorității Palestiniene și liderul partidului Fatah, este tocmai teama că partidul său ar putea pierde în fața Hamas. 

În același timp, există sondaje de opinie, care ar trebui privite cu un semn de întrebare, în care se constată un declin al susținerii față de Hamas.

În orice caz, există o tradiție ca societatea palestiniană să susțină organizațiile care au reușite împotriva Israelului.    

Cum sunt văzuți teroriștii Hamas de către puterile arabe?

Metin Omer: Nu există o poziționare unitară. În primul rând ar trebui disociat nivelul discursului de cel al ajutorului concret. În societățile arabe există o simpatie față de cauza palestiniană. Astfel, niciun lider arab nu poate să dezaprobe o mișcare pro-palestiniană. Cu toate acestea, un sprijin direct pentru Hamas a fost mai rar oferit. În acest moment, spre exemplu, Egipt participă la blocada Fâșiei Gaza. Arabia Saudită a susținut financiar gruparea, însă este nemulțumită de apropierea ei de Iran. Toate statele arabe au susținut la un moment dat, cel puțin financiar gruparea, însă ea este percepută acum ca o posibilă problemă domestică prin exemplul pe care îl poate da unor grupări similare de pe teritoriul lor.   

Acțiunile din ultima săptămână denotă un atac foarte bine coordonat al militanților Hamas, care se pare că ar fi fost plănuit vreme de doi ani. Cum au putut serviciile israeliene, renumite la nivel global pentru eficacitatea lor, să nu afle la timp de aceste planuri?

Metin Omer: Este greu de spus acum. Nu cred că în instituțiile israeliene este cineva care să nu se aștepte la un atac. Surpriza o constituie amploarea și cruzimea atacului. Sunt voci care spun că armata nu a mai fost la fel de eficientă pentru că ofițeri de rang înalt s-au poziționat împotriva inițiativelor lui Benjamin Netanyahu. Dar ar putea fi cu totul greșit. Cred că situația ar trebui privită în altă cheie. În 1948-1949 Israel era în pericol să dispară ca stat (sau să nu apară deloc). Acum nu cred că se pune așa problema, ci trebuie văzut în cât timp va putea restabili controlul. 

Oricum, contextul în care are loc atacul arată că el este foarte bine gândit și are potențialul să pună în încurcătură Israelul și aliații săi. Războiul din Ucraina pune în dificultate intervenția americană, mai ales că la Washington sunt voci care se opun susținerii Kievului, încercările de normalizare a relațiilor dintre Israel și statele arabe, mai ales Arabia Saudită, care nu erau deloc pe placul Iranului, pun din nou în pericol pacea din Orientul Mijlociu.  

Ce înseamnă pentru guvernul lui Benjamin Netanyahu acest război? În ultimele luni au fost proteste mari în Israel față de măsuri nedemocratice pe care guvernul le-a înaintat.

Metin Omer: Netanyahu este un politician care a trecut prin multe, de la probleme cu justiția, la atitudini în politica externă dezaprobate la nivel internațional. Guvernul pe care îl conduce era deja unul șubred, cu facțiuni diverse. Probabil că nu va mai putea rămâne foarte mult timp la putere. Dar nu va pleca imediat. Cel mai probabil, în perioada imediat următoare societatea israeliană va fi unită pentru a trece peste invazie. 

Care credeți că ar fi regimul optim pentru teritoriul Gaza? Să facă parte din statul Israel, din Egipt, să fie independent, sau să fie autonom (și sub ce autoritate)?

Metin Omer: Îmi este imposibil să răspund la această întrebare. El nu poate fi controlat de Israel pe termen lung din cauza demografiei. Actualul Guvern egiptean nu cred că este nici el interesat să administreze regiunea. Hamas nu a reușit să dezvolte deloc regiunea ea rămânând una înapoiată economic, din punct de vedere al infrastructurii, al calității vieții.

Ce cărți recomandați pentru cei care doresc să aprofundeze mai mult contextul istoric al conflictului dintre israelieni și palestinieni?

Metin Omer: Nu există o literatură foarte bogată cu privire la acest subiect în limba română. O istorie a regiunii în general este prezentată în lucrarea lui Peter Mansfield, O istorie a Orientului Mijlociul. O monografie a istoriei (și ideii de a crea) statului Israel este cartea lui Daniel Gordis, Israel: scurtă istorie a unei națiuni renăscute. Pentru a înțelege de ce Ierusalim este important pentru evrei, creștini și musulmani deopotrivă o lectură captivantă este Ierusalim. Biografia unui oraș, a lui Simon Sebag Montefiore. Perspectiva palestiniană asupra problemei este redată în romanul Dimineți în Jenin al scriitoarei și activistei Susana Abulhawa”.

