Ministerul Educației: În majoritatea covârșitoare a claselor nu avem schimbări ale numărului de elevi, cele care se încadrau între limitele anterioare se vor încadra și în noile limite. Măsurile fiscal-bugetare afectează mai ales situația claselor sub efectiv

Prima informare publicată de Ministerul Educației și Cercetării pe subiectul reorganizării claselor și modificării numărului de elevi, în contextul aplicării Legii fiscal-bugetare nr. 141/2025, cunoscută drept „Legea Bolojan”, vine cu mesaje liniștitoare de tipul „nu avem schimbări” în „majoritatea covârșitoare a claselor”. Practic, dacă până acum ministrul susținea că „nu cred că este o problemă majoră să avem cu 1 – 2 bănci mai mult în unele clase”, în prezent instituția pe care o conduce anunță că acele clase „care se încadrau între limitele anterioare se vor încadra și în noile limite”.

Informarea MEC, pe care o puteți citi integral mai jos, precizează că, după reorganizarea a 507 unități de învățământ și majorarea normei didactice cu două ore, au fost stabilite noi praguri pentru formarea claselor. La primar, clasele trebuie să aibă între 12 și 24 de elevi (media 18), la gimnaziu între 12 și 28 (media 20), iar la liceu între 16 și 30 (media 23). În situații excepționale, inspectoratele școlare pot aproba scăderea cu 2 elevi sub minim sau creșterea cu până la 4 peste maxim.

Ministerul estimează că măsura va afecta mai ales clasele cu 8-9 elevi, care reprezentau aproximativ 0,5% din totalul național în anul școlar trecut, și că reorganizarea poate crește ușor ponderea învățământului simultan, de la 6% la 7,5%.

MEC publică pentru prima dată și câteva referințe la studii internaționale care să-i sprijine demersurile de austeritate – studii care au fost „identificate de ministru și specialiști din cabinetul său”, este clar precizat în comunicat.

De exemplu, două dintre studii sunt două meta-analize: Filges et al. 2018 și Opatrný et al. 2025. O meta-analiză este un tip de cercetare științifică prin care se iau mai multe studii individuale, de obicei experimente sau cercetări cantitative, care au analizat aceeași problemă și se combină statistic rezultatele lor. Deci un studiu al mai multor studii. Ministerul vrea să arate prin acestea că reducerea dimensiunii claselor are efecte modeste, iar o creștere nu ar trebui să aibă un impact dramatic negativ asupra performanței academice.
Însă din același comunicat reiese că de fapt clasele actuale aflate în limitele legale nu își modifică numărul de elevi – așadar studiile respective care arată că nu există un impact educațional nu este clar ce ar putea să suțină.

Ministerul prezintă, tot pentru a susține teza creșterii numărului de elevi în clasă, prevederile legale din Legea 1/2011, varianta inițială, și cele din Legea 198/2023, plus limitele din Legea Bolojan. E greu explicabilă argumentația, după afirmația MEC conform căreia „în majoritatea covârșitoare a claselor nu avem schimbări”.

În altă ordine de idei, dacă nu au loc schimbări, adică numărul de elevi nu crește în fiecare clasă, conform legii și procedurilor, rămâne de văzut care va fi economia de cheltuieli realizată.

În ultima perioadă numeroși profesori și directori de școli contestă logica acestor schimbări. Directoarea Școlii Gimnaziale Uruguay din București, Cătălina Olaru, de exemplu, declara la TVR că „nu se face nicio economie prin comasarea școlilor, școlile rămân pe loc, un director dispare, economia este de vreo 300-400 de lei, nu mai mult”.

În pofida acestor realități din teren, ministrul Daniel David a declarat că prin măsurile de austeritate au fost realizate economii de 2 miliarde de lei, care permit închiderea anului 2025 fără blocaje bugetare. Însă specialiștii și profesorii avertizează că, în realitate, multe dintre măsuri nu produc economiile promise și pot genera chiar costuri suplimentare pentru stat, pe lângă demotivarea profesorilor și afectarea calității actului educațional.

Astfel, în timp ce Ministerul Educației vorbește despre „raționalitate” și „repere europene”, profesorii semnalează o ruptură între calculele de la nivel central și realitatea școlilor, unde reorganizările riscă să însemne doar mai multe clase simultane, naveta suplimentară pentru profesori și elevi, și o calitate a educației pusă în pericol.

Reamintim, ministrul a vorbit în permanență de economii de 2-3 miliarde de lei, Consiliul Fiscal a estimat o economie de cheltuieli pentru acest an de 370 milioane de lei. „Nu ei sunt experții”, a spus Daniel David.

Pe 5 iulie 2025, cu două zile înaintea probării în Parlament a legii Bolojan, ministrul Daniel David scria într-un comunicat de presă pe pagina MEC: „Noile limite minime/maxime pentru numărul de copii dintr-o clasă se află și în alte practici europene, iar aceste limite sunt similare cu ceea ce aveam în țară între 2011 – 2020 (și pe alocuri chiar mai bine); practic, nu cred că este o problemă majoră să avem cu 1 – 2 bănci mai mult în unele clase, considerând dificultățile existente”.

