Nature: Ce e de făcut atunci când știința produce numeroase recomandări privind acoperirea pierderilor educaționale cauzate de criza Covid-19, dar puțini le pun în practică? Profesorii să fie învățați încă din formarea inițială să apeleze în munca lor la studii și cercetări

591 de vizualizări
meditații în perioada în care școlile au fost închise
Foto: Pexels.com
Pandemia a provocat tulburări grave în procesul de învățare pentru 1,6 miliarde de elevi, iar pierderile de învățare sunt majore, însă puține școli și sisteme de învățământ fac eforturi substanțiale pentru a recupera terenul pierdut, afirmă revista Nature într-o amplă analiză publicată săptămâna aceasta. Și aceasta, deși, în ultimii doi ani, în lume au apărut foarte multe studii cu privire la măsurile optime ce pot fi luate în acest scop. Un motiv-cheie, arată sursa citată, este deconectarea profesorilor de la cercetările privind educația și lipsa de implicare a cercetătorilor în practica educațională. Iar o soluție propusă: profesorii să învețe, încă din formarea lor inițială, să să caute și să folosească studii și cercetări actuale care să-i ajute să-și îmbunătățească activitatea profesională.

Revista citată prezintă o multitudine de studii, cercetări și recomandări privind acțiunile prin care școlile pot ajuta elevii să recupereze materia pierdută, de exemplu. Dar atrage atenția că astfel de recomandări nu pot fi aplicate întocmai oriunde în lume, iar pentru ajustarea lor este nevoie de experiență practică și de adaptare la situații locale.

De aceea, arată sursa menționată, este nevoie ca educația și cercetarea să găsească un teren comun. Una dintre soluțiile propuse:

  • “Pe termen lung, o modalitate-cheie de a face ca folosirea cercetărilor să devină o rutină în educație este ca cercetarea să fie inclusă în formarea inițială și în dezvoltarea profesională continuă a profesorilor”.

Este oferit, în acest sens, un exemplu din Japonia, unde profesorii trebuie, de decenii, să realizeze “studii ale lecțiilor”: ei trebuie să stabilească un obiectiv de cercetare – precum înțelegerea fracțiilor – apoi să întocmească un plan al lecției, să observe cum se desfășoară acea lecție și să discute ce au constatat. Pentru aceasta, școlile apelează la cercetări externe și se consultă cu experți în domeniu. Nature îl citează pe expertul în educație Toshiakira Fujii, potrivit căruia profesorii dezvoltă, astfel o înțelegere mai bună a materialelor folosite la clasă, dar, și mai important, “învață cum să învețe ca profesor”.

Alte exemple menționate:

  • Un program desfășurat de Education Endowment Foundation din Marea Britanie la o universitate din Barbados, unde profesorii sunt învățați să apeleze la practici bazate pe studii științifice, cum ar fi modalitățile de a oferi feedback eficient elevilor
  • Începând de anul acesta, studenții care se înscriu la masterul de educație de la Harvard Graduate School of Education trebuie să urmeze un curs de folosire a dovezilor științifice.

Nature dă exemplul Marii Britanii și al organizațiilor de tipul Education Endowment Foundation (EEF) care, în această țară, au întărit cercetarea educațională și folosirea ei în scopuri practice, la nivel de școală. Între altele:

  • EEF a finanțat, până acum, peste 160 de cercetări complexe în domeniul educației, “poate mai mult decât orice altă organizație din lume”, iar la acestea au participat aproximativ jumătate dintre școlile englezești. Cel mai important dintre instrumentele dezvoltate de EEF, Teaching and Learning Toolkit, poate fi folosit pentru a afla, între altele, că în multe situații măsuri precum reduceri modeste ale numărului de elevi la clasă sau purtarea uniformei au efecte slabe sau nu au niciun efect, sau că feedbackul consistent acordat elevilor și întărirea capacității acestora de a-și evalua învățarea pot avea efecte puternice. Acest instrument este folosit, în prezent, de peste 70% dintre liderii școlari din învățământul secundar din Anglia, în deciziile lor privind cheltuielile.

