Ministrul Educației Mihai Dimian a fost întrebat de profesorul pentru învățământ primar Petruț Rizea ce măsuri poate lua ministerul în cazul epuizării profesorilor. Invitat la Prima News, în 22 Mai, Dimian a spus că „se pot da vouchere pentru a susține anumite situații, dar în prezent se dă un spor neuropsihic”. Apoi ministrul s-a întrebat „oare învățătoarea pe care am avut-o eu putea desfășura acele ore 5 ore pe zi și sâmbăta cu 38 de elevi în clasă?”. Mihai Dimian a mai spus că profesorii trăiesc „o stare de anxietate legată de rolul pe care îl au ei acum în societate” și că o soluție ar fi „să reapreciem valoarea educației.”
- Învățătorul Petruț Rizea cunoscut în spațiul public pentru intervențiile sale pe teme de educație și sănătate mintală și care recent a suferit un AVC din cauza burnout-ului provocat și de activitatea sa de cadru didactic. Este profesor la Școala Gimnazială „Sfântul Calinic de la Cernica” și absolvent al Facultății de Psihologie din cadrul Universității din București.
Ministrul Educației Mihai Dimian a fost întrebat ce măsuri poate lua instituția pe care o conduce în cazul profesorilor care se confruntă cu epuizare.
Ministrul a spus că în prezent profesorii primesc sporul neuropsihiatric.
„În legătură cu măsuri, sigur că putem vorbi pe viitor despre măsuri, dar trebuie să identificăm fondurile pentru aceste măsuri, că vorbim de fonduri europene, că vorbim de fonduri naționale, sigur că se pot da vouchere pentru a susține anumite situații, dar se dă un spor de neuropsihic. Iată, un astfel de aspect în salariu pe care îl primim acum e sporul de solicitare neuropsihică”.
Apoi, ministrul a dat ca exemplu perioada în care el însuși era elev: „Într-o anumită perioadă petreceam 5-6 ore la școală cu învățătorul. Veneam și sâmbăta la școală. Ce făceau învățătorii din perioada respectivă? Oare învățătoarea pe care am avut-o eu putea desfășura acele ore 5 ore pe zi și sâmbăta ..cu 38 de elevi în clasă. Adică acum, dintr-o dată am descoperit această problemă?”, s-a întrebat ministrul.
Mihai Dimian mai spune că „profesorii sunt nemulțumiți sau trăiesc și o stare de anxietate legată de rolul pe care îl au ei acum în societate, de modul în care sunt respectați în modul general și crede că „în primul rând trebuie să reapreciem valoarea educației.”
VIDEO cu momentul respectiv din emisiune:
Redăm răspunsul integral al ministrului Educației despre măsurile în cazul epuizării profesorilor
Petruț Rizea: O să vă adresez o întrebare care, cel puțin pe mine, mă macină de foarte mult timp și pe care am adresat-o și fostului ministru al educației, Daniel David, doar că nu m-am mulțumit cu răspunsul primit. Ce facem cu profesorii care se confruntă cu epuizarea emoțională? Știm că în ultimul timp sunt foarte multe cadre didactice care se confruntă cu problema aceasta și care nu știu de unde ar putea să primească ajutor. La momentul respectiv, când am întrebat același lucru, mi s-a spus că un om educat merge și-și rezolvă problemele când are probleme, merge la doctor când trebuie să merg la doctor, e conștient de asta. Eu aș vrea ceva mai mult de acest răspuns.
Mihai Dimian, ministrul Educației: Domnul ministru David era și psiholog, deci probabil că poate da un răspuns și profesionist la această întrebare. Profesionist, în sensul profesiei dumnealui.
