Mircea Miclea: Intelectualii de papură

20.928 de vizualizări
Foto: arhiva personală / Mircea Miclea
Poate din cauza ”schimbărilor climatice” din lumea social-politică, poate pentru că avem în țară tot mai multe ”bălți și mlaștini” prin instituții și domenii de activitate, observ cu îngrijorare răspândirea accelerată a unei specii anume de intelectual: intelectualul de papură. Aproape niciodată nu stă singur, se întovărășește cu alții asemenea și formează păpurișuri.

Papura, după cum știm, este o plantă perenă, răspândită în bălți și mlaștini. În nămolul în care trăiește are un rizom târâtor, care se prelungește la suprafață, cu o tulpină cilindrică, moale dar erectă. Are în vârf un spic gros, unisexuat, care, la maturitate, se dezintegrează în bătaia vântului. E folosită mai ales la împachetat și pentru confecționare de ștergătoare de bocanci. (wikipedia.org)

Intelectualul de papură, cum sugerează și numele, are multe caracteristici similare.

Întâi, e lipsit de fibră morală. Nu face parte din categoria ”sufletelor tari”, a celor care ”au văzut idei”, cum spunea Camil Petrescu. Are suflet de papură. Etica lui, dacă are una, e oportunismul: să se încline după cum bate vântul, să se uite la trenduri și să meargă în aceeași direcție. Protestează, dacă așa e trendul, stă în genunchi, dacă așa i se sugerează. Abandonează oricând adevărul pentru confort și siguranță. Un risc cât de mic pentru ei de a pierde o funcție, o bursă, o sinecură, o derizorie poziție de putere, îi face să abandoneze gândirea lucidă și să revină la memoria lor de rizom târâtor. Să luăm, la întâmplare, un fragment dintr-un text de maximă relevanță pentru intelectuali, apărut săptămânile trecute:

”Din punct de vedere al strategiilor cercetării: inductivă, deductivă, abductivă și retroductivă (Agabrian, 2004, p.23), direcția predominantă a fost cea abductivă, dat fiind că procesul de consultare a vizat reconstituirea și înțelegerea experiențelor și a interpretărilor subiecților. Asumpția ontologică a strategiei abductive s-a bazat pe ideea consacrată că realitatea socială este o construcție a actorilor sociali. De asemenea, strategia inductivă a fost abordată punctual, pentru a urmări obiectivele exploratorii și descriptive ale demersului.”

Reacția intelectualilor de papură la acest text nu a fost de analiză lucidă (Ce coerență are textul? Ce valoare de utilitate? Ce vrea să spună?) Nici măcar de bun-simț țărănesc – cum reacționa Ion Creangă când învăța gramatica la școala de popi: ”cumplit meșteșug de tâmpenie, Doamne păzește!”. Nu. Reacția lor a fost cea a lacheului Pristanda: ”Dom’le, e scris adânc”. Desigur, e un text abscons din Hegel, nu-i așa! O tempora, o mores!

A doua caracteristică a intelectualului de papură e că el vrea să se arate util. Nu ca să rezolve probleme, ci ca să se promoveze pe sine. Coeficientul lui de ego e mai mare decât coeficientul lui de inteligență. Ca și papura care e folosită mai ales la împachetat și la confecționat rogojini de șters pe bocanci, și această specie se pricepe la împachetat în cuvinte frumoase și la șters aberațiile din discursul celor pe care se străduiesc să-i servească. Pot împacheta în fraze sforăitoare aproape orice. Pot legitima nelegitimabilul. Pot livra orice interpretare în funcție de ce li se comandă.

Pot zăpăci prin sofisme (ex: justifică valoarea prin simpla existență: ”valoarea acestui document este dată de faptul că el există”) sau prin pedanterii vagi și găunoase (”acest document arată un nivel de viziune bun”, „este comprehensiv” etc). Pot curăța mizeria oricărui text scris cu bocancii, mai ales dacă acesta are și epoleți. Deși au rizom târâtor, stau cu tulpina erectă (unii se cred spiritus rector!) însă sunt folosiți doar la împachetat și șters mizeria, apoi disprețuiți. Dar ei se simt bine, căci restul păpurișului îi aprobă.