Câteva date esențiale: Israel este o țara situată pe malul estic al Mării Mediterane și singurul stat din lume cu o populație majoritar evreiască. Încă de la crearea sa, în 1948, Israelul a fost implicat într-un conflict cu palestinienii și cu vecinii săi arabi, în legătură cu dreptul de proprietate asupra unor terenuri considerate sfinte de mulți evrei, creștini și musulmani.

Divizarea fostului Mandat britanic al Palestinei și crearea statului Israel în anii de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial au reprezentat punctul culminant al mișcării sioniste, al cărei scop era crearea unei patrii pentru evreii care până atunci erau răspândiți în întreaga lume.

Preocupările de securitate legate de conflictul cu palestinienii sunt un factor constant într-un mediu politic marcat de guverne de coaliție volatile. Israelul se confruntă cu ostilitatea unei mari părți din regiunea arabă, iar SUA oferă un sprijin diplomatic și militar crucial. Unele dintre granițe rămân disputate, scrie BBC.

Cine este premierul Israelului, Benjamin Netanyahu: Este președintele partidului de dreapta Likud și prim-ministru al Israelului din decembrie 2022, conducând un guvern considerat ca fiind cel mai de dreapta din istoria acestui stat. A mai fost prim-ministru între 1996 și 1999 și din nou între 2009 și 2021, fiind cel mai longeviv prim-ministru din istoria Israelului.

Netanyahu a câștigat foarte multă popularitate cultivând imaginea unei persoane care poate menține cel mai bine Israelul în siguranță în fața forțelor ostile din Orientul Mijlociu. A adoptat o poziție dură față de palestinieni și a pus mereu securitatea pe primul loc în orice discuție despre pace, și a avertizat de mult timp asupra pericolului existențial pe care îl reprezintă Iranul pentru Israel. Realizările sale politice sunt umbrite de un proces penal pentru presupusă mită, fraudă și abuz de încredere – acuzații pe care le neagă, mai scrie sursa citată.

Fâșia Gaza este condusă de Hamas, o grupare militantă islamistă care s-a angajat să distrugă Israelul și care este desemnată ca grup terorist de către Marea Britanie și multe alte puteri. Hamas a câștigat ultimele alegeri palestiniene în 2006 și a preluat controlul asupra Gaza în anul următor, înlăturând mișcarea rivală Fatah a președintelui Mahmoud Abbas, cu sediul în Cisiordania.

De atunci, militanții din Gaza au purtat mai multe războaie cu Israelul, care, împreună cu Egiptul, a menținut o blocadă parțială asupra fâșiei pentru a izola Hamas și pentru a încerca să oprească atacurile, în special tirul de rachete spre orașele israeliene.

Palestinienii din Gaza spun că restricțiile impuse de Israel și atacurile sale aeriene asupra zonelor puternic populate reprezintă o pedeapsă colectivă, mai arată BBC.

Despre Metin Omer: Este un istoric român, licențiat la Universitatea ”Ovidius” din Constanța (2009). Are un master la aceeași universitate (2011). Este doctor în istorie al Universității ”Hacettepe” din Ankara, Turcia (2018). Este cercetător științific gradul III la Institutul pentru Studii la Marea Neagră, Universitatea „Ovidius” din Constanța.

Foto: 185902065 © Nsbeer | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.


1 comment
  1. ce razboi ar putea fi intre o tara ?si un teritoriu ?Israel este tara in timp ce Palestina este un teritoriu !!!!
    Gaza este un waste land unde traiesc ‘animale ‘,de unde niste milioane de oameni trebuie sa fuga!
    Cei care cunosc istorie nu se grabesc sa judece Israelul pentru ca se apara si nici Palestina pentru ca fuge ,doar ca apararea nu este sinonima cu dreptatea si nici fuga cu frica si cu atat mai putin cu relocarea!
    se invata in scoli despre holocaust !dar cand o natie trece prin foc si sabie ,vorba polonezului ,nu ma simte nevoia de ura ,arme si distrugere!
    S a spus si s a sustinut tot timpul ca evreii au cele mai bune si sangeroase servicii secrete ,ca sunt razbunatori si ca nu exista natie mai aparata in lume!!!!
    dar ce ne facem cand copilul tau moare si moare si al meu !eu sunt evreu ,tu palestinian !
    suferinta este imensa dar amandoi avem inca ceva in comun !
    Suntem umani si putem face pace !Inca avem timp pentru ce e important si tot ce conteaza in viata !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Transportatorii din Prahova suspendă “cursele de elevi” pentru că Ministerul Educației nu le-a decontat nici după 1 februarie facturile pe abonamentele elevilor din octombrie și noiembrie

Transportatorii din județul Prahova anunță că vor suspenda “cursele de elevi” de marți, 6 februarie, scrie Observatorul Prahovean. Aceștia nu au primit bani de la Ministerul Educației pentru decontul facturilor…
Vezi articolul