Redăm integral informarea ministerului din 25 august 2025:

„Informare privind reorganizarea claselor în contextul Legii fiscal-bugetare nr. 141/2025

După reorganizarea celor 507 unități de învățământ și creșterea normei didactice săptămânale de predare cu două ore, o altă măsură prevăzută de Legea fiscal-bugetară nr. 141/2025 a fost modificarea limitelor minime și maxime pentru numărul de copii la clasă.

Ministrul Daniel David a declarat în repetate rânduri că, deși înțelege condițiile de criză, limitele minime și maxime ale claselor se pot stabili doar pe baza principiului raționalității, înțelegând prin acest lucru că nu ieșim din anumite repere europene/internaționale sau practici naționale recente. Unele dintre aceste repere identificate de ministru și specialiști din cabinetul său au fost următoarele:

• În general, efectul mărimii/dimensiunii claselor asupra performanței educaționale este mixt sau scăzut (Filges și colab, 2018). Spre exemplu, Opantry și colab. (2025) arată că modificarea numărului de copii într-o clasă începe să conteze mai mult în ceea ce privește performanța când valoarea este în jurul a 15 copii, dincolo de acest prag contând mai mult calitatea profesorului și mediul de învățare (sigur, fără limite minimale sau maximale neobișnuite). În plus, astfel de decizii se iau în coroborare și cu resursele economice disponibile.
• În tradiția națională recentă, lucrurile stau astfel:
  • Legea 1/2011 (forma inițială):
    • Primar: 12 (min.) – 25 (max.), cu media 20;
    • Gimnaziu: 12 (min.) – 30 (max.), cu media 25;
    • Liceu: 15 (min.) – 30 (max.), cu media 25.
  • Legea 198/2023:
    • Primar: 10 (min.) – 22 (max.), cu media 16;
    • Gimnaziu: 10 (min.) – 26 (max.), cu media 18;
    • Liceu: 15 (min.) – 26 (max.), cu media 22.

Ca excepții, limitele minime pot fi scăzute cu 2, iar cele maxime crescute fără limită (cu acordul ministerului).

• Măsurile de criză prin Legea 141/2025:
  • Primar: 12 (min.) – 24 (max.), cu media 18;
  • Gimnaziu: 12 (min.) – 28 (max.), cu media 20;
  • Liceu: 16 (min.) – 30 (max.), cu media 23.

Ca excepții, limitele minime pot fi scăzute cu 2, iar cele maxime crescute cu cel mult 4 (cu acordul inspectoratului școlar județean). Ministerul nu va încuraja creșteri maximale, iar reducerea efectivelor la clase în funcție de numărul de copii cu cerințe educaționale speciale a rămas în vigoare.

Majoritatea claselor din România care se încadrau între limitele anterioare se vor încadra și în noile limite. Așadar, în majoritatea covârșitoare a claselor, nu avem schimbări, măsurile fiscal-bugetare afectând mai ales situația claselor sub efectiv. Într-adevăr, acest demers de modificare a limitelor minime și maxime pentru numărul de copii în clasă a afectat mai ales clasele cu 8 sau 9 copii (adică aproximativ 0.5% din totalul claselor de învățământ primar și gimnazial din anul școlar 2024 – 2025) și, în mai mică măsură, unele clase la nivel de liceu. De asemenea, în anul școlar 2024 – 2025 au funcționat la nivel național, în clasa a VIII-a, 12 clase cu 1 elev, 26 de clase cu 2 elevi, 52 de clase cu 3 elevi, 64 de clase cu 4 elevi, 84 de clase cu 5 elevi, 92 de clase cu 6 elevi și 107 clase cu 7 elevi, model care va fi reorganizat la rândul său.

Este posibil ca aceste măsuri fiscal-bugetare să crească ușor ponderea învățământului simultan (la nivel primar și gimnazial), în estimarea ministerului de la 6% în prezent la 7,5%. Din nou, acest procent nu iese din diverse repere europene. Spre exemplu, învățământul simultan poate fi regăsit și în Franța sau Irlanda, mai ales la ciclul primar, chiar în procente mai ridicate decât în România (Birot-Gautron și colab., 2025; Quail și Smyth, 2014, vezi și aici). Este adevărat, însă, că un astfel de învățământ necesită și competențe specifice în predare-învățare, demers care este un obiectiv-cheie pentru Ministerul Educației și Cercetării. Așadar, ținta ministerului rămâne una flexibilă:

(1) reducerea învățământului simultan prin relocarea adecvată a copiilor în școli unde pot avea acces la un proces educațional standard (așa cum tind spre exemplu practicile educaționale din Finlanda)

sau

(2) derularea învățământului simultan acolo unde este necesar, dar prin utilizarea unor metodologii adecvate, decizia urmând interesele comunității locale și evaluarea educațională a inspectoratelor școlare (așa cum tind, spre exemplu. practicile educaționale din Franța și Irlanda).

Ministerul Educației și Cercetării va informa public asupra rezultatelor definitive pentru anul școlar 2025 – 2026, atunci când acestea vor fi disponibile în forma finală.

Ministerul Educației și Cercetării mulțumește tuturor profesorilor pentru implicarea în pregătirea anului școlar, în condițiile dificile ale crizei fiscal-bugetare”.