A treia caracteristică a intelectualilor de papură este că ei contribuie la extinderea mlaștinii. Prin cum gândesc și ce fac colmatează tot. Au o retorică reformistă, dar practici de mlaștină. Confundă vorbele cu acțiunea; cred, cu o expresie a lui J. Austin, că pot face lucruri doar cu cuvintele pe care le rostesc; decizia asumată și acțiunea hotărâtă e pentru subordonați sau pentru populime, nu pentru ei. Încep proiecte și le înnămolesc sau le abandonează.

Blochează oameni valoroși pentru că nu le masează eul lor hipertrofiat, favorizează tacit impostura, tulbură apele ca să nu mai poți recunoaște plagiatorii sau impostorii. Își acoperă cu perdele de fum retoric propria impostură. Zic că vor reforme, dar în instituțiile în care stau – pe care unii temporar le conduc – colcăie interesele de gașcă, ineficiența managerială, iresponsabilitatea pentru banul public și pentru nevoile țării. Societatea se uită la ei cu speranță și așteaptă repere de luciditate, de etică – iar ei, prin cum gândesc și cum acționează, creează și mai multă confuzie. Înnămolesc totul. 

Sub zefirul cuvintelor lor e balta tot mai mlăștinoasă a realității în care ei trăiesc și la care contribuie din plin.   

Am scris acest text pentru că încă mai sunt optimist. Încă mai cred că există suficienți intelectuali care ar putea curăța mlaștina, ar putea îndepărta păpurișul. Sper ca această descriere succintă să-i ajute la recunoașterea mai rapidă a acestei specii invazive. Altfel, lăsați în voia lor, după o vreme, intelectualii de papură se dezintegrează în bătaia unui vânt mai puternic. Dar răspândesc destule semințe cât să extindă păpurișul.

__________

Mircea Miclea este psiholog, profesor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai, cercetător, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, a fost ministru al Educației în perioada decembrie 2004 – noiembrie 2005, a fost președintele comisiei prezidențiale în mandatul lui Traian Băsescu care a realizat Raportul pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, diagnoză care a stat la baza Pactului național pe educație semnat în 2008 de toate partidele politice și apoi la baza legii educației nr. 1/2011 în vigoare în prezent, dar modificată masiv de guvernările care s-au succedat în ultimii 10 ani. Este fondatorul Institutului de cercetare-dezvoltare COGNITROM.


  1. Incredibil este nivelul gramaticii și al coerenței multora din textele răspuns! Aproape că îmi vine să îi cer scuze autorului articolului pentru faptul că majoritatea comentariilor nu face decât să întărească imaginea prin care Dl Profesor Mircea Miclea, deplânge „păpurișul” care invadează educația, cultura, politica, însăși viața noastră – și, astfel, să aneantizeze, practic, finalul care se dorea optimist! Monica Șerbănescu

  2. “suficienți intelectuali” sau “intelectuali suficienti”? sau “un numar suficient de intelectuali”? Cum ar fi mai corect in limba romana (academica)?

  3. Un articol excelent, o analiză a mizeriei și pseudo-intelectualității românești care ”populează” mlaștina! Felicitări! Cu privire la optimismul autorului eu sunt reticent, poate 1-2 % șanse!

