Ministrul Educației Mihai Dimian a fost întrebat de profesorul pentru învățământ primar Petruț Rizea ce măsuri poate lua ministerul în cazul epuizării profesorilor. Invitat la Prima News, în 22 Mai, Dimian a spus că „se pot da vouchere pentru a susține anumite situații, dar în prezent se dă un spor neuropsihic”. Apoi ministrul s-a întrebat „oare învățătoarea pe care am avut-o eu putea desfășura acele ore 5 ore pe zi și sâmbăta cu 38 de elevi în clasă?”. Mihai Dimian a mai spus că profesorii trăiesc „o stare de anxietate legată de rolul pe care îl au ei acum în societate” și că o soluție ar fi „să reapreciem valoarea educației.”
- Învățătorul Petruț Rizea cunoscut în spațiul public pentru intervențiile sale pe teme de educație și sănătate mintală și care recent a suferit un AVC din cauza burnout-ului provocat și de activitatea sa de cadru didactic. Este profesor la Școala Gimnazială „Sfântul Calinic de la Cernica” și absolvent al Facultății de Psihologie din cadrul Universității din București.
Ministrul Educației Mihai Dimian a fost întrebat ce măsuri poate lua instituția pe care o conduce în cazul profesorilor care se confruntă cu epuizare.
Ministrul a spus că în prezent profesorii primesc sporul neuropsihiatric.
„În legătură cu măsuri, sigur că putem vorbi pe viitor despre măsuri, dar trebuie să identificăm fondurile pentru aceste măsuri, că vorbim de fonduri europene, că vorbim de fonduri naționale, sigur că se pot da vouchere pentru a susține anumite situații, dar se dă un spor de neuropsihic. Iată, un astfel de aspect în salariu pe care îl primim acum e sporul de solicitare neuropsihică”.
Apoi, ministrul a dat ca exemplu perioada în care el însuși era elev: „Într-o anumită perioadă petreceam 5-6 ore la școală cu învățătorul. Veneam și sâmbăta la școală. Ce făceau învățătorii din perioada respectivă? Oare învățătoarea pe care am avut-o eu putea desfășura acele ore 5 ore pe zi și sâmbăta ..cu 38 de elevi în clasă. Adică acum, dintr-o dată am descoperit această problemă?”, s-a întrebat ministrul.
Mihai Dimian mai spune că „profesorii sunt nemulțumiți sau trăiesc și o stare de anxietate legată de rolul pe care îl au ei acum în societate, de modul în care sunt respectați în modul general și crede că „în primul rând trebuie să reapreciem valoarea educației.”
VIDEO cu momentul respectiv din emisiune:
Redăm răspunsul integral al ministrului Educației despre măsurile în cazul epuizării profesorilor
Petruț Rizea: O să vă adresez o întrebare care, cel puțin pe mine, mă macină de foarte mult timp și pe care am adresat-o și fostului ministru al educației, Daniel David, doar că nu m-am mulțumit cu răspunsul primit. Ce facem cu profesorii care se confruntă cu epuizarea emoțională? Știm că în ultimul timp sunt foarte multe cadre didactice care se confruntă cu problema aceasta și care nu știu de unde ar putea să primească ajutor. La momentul respectiv, când am întrebat același lucru, mi s-a spus că un om educat merge și-și rezolvă problemele când are probleme, merge la doctor când trebuie să merg la doctor, e conștient de asta. Eu aș vrea ceva mai mult de acest răspuns.
Mihai Dimian, ministrul Educației: Domnul ministru David era și psiholog, deci probabil că poate da un răspuns și profesionist la această întrebare. Profesionist, în sensul profesiei dumnealui.
Eu ceea ce pot să vă spun este că cred că este un context de factori care conduc această situație. Poate nu-i chiar cea exprimată de dvs, adică există un număr de profesori care se confruntă cu astfel de situații: la 250.000 de profesori, cu siguranță, acest număr nu este nesemnificativ, 250.000 de profesori în total. Însă, în primul rând, profesorii sunt nemulțumiți sau trăiesc și o stare de anxietate legată de rolul pe care îl au ei acum în societate, legată de modul în care educația este apreciată în societate, legată de modul în care părinții, spre exemplu, se adresează profesorilor și modul în care sunt respectați în modul general. Deci, cred că în primul rând trebuie să reapreciem valoarea educației.