Eu ceea ce pot să vă spun este că cred că este un context de factori care conduc această situație. Poate nu-i chiar cea exprimată de dvs, adică există un număr de profesori care se confruntă cu astfel de situații: la 250.000 de profesori, cu siguranță, acest număr nu este nesemnificativ, 250.000 de profesori în total. Însă, în primul rând, profesorii sunt nemulțumiți sau trăiesc și o stare de anxietate legată de rolul pe care îl au ei acum în societate, legată de modul în care educația este apreciată în societate, legată de modul în care părinții, spre exemplu, se adresează profesorilor și modul în care sunt respectați în modul general. Deci, cred că în primul rând trebuie să reapreciem valoarea educației.
Noi am trecut prin două decenii în care o muncă necalificată în Vest conducea la beneficii materiale mult mai mari decât profesorii, sau, în general, (. red decât) o muncă în România calificată. Putem vedea că acest lucru s-a schimbat în ultimul deceniu? Că nu mai este aceeași situație în care să fie această diferență și că odată cu acest lucru să vedem că pe lângă alte beneficii pe care le aduce educația, avem și acest rezultat material, al beneficiului material. Dacă apreciem valoarea educației, dacă profesorii simt că ceea ce fac ei, are un sens important pentru această societate, cred că și starea lor de bine, în general, se schimbă.
Petruț Rizea: Sigur că da…
Mihai Dimian: E vorba despre rostul activității tale în general. Dincolo de faptul că nu se vede în ora pe care o faci, nu se vede la Evaluarea Națională, se vede peste ani și ani, când elevul respectiv devine un adult de succes. Ești mândru de ceea ce ai realizat în viața lui.
Nicoleta Călugăreanu, moderator: Ne întrebăm oare ce măsuri concrete putem adopta? Concret. O ședință de terapie costă foarte mult raportat la salariul unui profesor. ( …) Nu avem servicii decontate. Și vă pot garanta că domnul învățător acum aprobă când spun lucrul acesta.Va fi dezbatere săptămâna viitoare la Senat și înțeleg că o să participați și dumneavoastră.
O altă măsură concretă ar fi legată de numărul de elevi, pentru că nu vorbim despre cifre, vorbim despre o interacțiune care aduce o încărcătură emoțională și poate să plece acasă cu povestea fiecărui copil, practic, cumva mai vorbim apoi, nu în ultimul rând, despre implicarea și întregii comunități în a sprijini școala.
Mai concret, direcțiile de asistență socială care pot lua de pe umerii școlii, de pe umerii profesorilor, cazurile care au nevoie de un întreg ecosistem. Cum să facem să avem cel puțin o referință, un top al acestor priorități, un deadline ce se întâmplă în etapa 1,2,3 și așa mai departe? Dincolo de faptul că suntem empatici cu profesorii.
Mihai Dimian: Da, dumneavoastră prezentați o problemă care a existat și în trecut, există și în prezent…
Nicoleta Călugăreanu, moderator: E adevărat. Ați moștenit-o.
Ministrul Educației: Nu, nu, nu stați puțin, dar cred că și domnul profesor își aduce aminte că într-o anumită perioadă petreceam 5-6 ore la școală cu învățătorul. Veneam și sâmbăta la școală. Ce făceau învățătorii din perioada respectivă?
Adică acum, dintr-o dată am descoperit această problemă? Oare învățătoarea pe care am avut-o eu putea desfășura acele ore 5 ore pe zi și sâmbăta ..cu 38 de elevi în clasă.
Petruț Rizea: Cum spuneați și dumneavoastră și foarte bine ați spus că e vorba și de satisfacția pe care o resimțim…
Mihai Dimian: Exact. Încă o dată, e vorba de starea de bine pe care o ai. Cred că și domnul învățător, și dumneavoastră, doamna jurnalistă, și eu da, petrecem mult mai mult timp decât cele 8 ore în ceea ce facem noi în activitatea noastră.
Deci ideea este ce simți când face acest lucru? Dar repet, probabil că domnul David poate răspunde mai bine. Eu nu sunt de profesie psiholog, însă vă spun ceea ce simt.