  4. De data asta, mantaua de ploaie a Craiovei, Papura, n’a mai fost folosit dupa ce l’au dat afara si pe Ouzounidis.

  5. Intelectualii de papura sau scursura umana=forma umanoida lacoma precum porcul,mandra ca un paun,violenta ca un talhar,gelos si posesiv ca un psihopat,fanatic religios ca un terorist sau sluga la mafia institutionala>>>Retineti ca nu trebuie lasati in viata ca sa anulam din start recidiva.Cine le ofera drept la viata (ONU,CEDO) face parte din problema nu din solutie.
    După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, această scrisoare a fost găsită într-un lagăr de concentrare nazist, conținând următorul mesaj adresat profesorilor:
    „Dragă profesor, sunt supraviețuitorul unui lagăr de concentrare. Ochii mei au văzut ceea ce nimeni nu trebuie să vadă.
    Camere de gaz construite de ingineri calificați.
    Copii otrăviți de medici calificați.
    Bebeluși uciși de asistenți medicali calificați.
    Femeile și copiii uciși și arși de absolvenți.
    Deci, am suspiciunile mele despre educație,religie si stat.
    Cererea mea este: ajutați elevii să devină oameni. Eforturile tale nu ar trebui să producă niciodată monștri instruiți sau psihopați experimentați. Citirea, scrierea și cunoașterea aritmeticii vor fi importante numai dacă îi fac pe copiii noștri mai umani ”. Legea astfel devine faradelege.Inarmati-va pana in dinti.Nu va mai supuneti infractorilor,camatarilor,pedofililor care satu ascunsi la adapostul uniformelor statului.Cine te apara de abuzul oamenilor legii?In orice caz nu politistul,nu avocatul,nu judecatorul findca aceste legi abuzive inseamna ca mafia institutionalizata da mana cu mafiile locale si internationale restul sunt carne de tun.Uniforma statului nu e a statului ci a cetatenilor jefuiti zilnic cu taxe,impozite,accize doar ca trantorii sa stea degeaba cu pensii speciale si furturi din banii publici. Ați observat laitmotivul imbecililor. Aceștia de obicei sunt lașii care se ascund în spatele ordinelor , în spatele legilor care le oferă protecție împotriva celor care sunt abuzați de lege. Oamenii nu trebuie să ascundă nimic, să nu aibă secrete, să poată fi percheziționați, controlați, urmăriți fara nici o opoziție. Statul în schimb, institutiile, demnitarii și alte categorii de infractori legali și bătăuși la ordin, au tot dreptul. Ei sunt fricoșii. Ei sunt lașii. Puterea pe care o au le-o dă bucata de hârtie pe care norodul o respecta și agresivitatea învățată precum și imunitatea pe care o are statul, instituțiile și oamenii din structurile operative de oprimare a norodului abuzat tot de ei.
    Sistemului îi este frică. Îi este așa de frică încât la orice demonstrație își trimit javrele să păstreze liniștea. Să nu schimbi nimic, să nu le distrugi orânduirea, să își păstreze în continuare privilegiile de stapani si cel in uniforma privilegiul de javra, de slugă.Apoi ironic iti arunca urmatoarele vorbe:”sa traiti bine”,eu ma descurc ….”pentru restul ghinion”.Hai indrazneste sa ma contrazici daca ai argumente scursura umana.

  6. Excelenr, Somnule Miclea. Voi prelua și pe blogul meu. La atîția intelectualii de papaură, poate am avea dreptul și la unii din stuf, că e mai greu să găsim unii de esență tare.

  7. Este o analiza creativa cu multe analogii. Numele persoanelor și cine face analiza sunt irelevante incontextul în care apare articolul.

  8. Filosofeala poetica de acest gen scriu multi! Mai bine dai niste nume de oameni care distrug invatamantul, la varf, cu argumente clare pentru toti. Intra in categoria papurei si Daniel David, rectorul de la UBB? Ca doar a apreciat proiectul “Romania educata” ca fiind unul bun!