Noi am trecut prin două decenii în care o muncă necalificată în Vest conducea la beneficii materiale mult mai mari decât profesorii, sau, în general, (. red decât) o muncă în România calificată. Putem vedea că acest lucru s-a schimbat în ultimul deceniu? Că nu mai este aceeași situație în care să fie această diferență și că odată cu acest lucru să vedem că pe lângă alte beneficii pe care le aduce educația, avem și acest rezultat material, al beneficiului material. Dacă apreciem valoarea educației, dacă profesorii simt că ceea ce fac ei, are un sens important pentru această societate, cred că și starea lor de bine, în general, se schimbă.
Petruț Rizea: Sigur că da…
Mihai Dimian: E vorba despre rostul activității tale în general. Dincolo de faptul că nu se vede în ora pe care o faci, nu se vede la Evaluarea Națională, se vede peste ani și ani, când elevul respectiv devine un adult de succes. Ești mândru de ceea ce ai realizat în viața lui.
Nicoleta Călugăreanu, moderator: Ne întrebăm oare ce măsuri concrete putem adopta? Concret. O ședință de terapie costă foarte mult raportat la salariul unui profesor. ( …) Nu avem servicii decontate. Și vă pot garanta că domnul învățător acum aprobă când spun lucrul acesta.Va fi dezbatere săptămâna viitoare la Senat și înțeleg că o să participați și dumneavoastră.
O altă măsură concretă ar fi legată de numărul de elevi, pentru că nu vorbim despre cifre, vorbim despre o interacțiune care aduce o încărcătură emoțională și poate să plece acasă cu povestea fiecărui copil, practic, cumva mai vorbim apoi, nu în ultimul rând, despre implicarea și întregii comunități în a sprijini școala.
Mai concret, direcțiile de asistență socială care pot lua de pe umerii școlii, de pe umerii profesorilor, cazurile care au nevoie de un întreg ecosistem. Cum să facem să avem cel puțin o referință, un top al acestor priorități, un deadline ce se întâmplă în etapa 1,2,3 și așa mai departe? Dincolo de faptul că suntem empatici cu profesorii.
Mihai Dimian: Da, dumneavoastră prezentați o problemă care a existat și în trecut, există și în prezent…
Nicoleta Călugăreanu, moderator: E adevărat. Ați moștenit-o.
Ministrul Educației: Nu, nu, nu stați puțin, dar cred că și domnul profesor își aduce aminte că într-o anumită perioadă petreceam 5-6 ore la școală cu învățătorul. Veneam și sâmbăta la școală. Ce făceau învățătorii din perioada respectivă?
Adică acum, dintr-o dată am descoperit această problemă? Oare învățătoarea pe care am avut-o eu putea desfășura acele ore 5 ore pe zi și sâmbăta ..cu 38 de elevi în clasă.
Petruț Rizea: Cum spuneați și dumneavoastră și foarte bine ați spus că e vorba și de satisfacția pe care o resimțim…
Mihai Dimian: Exact. Încă o dată, e vorba de starea de bine pe care o ai. Cred că și domnul învățător, și dumneavoastră, doamna jurnalistă, și eu da, petrecem mult mai mult timp decât cele 8 ore în ceea ce facem noi în activitatea noastră.
Deci ideea este ce simți când face acest lucru? Dar repet, probabil că domnul David poate răspunde mai bine. Eu nu sunt de profesie psiholog, însă vă spun ceea ce simt.
Iar în primul rând trebuie ca munca ta să fie apreciată de către ceilalți și atunci efortul pe care îl depui îl resimți altfel.
În legătură cu măsuri, da, sigur că putem vorbi pe viitor despre măsuri, dar trebuie să identificăm fondurile pentru aceste măsuri, că vorbim de fonduri europene, că vorbim de fonduri naționale, sigur că se pot da vouchere pentru a susține anumite situații, dar se dă un spor de neuropsihic. Iată, un astfel de aspect în salariu pe care îl primim acum e sporul de solicitare neuropsihică”.
Citește și:
Profesorul Petruț Rizea, după ce a avut un AVC: Nu m-a doborât o zi grea. M-au doborât toate zilele în care am luptat / Tot el atrăgea atenția anul trecut asupra burnoutului din sistem
PROIECT Sporul de suprasolicitare neuropsihică este desființat în noua lege a salarizării: „a fost luat în calcul la determinarea coeficienților pentru funcțiile din învățământ”
6 comments
Îmi pare rău, nu am putut citi mai mult decât titlul. Atât am putut. Păi, putem compara elevii din ziua de astăzi, cu elevii de acum 20, 30 sau 40 de ani? Niciodată!
