Introducerea răspunderii penale pentru minorii sub 14 ani care comit infracțiuni grave nu va pune capăt acestora, ci „va deschide un cerc vicios al delincvenței”, atrage atenția Organizația Salvați Copiii România într-un comunicat. Experții din cadrul organizației susțin că „stigmatizarea minorilor cu antecedente penale este urmată imediat de marginalizarea socială”, iar copiii ajung să își asume identitatea de „infractori”.
- În contextul cazului din Timiș, în urma căruia adolescentul de 13 ani implicat în uciderea unui tânăr avea voie să meargă la școală în continuare, potrivit legii Educației, mii de oameni au cerut, printr-o petiție, modificarea Codului penal, astfel încât copiii cu vârste sub 14 ani care comit fapte grave să fie pedepsiți.
- Cristi Danilet, fost judecător și membru al CSM, a declarat că echitabil ar fi ca vinovații în astfel de cazuri să răspundă penal, dacă psihiatrul decide acest lucru. Într-o analiză a psihologului Mihaela Dinu, de la Organizația Salvați Copiii România, în care enumeră factorii care pot declanșa comportamente de violență, aceasta susține că violența extremă între minori este un eșec colectiv și nu apare „din senin”.
Organizația Salvați Copiii România atrage atenția că sistemul de protecție și reabilitare a minorilor care au comis fapte penale este deficitar: „În România funcționează în prezent doar patru unități specializare administrație de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), destinate minorilor (14-18 ani), față de care s-au dispus măsuri educative privative de libertate […]. În absența programelor și centrelor adecvate, decizia autorităților este adesea să plaseze copilul în sistemul de protecție generală fără un plan clar de intervenție terapeutică”, scrie în comunicatul de presă.
Salvații Copiii România subliniază că, în țări precum Australia, Anglia și Țara Galilor, unde copiii pot răspunde penal de la vârsta de 10 ani, numărul infracțiunilor comise de copii a crescut.
Soluția, afirmă experții organizației, constă în „prevenție, sprijin și intervenție timpurie”. Ei susțin că adolescenții nu pot fi reabilitați în închisoare, iar centrele de detenție au consecințe negative asupra evoluției școlare și psiho-sociale a acestora.
În aceste centre, copiii își pierd interesul de a-și mai continua studiile, sunt expuși la medii abuzive și suferă din cauza separării de familie și comunitate. Acești factori se traduc în amplificarea comportamentelor violente și a tulburărilor emoționale în rândul adolescenților, crescând riscul ca aceștia să repete actele comise în viitor.
Copiii trebuie să beneficieze de „protecție reală, nu doar reacții de moment” în fața actelor de violență, iar cei care comit fapte penale trebuie să primească ajutor specializat, astfel încât să își corecteze comportamentul și să își continue viața.
„Studiile care compară traseele de viață arată că tinerii supuși detenției devin adesea adulți cu probleme multiple (sănătate mintală precară, abuz de substanțe, dificultăți de inserție profesională), în timp ce alternativele educative îi pregătesc pentru reintegrare”, mai spune Organizația Salvați Copiii.
Astfel, tratamentul pentru copiii găsiți vinovați pentru astfel de fapte ar trebui să fie alcătuit din intervenții educaționale corelate cu măsuri de asistență socială, menite „să corecteze traiectorii de viață, nu să le fractureze definitiv”. „Privarea de libertate rămâne o soluție de ultim resort, rezervată situațiilor de gravitate deosebită sau recidivei”, mai subliniază organizația.
Ca exemplu, Salvați Copiii România prezintă cum arată programele terapeutice din Scoția și din țările nordice, unde se pune accentul pe rezolvarea problemelor sociale care stau la baza acestor comportamente – sărăcia, segregarea socială – și pe intervenție timpurie din partea școlii, a serviciilor sociale și a poliției atunci când sunt observate comportamente antisociale în rândul copiilor.
În plus, reprezentanții organizației atrag atenția că reducerea vârstei de răspundere penală la 13 ani ar însemna încălcarea normelor internaționale enunțate în Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului – norme acceptate de România, pentru care este evaluată periodic.
DOCUMENT Comunicat Salvații Copii România – 29 ianuarie 2026
Foto: © Vadreams | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Redacția
G4Media.ro
Diana Ghimiși
1 comment
Dacă acel copil care a fost ucis ar putea da și el o opinie despre asta, oare ce-ar spune?
Cred că omenirea a luat-o puțin cam mult în direcția tratării cu blândețe a celor care calcă regulile, copii sau adulți. Nu e nevoie să ne întoarcem la pedepse corporale sau abuzuri (sunt sigură că vor sări unii să aducă exemple extreme despre asta), dar nici să lăsăm ca doar vinovații să aibă drepturi iar victimele (în special dacă au murit) să nu mai aibă parte de justiție.
Da, sistemul ar trebui să lucreze pentru reabilitare, dar în același timp, pentru unele cazuri extreme, nu ar trebui să se aplice regula asta. Unii NU pot fi reabilitați, nu vor să fie reabilitați, doar abuzează un sistem făcut pentru cei ”normali”.
Valabil și în școli – de dragul deschiderii spre fericirea copilului, el nu mai are parte de nicio pedeapsă efectivă, oricât de blândă. Până și animalele își educă puii, noi nu mai facem asta, îi lăsăm în voia impulsurilor (și mai avem și câte-o familie care îi încurajează să nu mai aibă niciun frâu. ”Ce-o să-ți facă?!”)
Poate e cazul ca ONG-urile și miloșii să se gândească la cei care sunt normali într-o societate normală, și mai puțin la cei care își bat joc de reguli și de viața/bunăstarea altora. Un măr stricat le strică și pe celelalte – copiii normali n-ar trebui să fie expuși unor specimene care n-au conștiință. (Sunt minori, corect, dar după 11-12 ani deja știi ce e bine și ce e rău, nu mai există scuza cu ”e copil, dom’le, ce să-i faci”.)
SAU, cum zice proverbul, dacă vă pasă atât de mult doar de soarta inadaptaților, LUAȚI-I LA VOI ACASĂ. Și discutăm după o lună-două-trei cum i-ați reeducat cu vorba blândă și cu psihologul alături.