Iar în primul rând trebuie ca munca ta să fie apreciată de către ceilalți și atunci efortul pe care îl depui îl resimți altfel.
În legătură cu măsuri, da, sigur că putem vorbi pe viitor despre măsuri, dar trebuie să identificăm fondurile pentru aceste măsuri, că vorbim de fonduri europene, că vorbim de fonduri naționale, sigur că se pot da vouchere pentru a susține anumite situații, dar se dă un spor de neuropsihic. Iată, un astfel de aspect în salariu pe care îl primim acum e sporul de solicitare neuropsihică”.
Citește și:
Profesorul Petruț Rizea, după ce a avut un AVC: Nu m-a doborât o zi grea. M-au doborât toate zilele în care am luptat / Tot el atrăgea atenția anul trecut asupra burnoutului din sistem
PROIECT Sporul de suprasolicitare neuropsihică este desființat în noua lege a salarizării: „a fost luat în calcul la determinarea coeficienților pentru funcțiile din învățământ”
24 comments
Învățătorii din vremea aceea nu aveau de făcut atâtea hârțoage, cum avem noi astăzi, cele mai multe cu specificarea: URGENT.
De ce secretarele, bibliotecarii sau pedagogii scolari nu au un ajutor neuropsihic??? De ce de pesonalul didactic auxiliar care sta zilnic 8 ore in scoli nu se vorbeste deloc? Oare cand va fi luat in calcul si personalul auxiliar? Burn out la invatatorii care stau majoritatea 3-4 ore maxim la scoala si fug apoi unii la cate un after privat? Sa fim seriosi!! Nu se discuta de ceva timp decat de cat de defavorizate sunt cadrelele didactice!! Cumva cei din didactic auxiliar nu merita atentia cuvenita?Luati, va rog, in calcul ca salariile auxiliarilor sunt de mizerie, inclusiv pentru cei cu studii superioare la Stat domnilor, nu la privat sau la distanta!! Mai lasati hartogaraia si mergeti ad-hoc in scoli cum era pe vremuri, daca tot va intoarceti in trecut, si participati efectiv la ore inainte de a lua decizii pripite! Si nu uitati sa verificati cu atentie hartiile pe care le primiti cu carul in dosarele stufoase pentru gradatiile de merit, daca respectivele cadre didactice au semnat si condica dar, au prestat si alte activitati in acelasi timp, paradoxal aceste cadre fiind ferite de burn out !! Pe bune, nu poti fi simultan in locuri diferite si sa si muncesti cu spor! Fiti echitabili cu intreg sistemul de invatamant, toti ne aducem contributia ca acest sistem sa functioneze!!! Gradatii de merit, salarii de performanta… ..Iar femeia de serviciu…pe unde o fi in aceasta schema?? Scuzati daca am amintit ca si noi „resturile” de pe langa cadrele didactice avem dreptul la o viata decenta alaturi de colegii nostri de servici!!
Pe vremuri, profesorii și învățătorii veneau acasă și. după ce corectau lucrări/caiete aveau liber. Acum ai de citit, de înțeles și de răspuns la o mie de mesaje – de la școală, de la părinți, de la elevi – zbârnâie whatsapp-ul non stop. Faci sau trimiți lecții pe classroom, etc. Asta pe lângă ceea ce s-a spus deja, legat de atitudinea elevilor și a părinților. Dar nu existau telefoane mobile și calculatoare, așa că munca și nervii se terminau când ajungeai acasă. Și astăzi corectăm, ne pregătim de oră, etc, dar facem și MULT, MULT mai multe altele
Da!! In loc da se faca ore cum trebuie, chiar si profesorii stau sa raspunda la mesajele de pe ” grupuri” !!! Sa nu se mai dea teme, ca e Ordin de Ministru, sa fie lectii interactive si sa folosim tehnologia, sa facem ” situatii” , sa fabricam avtivitati ca sa luam adeverinte…. Sa nu intrebam nici macar ce sunt parintii ca lezam interese dar, sa mai mergem si la copii acasa?? Invatamantul romanesc este la pamant si asta au spus- o rezultatele de la Simulari, asadar la cine si pentru ce sa acordati „salarii de performanta ” ??? Poate pentru cel ce a scos cel mai trendy absolvent de clasa a 8 -a sau cel mai bun analfabet nefunctional de a 12-a! Sunt inca dascali ce au rezultate la Olimpiade Nationale si Internationale la diverse discipline si acestia merita intr-adevar sa fie recompensati precum si copiii pregatiti de dumnealor….!!! In rest, NIMENI!!! Mai bine stimulati tinerii, ca daca faceti media de varsta a dascalimii….e trista!!! Si uite asa nu mai sunt nici concedii medicale pe banda rulanta!! Sistemul de Invatamant este bolnav, condus in continuare in rapa, toata lumea discuta doar de beneficiile personale, lasand in suspans defapt ceea ce conteaza cu adevarat: educatia copiilor!!!
