Noile planuri-cadru pentru liceu nu pot fi implementate fără profesori, spune Bogdan Cristescu, secretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării, la dezbaterea organizată de sindicate: Veți merge la ore, dacă nu reușim să vă convingem să credeți în ceea ce faceți, sigur lucrurile vor merge măcar încetinite, dacă nu – nu așa cum trebuie

Dacă profesorii nu vor fi convinși prin demersurile Ministerului Educației să implementeze noile planuri-cadru și noile programe, „lucrurile vor merge măcar încetinite, dacă nu – nu așa cum trebuie”, a spus secretarul de stat Bogdan Cristescu la dezbaterea privind proiectele de planuri-cadru, organizată de sindicatele FSE „Spiru Haret” din Învățământ la Colegiul Național Sfântul Sava din București, miercuri, 5 martie.

Cristescu a vorbit despre încrederea în cadrele didactice, ca premisă de la care pleacă oficialii ministerului în aplicarea acestor noi documente curriculare și în capacitatea profesorilor de a adapta curriculumul la nevoile elevilor. “Ideea de bază cu care am plecat noi a fost ideea de încredere în cadrele didactice, pentru că toți suntem profesori și nimic nu ne rănește mai tare decât abordarea «dar ce, o să poată profesorii să facă așa?»”, a declarat oficialul. Oferirea de către minister a unui sprijin concret profesorilor, prin programe de formare și resurse adaptate, este esențială, a mai spus acesta. “Dacă nu reușim să vă convingem să credeți în ceea ce faceți, sigur lucrurile vor merge încetinit sau nu vor merge deloc”.

În viziunea secretarului de stat, noul cadru educațional propus permite profesorilor să fie mai implicați în personalizarea și flexibilizarea predării, astfel încât să răspundă mai bine diversității elevilor din întraga țară. Acest lucru vine ca un răspuns direct la nemulțumirile exprimate de cadrele didactice în ultimii ani: “conținuturi prea încărcate”, “alerg prin materie”, “programa mă îngrădește”, a mai spus Cristescu.

Pentru că au existat mai multe critici legate de învățământul tehnologic, Cristescu a detaliat: “Există învățământ tehnologic, indiferent de profil, fără matematică la a XI-a și a XII-a? Dar nu cumva matematica pentru un copil care face mecatronică este diferită față de cea pentru un tehnician agricol?”. Procesul de elaborare a planurilor-cadru include analiza detaliată a celor 136 de calificări de nivel 3 și 69 de calificări de nivel 4, pentru a defini clar disciplinele și competențele necesare fiecărei specializări, potrivit oficialului.

Bogdan Cristescu a insistat asupra faptului că reforma planurilor-cadru nu este o soluție magică, ci un proces care necesită timp și colaborare. “Nu poți să rezolvi printr-o baghetă magică tot ceea ce este în sistem în același moment. De aceea, avem trei ani pentru implementare, timp în care ne asigurăm că avem resursele financiare și administrative necesare.”

Noua propunere de planuri-cadru este concepută ca un punct de plecare, care ulterior va fi detaliat și adaptat în funcție de fiecare tip de elev, de școală și de context local, a mai spus secretarul de stat. “Nu va fi o biblie, ci o propunere care trebuie «granularizată» pe toate detaliile administrative”, a explicat Cristescu.

Discursul secretarului de stat în Ministerul Educației, Bogdan Cristescu

„Cred că sunt câteva lucruri de spus și ideea sub care am pornit noi aceste planuri-cadru este exact ideea pe care a subliniat-o și domnul președinte Nistor, și domnul ministru și anume faptul că aceste lucruri nu se pot implementa decât împreună. Deci ideea de bază cu care am plecat noi am fost ideea de încredere în cadrele didactice, pentru că toți suntem profesori și nimic nu ne rănește mai tare decât abordarea „dar ce, o să poată profesorii să facă așa? O să poată profesorii să adapteze?”. Răspunsul nostru este da. Cred că nimeni în afară de cei care intră în clasă, nu știu la câte situații total neașteptate, pentru care n-ați fost pregătiți în formarea inițială, vă adaptați. Dacă vorbim cu colegii de primar, o să vedem că ei au trecut și prin schimbare de curriculum, și prin schimbarea de plan-cadru, și prin clasă pregătitoare nouă, și prin evaluarea de clasa a II-a și prin evaluarea de clasa a IV-a și uite că au făcut o treabă bună. Deci ideea de bază cu care plecăm noi este cea de încredere. Pe de altă parte, am încredere și că veți ridica niște probleme care n-au mai fost ridicate, pentru că ideea de bază este accesul dumneavoastră la situațiile foarte, foarte particulare. 