  9. Din pacate , cauzele pentru care in ultimul timp au inceput sa apara atatea situatii de plagiat sunt multiple . Cu tot regretul , stiu ca multa lume nu va fi de acord cu mine , dar una din aceste cauze este regula care obliga ca orice cadru didactic din sistemul universitar sa aiba doctoratul . Aceasta masura , mie personal mi se pare putin exagerata . Sa analizam putin lucrurile . Atunci cand aveam 14 ani , una din matusile mele era lector universitar . Era bineinteles pe vremea lui Ceausescu . Imi aduc si acum aminte cat de mult s-a straduit numai sa fie acceptata pe lista celor care urmau sa faca studii doctorale . Pe vremea aceea , acest lucru era obtinut cu greu , numai de catre cei extrem de capabili . Foarte putine cadre didactice din sistemul universitar aveau doctoratul luat . Uneori era nevoie de o viata intreaga de studii si cercetari numai pentru a fi acceptat sa faci studii doctorale . De multe ori , se intampla ca unele cadre didactice din sistemul universitar sa iasa la pensie de pe pozitia de asistent universitar si fara doctorat . Asta nu insemna ca respectivele cadre didactice nu erau valoroase . Erau extrem de bine pregatite dar prin insasi constructia lor ca oameni , nu erau destinate unor descoperiri extraordinare in disciplina lor . Destinul lor era sa instruiasca miile de studenti , asemanator cu o invatatoare grijulie . Atunci cand faceai un anumit curs cu o somitate didactica , cu un academician sa zicem precum Grigore Moisil , era de la sine inteles ca acesta efectiv nu avea cum sa dadaceasca atatia studenti . Sarcina asta revenea bineinteles asistentilor . Intre timp lucrurile s-au schimbat . A venit revolutia si o data cu ea a aparut aceasta conditie putin deplasata , ca orice simplu asistent sa aiba doctoratul luat . Chiar credeti ca este posibil ca orice simplu asistent sa aiba doctoratul ? ? ? Cine afla de acesta conditie , poate sa fie uimit si sa creada ca facultatile romanesti sunt pline de oameni absolut geniali care pur si simplu revolutioneaza stiinta , tehnica , medicina , din temelii ! ! ! Oare chiar asa stau lucrurile ? ? ? Sa fim seriosi ! Din aceasta cauza , normal ca multe cadre din sistemul universitar sunt aproape obligate sa “fure” din alte lucrari prestigioase , numai si numai pentru a avea o “amarata” de teza de doctorat . Pe langa acest aspect , mai intervine si boala noastra a romanilor de a alerga dupa titluri pompoase . Pe vremea lui Ceausescu , numai Elenei Ceausescu i se tolerase acest simptom , numai pentru ca adevaratele genii universitare sa nu aiba de suferit . Avea titlul de academician , doctor inginer , “chimist de renume mondial” iar ea saraca avea doar 3-4 clase si nu stia nici macar formula chimica a apei sau a dioxidului de carbon . Dar se pare ca de dincolo de mormant , ne-a transmis aceasta boala aproape tuturor . Oare cei de la Pfizer vor scoate candva un vaccin si pentru aceasta boala
    nenonorocita ? ? ?