Cu tot respectul domnule ministru..am făcut și eu parte din generația cu 38 de elevi în clasă și sâmbăta la școală…doar că învățătorul avea autoritatea și respectul cuvenit…vă recomand sa mergeți să predați o lună și după aceea să discutați pe această temă..in ziua de azi copiii au drepturi, telefoane..și părinți preocupați cu ,,afaceri “iar odraslele cresc cu bone … educație..la care ar trebui să contribuie și părinții .. in încheiere vă întreb câți copii aveau curaj să jignească să vorbească urât învățătorului din cei 38 ??? Multumesc!
Ăștia ne duc în viitor, în lumea dominată de NRBC, cei care cred că în jumătate de secol nu s-a schimbat nimic. De fapt, ei la asta lucreze, să nu se schimbe nimic.
Vreau să văd mâine pe proaspătul șef al Partidului Liberal-Conservator (până la el, liberalii umblau ca nite oi capii, nu știau ce tip de liberalism practicau!), care-i și prim-ministru interimar, ce face cu placidul ministru. Sau dacă, după atâția ani de SUA a intrat în el (ministrul) cultura scuzei, a solicitării publice a iertării.
Daca avea un ministru ca tine și situația din zilele noastre, era ori moarta sau paralizată, ori de mult vânzătoare la Lidl cu salariu mai mare decât în învățământ!
Amice, dai niste răspunsuri de copil răsfățat sau un politruc PSD (tot aia e) nicidecum demne un Ministru al Educației în Romania!!!
Cu ăsta nu se poate discuta decât la nivel de amibă, edupedu, nu mă cenzura.
Băi cret*nule. Învățătoarea ta cu 38 de copii în clasă (care ÎNVĂȚAU, că n-aveau altceva de făcut, nu erau tâmp*ți de telefoane și internet) făcea orele în 6 zile, maxim 4 pe zi cu elevii, că și noi tot atunci am făcut școala primară, ne amintim. Învățătoarea ta avea clasa selectată – cei mai buni în A, cei mai slabi în B, proșt*i școlii în C etc. Și fiecare se adapta la nivelul clasei. Învățătoarea ta avea o metodologie clară, elevii erau evaluați cu note, le era FOARTE clar unde se află în funcție de notele respective. Dacă elevul făcea gură aiurea, se lua la bătaie cu colegii, nu-și făcea temele etc, părinții erau chemați la școală și culmea, VENEAU. Și apoi nu numai că nu contraziceau învățătoarea sau să meargă cu jalba la inspector sau primar, ci luau măsuri acasă cu copilul din dotare, ca să ajungă cineva și să nu-și bată joc de carte.
Lasă învățătorii de acum să lucreze ca atunci, dă-le înapoi toate manualele de atunci, că matematica și româna nu s-au schimbat, dă-le înapoi timpul în care să lucreze pe metodele clasice cu toți elevii, și-ai să vezi că se descurcă și cu 38 în clasă, cret*nule!
Luați-vă înapoi ”metodele moderne”, ”gamificarea”, ”telefonul în clasă”, ”tehnologiile moderne” și întoarceți-vă la ce a funcționat mii de ani în învățământ. Toate lucrurile astea ”moderne”, ”ușurează” munca învățătoarei numai pentru că ați complicat-o VOI în ultimul hal! Nu-i nicio problemă că nu află pruncul de la 6 ani cum funcționează smartphone-ul, că oricum nu pentru educație îl folosește!! Nu-i bai dacă nu știe să scrie prompt pentru AI de la clasa a II-a, lasă-l să mai gândească și să găsească soluții și cu creierul organic din dotare!!
Cât despre empatia pentru persoana care a făcut AVC, ce să mai spunem? E un nesimțit, dar e politician, e ceva normal la ăștia.
PS Apropo de ce a spus DD despre profesorii copleșiți de sarcini – cică să meargă la doctor. Amice, CÂND?! Poate noaptea la urgențe, că în restul săptămânii ne omorâți, la propriu, cu sarcinile de serviciu din fișa postului, și nici nu vorbesc de orele de predare. Trebuie că ministrul e foarte odihnit, la fel și secretarii de stat, când scot dume de-astea.
Domnule Ministru,
i
Învățătoarea dvs nu lucra în condiție de astăzi, în care parintii efectiv, fac legea și copiilor nu.lenpoti spune absolut nimic! Pe timpul dvs, educația se făcea cu bățul și palmă!