Cel mai mare număr de contestații din istoria recentă a examenului de Bacalaureat a fost înregistrat la sesiunea care tocmai s-a încheiat: peste 62 de mii de cereri de recorectare a lucrărilor. Iar acest număr uriaș de contestații vine în condițiile în care la rezultatele inițiale s-a înregistrat cel mai mare număr de note de 10 din ultimii ani, peste 24 de mii de note între 9 și 9,99, dar în același timp și o rată de eșec de peste 40%. Însă cea mai mare problemă este una de lipsă a încrederii.
În ultimii ani, numărul contestațiilor de la Bacalaureat a fost în jurul a 40 de mii. O creștere cu peste 20 de mii de cereri de recorectare înseamnă un semnal de alarmă. Unul pe care niciun ministru, secretar de stat, director din minister nu l-a dezamorsat, nu l-a combătut sau nu l-a explicat.
După 3 luni de școală online și de pregătire acasă pentru examen, candidații au intrat în Bacalaureat în același timp în care colegii lor din clasa a VIII-a primeau rezultatele la Evaluarea Națională. În săptămâna în care s-au dat probele scrise la Bacalaureat, toți cei care erau în examen asistau la o avalanșă de informații despre cum aproape toți care au contestat corectarea de la Evaluarea Națională au primit puncte în plus.
Cazurile care au contat au fost extremele
„Doi elevi din Bâlteni, de la agonie la extaz”, titra Impact Gorj care a relatat inițial cazul a doi elevi notați cu 2,25 și 6, la matematică, iar la contestații au obținut 7,90 și 10.
Cazurile au fost preluate de presa centrală: „Un elev care a luat 6 la matematică a primit 10 după recorectare”, potrivit Digi24.ro, care îl pune în titlu pe profesorul Radu Gologan spunând: „Este incredibil. E o problemă mare”.
Știrea începe cu generalizarea că „rezultatele Evaluării Naționale par la fel de neobișnuite precum a fost și examenul”. Tot în știrea menționată este și memoriul unui părinte din Brașov pentru recorectarea lucrărilor la Limba germană pentru că „unele lucrări la Limba Germană au primit cu 4 puncte în plus, la a doua corectare”.
„O fetiță din Gorj a suferit un șoc după ce a văzut că a luat nota 6 la proba de Matematică la Evaluarea Națională. Părinții i-au dat calmante și s-au speriat că face semipareză”, scria Digi24 marți, pe 30 iunie, în ziua publicării rezultatelor de la Bac. După care urmează și declarația directorului, care țintește către profesorii corectori: „Directorul școlii unde învață fetița, considerată unul dintre cei mai buni elevi din localitate, este revoltat și spune că după o astfel de greșeală profesorii corectori ar trebui dați afară din învățământ”, potrivit sursei citate.
Mai sus sunt doar câteva exemple ilustrative, dar știrile au fost preluate de toate televiziunile și de cele mai cunoscute site-uri.
Peste aceste cazuri excepționale a venit mărturia unei profesoare care a explicat într-o postare pe Facebook „Vă întrebați cum e posibil ca după contestație să ajungi de la nota 6 la 10? Iată cum se desfășoară o zi de corectare la examenele naționale”
În postarea respectivă, profesoara a explicat perspectiva proprie asupra corectării, apăsând și mai tare pe starea de dubiu și neîncredere care deja învăluia acest proces de corectare a lucrărilor după cele două cazuri mediatizate.
Imediat majoritatea publicațiilor centrale și locale au preluat textul profesoarei fără alte explicații, chiar dacă zeci de profesori scriau în comentariile postării că lucrurile expuse acolo nu existau în realitate, iar dacă ar fi existat, cel mai probabil ar fi fost într-o comisie, izolat, nu în toate.
Iată unul dintre comentarii, ales aleatoriu: „E regretabil că lansați în spațiul public asemenea acuzații sub masca “apărării” bietilor profesori stresați. In primul rând, nu s-a demonstrat că e o greșeală la corectare, cel mai probabil fiind o greșeală de transcriere de pe borderou. De aceea există contestația, pentru a repara astfel de greșeli. În al doilea rând, regulile sunt foarte clare la corectat: borderourile individuale sunt preluate de comisie atunci când se face schimbul de lucrări, dacă există diferențe mari, iar cei doi corectori au constatat verificând borderourile si lucrările că nu sunt de acord, se desemnează alți doi corectori care evaluează lucrările. Dacă dumneavoastră ați asistat la o situație așa cum ați descris-o înseamnă că ați acceptat, devenind complice la o neregularitate. Acest lucru nu înseamnă că așa este peste tot”.