  10. Cica a fost o data ca niciodata _Papura Voda – ce a trait chiar in partea nostra de lume si in vremea caruia populația ajunsese să se hrănească cu pâine din coajă de copac și… din papură. Desigur nu este subiectul textului acest -Papura Voda- mai degraba stufarisul si papurisul relatiilor intelectualilor asociati papurei este tinta acestor ziceri .Cum nu este padure fara uscaturi nici papuris fara papura pare a nu fi .Evident o scriere ce arata imensa nemultumire a autorului atunci cind – din interiorul lucrurilor fiind – nu poate decit sa ne aduca in fata o alegorie , o comparatie ,usor neadevarata tinind cont de cite lucruri bune este in stare a ne produce papura .Mai degraba culinii Baraganului ne pot introduce in miezul lucrurilor .Daca sunt SUFICIENTI – de multi intelectuali care ar putea desteleni papurisul ,chiar nu stim ,dar sigur exista printre acestia si multi nemultumiti aidoma autorului care au facut si ei cindva parte din papurisul cel atit de contestat .Sa speram si sa urmarim cum -Romania Educata – proiectul de suflet al Presedintelui Natiunii(un proiect cu bataie lunga in viitor ) ce ne prezinta o punere in realitate si a despapuririi sau mai degraba a destelenirii relatiilor ce tin unite stufarisul atit de frumos prezentat in text .O romania educata nu poate fi decit a celor ce vin din urma si proiectul in sine asta face .Papurisul existent este greu de inlaturat , chiar si prin masuri de forta , doar trecerea tipului si modificarile ce tin de noul parcurs oferit de acest proiect poate schimba in timp totul .Vom mai balti o vreme innotind zgiriati de papurisul inconjurator dar daca proiectul Romania Educata prinde viata (sumele de bani puse la dispozitie speram sa nu fie inghitite de rapitorii ascunsi prin stufaris ) vor urma desteleniri de anvergura mai peste tot in mai toate baltoacele urit mirositoare(pe alocuri ). Cei care chiar stiu si doresc destelenirea (inca mai sunt astfel de oameni ne spune textul ) ar trebui sa puna umarul la ceea ce urmeza .Este un proiect ce are o proiectie in timp undeva inspre anii 2030 atunci cind unii dintre pestii ,cei mari, vor fi deja prinsi in navoadele aruncate sau cine stie poate incurcati prin stufarisul cel des sa nu mai gasesca modalitatea de a iesi la mal .

  11. Incredibil de adevărat! Domnule Miclea, de 30 de ani mă indignez vizavi de ceea ce subliniați dumneavoastră atât de plastic. Cand eram mai tânără îmi făceam procese de conștiință. Îmi spuneam că e ceva cu mine că nu mă pot integra în sânul “păpurișului”. Apoi am realizat că valoarea e atât de rară, încât o vei întâlni doar accidental.
    Vă citesc cu mare drag de fiecare dată și mă întreb unde ar fi educația din Romania dacă dumneavoastră ați fi fost ministru așa, vreo 10 ani.
    Să aveți multă sănătate! Când vă citesc înțeleg că mai pot spera. Că dincolo de oportuniști și de dascăli care nu își iubesc meseria, există ici colo oameni adevărați. Mă bucur pentru etica pe care o aveți, pentru că sunteți, nu doar un intelectual de valoare, ci și un om. Succes în tot ce faceți și multă putere!

  12. Aş înclina să apreciez articolul … dacă nu ar fi o judecată de valoare opusă altor judecăţi de valoare … Nu trebuie multă atenţie sau subtilitate ca să recunoşti reala “viermuială” la care se referă autorul … Dar perspectiva folosită este de papură care arată cu degetul alte papuri … “Coeficientul lui de ego e mai mare decât coeficientul lui de inteligență” … de când sunt comparabili aceşti coeficienţi?

  13. Păpurișul se referă la canaliile pripășite peste tot in societate? De la mediul universitar la servicii, de la administrație la partide găsim clici și canalii pentru că nu sunt controlați și verificați de nimeni. Sunteți în mediul universitar, când a fost cineva din conducerea universității să asiste la o oră de curs sau să combată ceva din programa concepută? Optimismul debordant de la sfârșit eu nu îl împărtășesc nicicum!!!!

    1. Excelent!
      Si eu “Încă mai cred că există suficienți intelectuali care ar putea curăța mlaștina, ar putea îndepărta păpurișul.”

    1. De acord insa “e veche”.Era o expresie folosita in liceu. Cu termenul “Papurica” erau desemnati cei cu note mari care nu participau la activitatile de “gasca”.Sint timpuri mult prea indepartate sa le pot evoca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Roxana Rusin, profesor de Istorie: Subiectul de la bacalaureat mi-a părut o teză semestrială. Cum ar fi să îl includeți pe Lucian Boia în lista surselor pentru subiecte măcar pe jumătate față de cât îl promovați pe Ioan Aurel Pop?

“Subiectul de la proba de istorie a bacalaureatului din acest an mi-a părut o teză semestrială. Nici nu sunt departe de adevăr, dat fiind că materia rămasă pentru examen a…
Vezi articolul