Este o gluma proasta pentru ca stiau ca vor taia acest spor?
Ministru’ nostalgic penele, viitor pesede, va veni (sic!) cu o reforma profunda pentru ca profii sa nu se mai planga:
– sedinte de partid in care isi vor face sistematic autocritica
– munca patriotica in fabrici si uzine
– osanale pentru partid – cantece patriotice si dansuri
– munca la camp cu clasa
– organizarea de activitati pionieresti
– participare la defilari de 1 Mai si 23 August
In felul asta vor face mai multa miscare si vor combate activ stresul.
Pe timpul acela învățătoarea primea locuință cu 50 lei chirie către stat. Astăzi chiriile sunt 2000 de lei către proprietari privați, de unde te poate da afară mai ușor decât înainte. Deci acel spor neuropsihic e…apa de ploaie.
și pensionare din sistem la 56 de ani. acum re la 65
cu ce il incalzeste pe invatatorul ala cu AVC sau pe oricare profesor care a facut asa ceva ca sunt destui, faptul ca tu dai spor neuropsihic. E vorba ca ati inghesuit clasele si ati marit norma aiurea, oamenii se chinuie sa-si faca orele printre telefoanele mobile si AI.
Cauzele epuizarii profesorilor:
– schimbarea legislativa constanta;
– atribuirea unor sarcini ce nu tin strict de meseria aceasta (de ce nu se dau bursele sociale de catre Ministerul Muncii si Asistentei Sociale?);
– continuturi pentru care nu exista timp fizic de predare sau consolidare, ceea ce duce la o goana prin materie;
– imixtiunea parintilor in sarcinile scolii, concomitent cu neasumarea sarcinilor ce revin familiei;
– existenta canalelor de comunicare care permit inspectoratelor si ministerelor sa trimita mesaje duminica la ora 21.00 cu cereri de rezolvare pana luni, la ora 9.00;
– cererile de justificare in scris a fiecarui pas facut de cadrul didactic, a fiecarei decizii;
– neasumarea, de catre minister, a unor decizii, punand presiune pe scoli;
– neacordarea unui sprijin, din partea ministerului, prin specialistii pe care ii are, ci doar amenintari;
– nerespectarea, de catre minister, a propriilor norme (numarul de copii de la clasa ar trebui micsorat pentru clasele cu copiii cu CES, dar ministerului ii place sa uite acest lucru);
– blocarea, tot de catre minister, a unor posturi, presiunea realizarii sarcinilor ce ar fi revenit acestora fiind pusa in carca celorlalti angajati;
– completarea a numeroase dosare cu documente justificative, inutile si chiar irationale uneori;
– solicitarea rezolvarii unor sarcini in perioada mult blamatului concediu de odihna;
– justificarea permanenta a existentei lor, ca profesionisti, in fata elevilor, a parintilor, a societatii, a insusi ministerului care, iata, arunca pietre, uitand ca noi suntem „copiii” lui.