Expunerea profesoarei a fost preluată fără nicio minimă verificare a acelor aspecte de unele dintre cele mai cunoscute site-uri din România, printre care:
- Libertatea
- Spotmedia
- Digi24 (și pe TV și pe site)
- Mediafax
În toată această atmosferă niciun oficial, fie el ministru, secretar de stat, inspector sau un director din minister ori purtător de cuvânt nu a ieșit cu explicații, nu a adus niciun contra-argument. Așa că dacă nimeni nu contrazice știrile vânturate pe toate canalele, asta înseamnă că sunt reale, nu? Cei mai mulți dintre candidații la Bacalaureat și părinții lor asta au crezut.
Neîncrederea în profesorul corector a ajuns la un moment de maxim istoric, odată cu un vârf al numărului de contestații.
Și cred că a mai contat ceva în această revărsare de nemulțumire legată de rezultatele de la Bacalaureat. În sfârșit, elevii au putut depune online aceste cereri. Le-a fost atât de ușor să conteste, atât de ușor să încerce să aibă dreptul la o a doua opinie (pe care la clasă nu l-au avut niciodată).
Nu toți profesorii corectori au pregătirea să evalueze acele lucrări
Problema formării profesorilor este una dintre cele mai grave și care trebuie rezolvate urgent, atrăgea atenția Comisia Europeană în toamna anului trecut.
Semnalul de alarmă a fost tras și de raportul OECD făcut la comanda Administrației Prezidențiale, în cadrul proiectului România Educată.
Un posibil argument ar putea fi și inexistența programelor de formare continuă pentru evaluare. În registrul programelor de formare continuă al ministerului există un singur program de formare pentru profesori, la nivelul întregii țări, pentru evaluarea de la examenele naționale, cel de la Casa Corpului Didactic Argeș.
Foto: © Vchalup | Dreamstime.com
Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care site-ul Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.
Ioana Nicolescu
Redacția
David Lewis si Kathy Byrne - British Council
Mihai Peticilă
R.P.
7 comments
Unii profesori care au corectat anul acesta nu cred ca au avut experienta in a corecta lucrarile la evaluarea națională. Cu toate că au avut un barem unitar de corectare, la gramatica au acordat punctaj maxim la unii copii care au scris la sinonimul cuvantului ciudat – dubios, interesant. Este intr-adevar dubios si interesant cum au obținut acești copii la limba română, nota maxima 10, orice incepator care corecteaza dupa un barem unitar și având cunoștințe minime trebuia sa plece de la o nota de 9.80, daca se presupunea ca toata lucrarea ar fi fost corecta. Din cauza acestor profesori sau ……acești copii vor ajunge la liceele de elită din Bucuresti. Este inadmisibil ce se intampla la ora actuală cu sistemul educațional din România.. O mare parte din copii care au obținut note mari, parere mea este ca au fost date cu prea mare ușurință fara sa le merite.
Ati aruncat pe hartie tone de cerneala si in profesori tone de c…ca sa se afle acum ca profesorul evaluator a dat nota cuvenita 10 si greseala a fost a informaticianului care a intocmit electronic listele si a copiat gresit, trecand 6. Nu e nici el de condamnat, mai greseste omul, dar pe profesor erati in stare sa-l crucificati.
Sint mai multe probleme – in afara de predispozitia pentru frauda, frecventa si in societatea noastra. Ma voi referi la o categorie importanta de contestatii, cele de la titularizare, cu atit mai importante, cu cit profesorii de secundar vor deveni, in multe cazuri vectori ai unui comportament similar cu cel pe care il vad/acuza in calitate de candidati.
Personal, cred ca una din cele mai grave probleme este aceea ca, in cazul contestatiei, candidatului nu ii este aratat unde a gresit, ca sa poata evita pe viitor. Exista multi candidati care dau examenul de titularizare si care nu obtin media sapte, ca sa ajunga ‘titulari’. Atita vreme cit notei de la contestatie nu ii este atasat un sumar al corecturii, care sa se incheie cu recomandari pentru imbunatatirea viitorului raspuns, nu poate nimeni sti daca nu cumva a fost vorba de o corectura prea aspra sau prea putin putin ingaduitoare cu vederi din afara programei/baremului de corectura, sau chiar – nu este deloc de exclus – cu depunctarea intentionata, pentru ca ‘X’ sa nu ajunga la liceul… Nu uitati ca totul este ultra-secret – mai putin pentru cei care primesc raspunsul corect de la sursa: nu stii unde ai gresit, cum anume si ce ai putea face «la anu’». Corectorul este in spatele unei note si stie ca nu poate fi chemat sa dea socoteala in public. El stie cine participa la examen, deoarece are la indemina listele publice. Ceea ce descriu nu este deloc straniu, mai ales la specializari ‘mici’, dar nu numai: imaginati-va un examinator / corector care, eventual, a trecut de multisor de virsta pensionarii si care stie ce locuri sint si cam cine intra in concurs. Acest om poate controla situatia cum vrea, pentru ca nu este nimeni care sa il traga la raspundere: dupa contestare nu exista alta instanta careia sa i te poti adresa.