Un exemplu de cercetare care “nu se potrivește” cu experiența: în condițiile în care programele de meditații erau recomandate ca soluție eficientă de recuperare a materiei, guvernul britanic a anunțat un program dedicat în acest sens, de 350 milioane de lire, în iunie 2020. Dar programul a fost aspru criticat pentru că nu a ajuns la suficienți elevi și mai ales la cei care ar fi avut cel mai mult de câștigat de pe urma lui, o bună parte din critici vizând calitatea cadrelor didactice implicate. În urma experienței căpătate, guvernul renunță la compania intermediară care punea în aplicare programul, iar din anul școlar viitor va aloca direct școlilor fondurile necesare pentru astfel de activități.

Într-un editorial publicat separat, Nature insistă că o problemă și mai mare decât diferențele între școli și sisteme este cea a decuplării între cercetare și profesia didactică: “cei mai mulți cercetători în educație nu predau; cei mai mulți profesori nu învață și nu participă la cercetări (comparați această situație cu medicina, unde cei care o practică, doctorii, află despre cercetări atunci când se pregătesc și consultă ghiduri bazate pe exemple atunci când lucrează, chiar pot desfășura ei înșiși cercetări). Acest lucru nu se regăsește, totuși, peste tot. Cercetarea eficienței lecțiilor este parte integrantă a dezvoltării profesionale a profesorilor în țări precum Japonia și China, iar alte națiuni trebuie să învețe din această abordare.”


2 comentarii
  1. In toate cercetarile de mai sus, se presupune eronat ca toți elevii care vin la scoala si se aseaza in banci, o fac pentru a învăța.
    Propun ca la ședințele cu părinții sa li se arate parintilor filmari din timpul orelor de curs. Astfel, fiecare parinte va vedea daca al lui copil este atent la explicațiile profesorilor, daca ia notițe, daca participa la discuțiile in vederea fixării cunoștințelor.
    Sau va vedea daca al lui copil sta pe telefon pe sub banca (ce poate face decât sa stea pe jocuri si pe retele de socializare) sau daca privește absent in toate partile in loc sa urmărească ce se scrie pr tabla si ce se explica la orele de curs.
    Profesorul nu se poate întrerupe continuu din explicații, sa faca “politie” cu fiecare elev care nu stie de fapt pentru ce vine la școală.

  2. >>> cercetarea să fie inclusă în formarea inițială și în dezvoltarea profesională continuă a profesorilor
    Buhahahahah. Sa se faca cercetare in cadrul modulelor psiho-pedagogice? Romania nu e Japonia. La formarea initiala participa nepoata decanului, verisoara rectorului, prietena amantei profului si copilu secretarei. Cine sa faca primul cercetare??

    >>>să apeleze la practici bazate pe studii științifice
    Buhahahahaha. Unii profi din RO devin recalcitranti cand le cere cineva sa respecte principiile elementare ale behaviorismului. Ce sa mai spun de bune practici la oferirea feedback-ului. Buhahah, la unii profi 90% din ce le iese pe gura in relatia cu elevii este feedback negativ, critica, judecata, umilire etc.

    >>>trebuie să urmeze un curs de folosire a dovezilor științifice
    Buhahahah. Sa urmeze studentii cursul lui Iliescu la UniBuc si sa le explice cum sa scrii rapoarte pe genunchi, cum sa aplici teste standardizate fara standarde si fara sa stii ce masoara. Invitat special va fi traktoristul Campeanu care va explica cum un scor scos din burta la testul “standardizat” si care seamana 100% cu o nota nu produce o ierarhie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

You May Also Like

Fenomenul Brașov – Elevii cer procurorilor să-l cerceteze pe inspectorul școlar din Brașov și Ministerului Educației să trimită corpul de control la inspectorat

“Solicităm public Ministerului Educației Naționale să trimită corpul de control pentru cercetarea ISJ Brașov și a celor trei licee implicate. Totodată, solicităm Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov să dispună…
Vezi articolul