Sunt doar cateva, care mi-au venit rapid in minte. Ele sunt mult mai multe. A reduce totul la numarul de copii la clasa demonstreaza o necunoastere a realitatii, dar si o lipsa de dorinta de a asculta.
Sunt un cadru didactic care a predat si la clase de 38 de elevi (in primii ani de invatamant), dar si la cele de 24 de elevi (prezent). Niciodata nu m-am simtit mai strivita, mai jignita, mai repudiata ca in ultimii ani.
Marian, respect pentru tot ce ai trimis „încremenitului” în timp Dimian, o palidă și nefericită încercare de ministru al educației în mai 2026, în România!
DEMISIA DIMIAN!!!
DEMISIA SECRETARILOR DE STAT RUPȚI TOTAL DE REALITATEA DE LA BAZA SISTEMULUI DE EDUCATIE!!!
Domnule Ministru vă sugerez să vă implicați în transpunerea în practică a două soluții care ar putea calma spiritele în sistem:
1. Abrogarea Legii 141/2025. Atât eu, colegii mei, societatea în ansamblul ei( acea parte care are legătură cu educația), am realizat cât de mult rău a putut să facă această LEGE BOLOJAN, din această cauză ea trebuie eliminată.
2. Să faceți lobby printre parlamentari pentru a obține sprijin la discuțiile despre NOUA LEGE A SALARIZĂRII BUGETARE în vederea unei salarizări decente pentru tot personalul din sistem . Dacă veți face acest lucru vă asigur că imaginea dumneavoastră ca om , cadru didactic, MINISTRU , se va îmbunătăți foarte mult. Gândiți-vă că „Un ministru este amintit nu pentru durata mandatului, ci pentru schimbările pozitive pe care le lasă în urmă.” Nelson Mandela a spus: ,,Ceea ce contează în viață nu este simplul fapt că am trăit,( condus n.n.) ci diferența pe care am făcut-o în viața celorlalți”
Domnul ministru uita ca un muncitor necalificat in Romania de exemplu cere pe o baie 8000 RON mana de lucru si face cam 2 astfel de bai pe luna. Un profesor castiga sub jumatate fata de orice muncitor in constructii.
Doamne ferește!
Ce nerușinat lipsit de empatie.
Cum poți să compari merele de acum cu perele de-atunci?
Fara suparare dar copiii de acum 30 de ani nu au grad de comparatie cu cei de acum. Erau 38 de copii intr-o clasa ( puteau sa fie si 50) dar toti ascultau, nu erau toti destepti dar aveau bunul simt sa nu deranjeze ora si respect macar.
Cand invatatorul preda lectia nu se auzea nici musca. Daca un copil era galagios, parintii il puneau la punct, acum il pune la punct pe invatator.
Este cadrul didactic respectat?
Are aceeasi grila de salarizare tinand cont de coeficient?
Îmi pare rău, nu am putut citi mai mult decât titlul. Atât am putut. Păi, putem compara elevii din ziua de astăzi, cu elevii de acum 20, 30 sau 40 de ani? Niciodată!
Nici eu ca mi-a crescut tensiunea.O sa ajungem ca Vadim :”Medicamente!”.
Oamenii ăștia care nu au mai pus piciorul intr-o sala de clasă si vin sa dea lecții, Doamneeee!
Cu tot respectul domnule ministru..am făcut și eu parte din generația cu 38 de elevi în clasă și sâmbăta la școală…doar că învățătorul avea autoritatea și respectul cuvenit…vă recomand sa mergeți să predați o lună și după aceea să discutați pe această temă..in ziua de azi copiii au drepturi, telefoane..și părinți preocupați cu ,,afaceri “iar odraslele cresc cu bone … educație..la care ar trebui să contribuie și părinții .. in încheiere vă întreb câți copii aveau curaj să jignească să vorbească urât învățătorului din cei 38 ??? Multumesc!