Nu vorbesc aiurea: am fost mai multi ani examinator pentru IB, un mandat chiar examinator-sef. Am avut de raspuns citorva cereri de reexaminare a unor teze, dupa ce se trecuse de primele faze dupa acordarea notei initiale:
1. cerere de acces la teza corectata – primita ca pdf;
2. cerere de recorectura, cu explicarea acordarii notelor si a erorilor facute de candidat
3. in caz de persistenta a unor dubii privind fazele precedente, examinatorul-sef efectua o corectura finala cu explicatii in detaliu, raportate la barem si la syllabus (programa), si trimitea un raport amanuntit profesorului / centrului din care facea parte candidatul.
Poate ca unii se vor plinge de cantitea de efort necesar pentru un astfel de standard. Raspund: se poate crea un corp de examinatori sustinuti de un cod de reguli, iar plata poate fi imbunatatita – desi probabil ca nu va fi niciodata absolut corecta. Cel mai important lucru – dupa parerea mea, desigur! – este insa corectitudinea aratata public, sub semnatura, a adevaratului profesionist.
Probabil că d-na ministru al educației știe foarte bine de ce…Cu toate astea, pe nimeni nu supără acest lucru, evaluarea a devenit o negociere, evaluatorii- niște biete variante: nu-ți convine unul care-ți dă 7? Te duci la altul care-ți dă 10, chiar nu contează de cât ești de fapt, lucrarea scrisă e doar un pretext. Obiectivitate sau ce?… Noroc cu d-na profesoară de chimie din minister care spunea că elevii fără meditații pot lua un 5-6 la EN. Măcar a dat un ,,reper” al evaluării în educația românească azi și o mostră a gândirii strategice( sau scenice, de la ,,scenariu) la nivel de MEN. E destul de grav când copiilor le este distrusă atât de devreme nevoia de evaluare și autoevaluare obiectivă…Dar îi va învăța, desigur, viața ceea ce școala românească refuză să-i învețe.
Am trimis un comentariu, dar nu apare. De ce?
Nu înțeleg de ce au dreptate întotdeauna evaluatorii lucrărilor pentru care se face contestație. De ce doar aceștia au dreptate, iar primii evaluatori sunt cei care au greșit? Nu mă refer la diferențele de două, trei sau patru puncte, ci la cele din limita de un punct. La Limba și literatura română există o precizare privitoare la ilustrarea detaliată a unei trăsături, valorificând textul dat. Ce înseamnă „ilustrare detaliată”? Dar valorificarea textului dat? Echipele care au elaborat subiectele nu au oferit niciodată un exemplu pentru ca evaluatorul să aibă un reper. Și atunci, fiecare profesor apreciază în funcție de niște repere personale. Se acordă două puncte pentru respectarea numărului minim de cuvinte, la fiecare compunere (IB, IIB). Uneori se numără cuvintele, alteori, nu. Pentru redactare se acordă 14 puncte, din care trei sunt pentru ortografie, trei pentru punctuație, un punct pentru lizibilitate și așezare în pagină. Există evaluatori care numără greșelile de ortografie și contabilizează greșelile de punctuație. Atenție, la mai mult de cinci greșeli nu se acordă niciun punct pentru cele două aspecte ale redactării! Și înțelegem de unde vin diferențele. Consider că ar fi utilă analizarea unor lucrări pentru care s-a făcut contestație, pentru a se vedea unde sunt problemele. Și este necesară exemplificarea cu compuneri, pentru a exista cât mai puține diferențe între evaluatori. Altfel, se va considera mai departe că primii evaluatori sunt niște nepricepuți și niște nemernici, iar ceilalți, de la contestații, sunt cei mai competenți dintre evaluatori. Nu cumva intervine și indulgența? Și nu merg mai departe cu raționamentul.
Oricum cei care corectează nu citesc tot din lucrări deoarece se cunoaște după greșelile de notare a elevilor se uită în mare, iar elevii au de suferit, anul acesta trebuiau recorectate toate lucrările de la evaluarea națională.