Pentru că, dacă ar fi să mă întrebe cineva în câteva cuvinte ce-aș dori eu schimbat în contextul educațional în care profesez de 30 de ani, aș spune faptul că noi încercăm să avem un un pat al lui Procust, încercăm să avem un sistem de educație care să fie valabil peste tot și să meargă la fel peste tot, în realitate punând sarcina, adaptării lui la particular, pe director și pe profesor. Și atunci am spus nu, (…) am spus hai să venim cu o propunere care să creeze contextul profesorilor și directorilor să poată face acest lucru. Pentru că dacă stăm și ne uităm la reproșurile principale ale colegilor, cadre didactice din ultimii ani au fost „eu aș face lucrurile altfel, dar programa mă îngrădește”, „cum pot eu, la matematică, cum pot eu să-mi fac programa când el îmi vine, într-a IX-a și de abia știe să adune”, „conținuturi prea încărcate”, „alerg prin materie” – cred că sunt lucruri pe care le-ați auzit foarte mult și atunci ne-am dat seama de unde apare acest lucru. Poate nu toți colegii aleargă prin materie, dar sunt sigur situații în care ei aleargă în materie și atunci a avea o programă unică pentru toate tipurile de copii din țara asta – și din nou vorbim de la 17 ani în sus, înainte au trunchi comun similar, inclusiv între a IX-a și între a X-a 21 de ore din 30 – și atunci vorbim doar de ultimii 2 ani. Poate ar trebui să ne gândim că acești copii ar trebui tratați cumva diferit și adaptat la situații, De asta, sincer, noi putem să punem aici un document care este – dincolo de laude și de critici, am avut multe aprecieri pentru calitatea lui științifică – dincolo de calitatea lui științifică, el este implementat în clasă. Și dacă acolo în clasă noi nu reușim să vă transmitem motivele, nu reușim să venim ca suport cu programe de formare, cu posibilități administrative, degeaba o facem. 

Uneori cu clarificări, apropo de ceea ce iarăși spunea colegul meu despre materialul dumneavoastră, de acea acel grafic al evoluției orelor de matematică la tehnic – eu aș pune o întrebare foarte simplă: există învățământ tehnologic, indiferent de profil, fără matematică la a XI-a și la a XII-a, dar nu cumva matematica pe care o facem pentru un copil care face mecatronică este diferită față de matematica care îmi trebuie pentru un tehnician agricol și poate este diferită față de matematica care îmi trebuie pentru cineva care, nu știu, va face o calificare de nivel patru, de tipul tehnician pentru AI sau pentru 3D printing? 

Și atunci a luat cineva în calcul la această sumă de norme orele din CS de matematică de la tehnic? Sincer, sigur, răspunsul este nu, pentru că această detaliere pe tip de ore nu va fi făcută decât atunci când definim cele 136 de calificări de nivel 3 și 69 de calificări de nivel 4 și vom avea la fiecare dintre ele detalierile. Haideți să avem o abordare normală și clar avem niște planuri-cadru pe care le gândim, mergem mai departe cu detalierile de la fiecare profil, mergem mai mai ales la tehnologic, la tehnic, mergem mai departe cu detalierile de conținuturi ce ne dorim cum poate, ce ar trebui să facem altfel, pentru că acum lucrurile nu merg. 

(…) Vorbim de aplicarea practică: cum pot preda o competență STEM sau cum pot preda o aplicabilitate practică matematică unui copil de 10 ani și care este partea de aplicabilitate practică și la ce nivel, de un pic peste specializare, trebuie să fie ea în cazul unui elev de 17 ani?  Și atunci toate aceste lucruri trebuie detaliate. 

(…) Deci, ideea de baza aceasta este aceste lucruri nu se pot face decât în parteneriat. Nu poți să rezolvi printr-o baghetă magică tot ceea ce este în sistem în același moment și prin planurile-cadru să vorbești și de programe, și de spațiile de învățare, și de consiliere și de elevii care trebuie obișnuit să aleagă și de profesori care trebuie învățat să propună lucruri care pot fi alese. Deci nu se pot face toate odată, din acest motiv ne dorim să le facem într-un context – eu am spus optimist, o colegă mi-a spus că sunt prea optimist – avem 3 ani până implementăm, faptul că nu mai suntem în urmă cu banii de formare și avem niște proiecte semnate, faptul că este un context în care putem face ceva. Revin, nu va fi o biblie acest plan-cadru, va fi o propunere care apoi trebuie clar „granularizată” pe toate detaliile normale de administrativ, pentru că chiar și eu, dacă m-aș vedea acum părinte și copilul meu ar veni și mi-a pune tata vrea 100 lei, eu aș întreba pentru ce-i vrei? 

Și noi când ne fundamentăm un buget de ore și un buget de timp și niște bani de resursă umană, o să întrebăm pentru ce?, ce vrem să facem? și planurile-cadru sunt un bun început pentru asta. Deci, din punctul meu de vedere, acest proiect propune, așa cum spunea domnul ministru, o educație personalizată prin faptul că avem o flexibilitate și o adaptare clară. Ce mai propune? Propune – nu există un răspuns unic de frază, pentru că sunt atât de mult în secunda în care faci particularizare și flexibilizare, ai atât de multe răspunsuri care trebuie date fiecare în contextul lui și în contextul tipului de copil, tipului de școală și cel mai important este că ele nu pot fi implementate fără dumneavoastră. Sunteți profesori, veți merge la ore, dacă nu credeți în ceea ce faceți, dacă nu reușim să vă convingem să credeți în ceea ce faceți, sigur lucrurile vor merge măcar încetinite dacă nu, nu, așa cum trebuie. Deci, ideea de bază chiar asta este – să colaborăm și suntem la dispoziția dumneavoastră și pentru răspunsuri și pentru a detalia ce am gândit”.