Ce ministru glumeț avem !! ……..
Ăștia ne duc în viitor, în lumea dominată de NRBC, cei care cred că în jumătate de secol nu s-a schimbat nimic. De fapt, ei la asta lucreze, să nu se schimbe nimic.
Vreau să văd mâine pe proaspătul șef al Partidului Liberal-Conservator (până la el, liberalii umblau ca nite oi capii, nu știau ce tip de liberalism practicau!), care-i și prim-ministru interimar, ce face cu placidul ministru. Sau dacă, după atâția ani de SUA a intrat în el (ministrul) cultura scuzei, a solicitării publice a iertării.
Daca avea un ministru ca tine și situația din zilele noastre, era ori moarta sau paralizată, ori de mult vânzătoare la Lidl cu salariu mai mare decât în învățământ!
Amice, dai niste răspunsuri de copil răsfățat sau un politruc PSD (tot aia e) nicidecum demne un Ministru al Educației în Romania!!!
Cu ăsta nu se poate discuta decât la nivel de amibă, edupedu, nu mă cenzura.
Băi cret*nule. Învățătoarea ta cu 38 de copii în clasă (care ÎNVĂȚAU, că n-aveau altceva de făcut, nu erau tâmp*ți de telefoane și internet) făcea orele în 6 zile, maxim 4 pe zi cu elevii, că și noi tot atunci am făcut școala primară, ne amintim. Învățătoarea ta avea clasa selectată – cei mai buni în A, cei mai slabi în B, proșt*i școlii în C etc. Și fiecare se adapta la nivelul clasei. Învățătoarea ta avea o metodologie clară, elevii erau evaluați cu note, le era FOARTE clar unde se află în funcție de notele respective. Dacă elevul făcea gură aiurea, se lua la bătaie cu colegii, nu-și făcea temele etc, părinții erau chemați la școală și culmea, VENEAU. Și apoi nu numai că nu contraziceau învățătoarea sau să meargă cu jalba la inspector sau primar, ci luau măsuri acasă cu copilul din dotare, ca să ajungă cineva și să nu-și bată joc de carte.
Lasă învățătorii de acum să lucreze ca atunci, dă-le înapoi toate manualele de atunci, că matematica și româna nu s-au schimbat, dă-le înapoi timpul în care să lucreze pe metodele clasice cu toți elevii, și-ai să vezi că se descurcă și cu 38 în clasă, cret*nule!
Luați-vă înapoi ”metodele moderne”, ”gamificarea”, ”telefonul în clasă”, ”tehnologiile moderne” și întoarceți-vă la ce a funcționat mii de ani în învățământ. Toate lucrurile astea ”moderne”, ”ușurează” munca învățătoarei numai pentru că ați complicat-o VOI în ultimul hal! Nu-i nicio problemă că nu află pruncul de la 6 ani cum funcționează smartphone-ul, că oricum nu pentru educație îl folosește!! Nu-i bai dacă nu știe să scrie prompt pentru AI de la clasa a II-a, lasă-l să mai gândească și să găsească soluții și cu creierul organic din dotare!!
Cât despre empatia pentru persoana care a făcut AVC, ce să mai spunem? E un nesimțit, dar e politician, e ceva normal la ăștia.
PS Apropo de ce a spus DD despre profesorii copleșiți de sarcini – cică să meargă la doctor. Amice, CÂND?! Poate noaptea la urgențe, că în restul săptămânii ne omorâți, la propriu, cu sarcinile de serviciu din fișa postului, și nici nu vorbesc de orele de predare. Trebuie că ministrul e foarte odihnit, la fel și secretarii de stat, când scot dume de-astea.
Domnule Ministru,
i
Învățătoarea dvs nu lucra în condiție de astăzi, în care parintii efectiv, fac legea și copiilor nu.lenpoti spune absolut nimic! Pe timpul dvs, educația se făcea cu bățul și palmă!