Op Ed / Profesoara Andreea Laura Martinescu: Nu uitați că meditațiile sunt făcute tot cu un profesor

12.704 vizualizări
Foto: © Katarzyna Bialasiewicz | Dreamstime.com
„Baltagul” lui Sadoveanu începe cu o poveste pe care Nechifor Lipan obișnuia să o spună la nunți și cumetrii. De acolo aflăm că „Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială și semn fiecărui neam”. Probabil tot atunci, adresându-se românilor, pare să le fi spus: Răul să poarte de azi alt nume – meditații. Și așa a rămas. 

După aproape un deceniu în care 10.000 de experți în educație au dezbătut și cugetat, aceștia au ajuns la concluzia că dușmanul sistemului de educație din România îl reprezintă pregătirea suplimentară. Doamna Ligia Deca a luat act de cuvântul lor și vedem astăzi că o bună parte din războiul doamnei cu sistemul poartă numele de meditații. Relevantă, în cazul dat, devine tabăra în care te situezi. Căci privind lucrurile din perspectiva posibilei scheme de admitere la liceu, putem deduce faptul că doamna ministru ori se află în pat cu dușmanul (referință cinematografică) ori se află într-o situație standard de disonanță cognitivă.

Tot referitor la subiect, zilele trecute presa titra: „Meditațiile se mută la clasă: profesorii ar putea primi în plus între 70-100 de lei la salariu pentru ore suplimentare”. Observând acestea, deducem că atât ministrul Educației, cât și divizia de experți par a nu înțelege deloc fenomenul meditațiilor. Nu găsesc o altă explicație pentru aberațiile cu iz legislativ. 

Andreea Laura Martinescu / Foto: Arhiva personală

Nu ai nevoie de studii înalte în percepție sau istoria mentalităților pentru a înțelege mersul societății: dinspre colectiv (mase) înspre individual. În primul rând, meditațiile sunt impuse sau cerute? Vin profesorii și spun: „de astăzi copilul dumneavoastră trebuie să facă meditații” sau părinții fac acasă o minimă evaluare a copilului la o anumită disciplină și în urma acesteia îi cer unui profesor să se ocupe de el? Pregătirea suplimentară asistată (😊) este văzută drept un sistem paralel de educație când, de fapt, ar trebui să aibă rolul unui sistem complementar pentru elevii care nu se angajează voluntar în studiul individual. Meditațiile au fațete multiple: moft, nevoie, necesitate. Dacă prima fațetă este clară pentru toată lumea, atunci trebuie luat în considerare faptul că între nevoie și necesitate există o diferență subtilă.

Nevoia de meditații este cauzată de lipsa unor achiziții în parcurgerea programei școlare. Aceste aspecte vizează:

  • Accesul la educație (vezi pandemie);
  • Elevii care nu învață în mod sistematic și au lacune în însușirea unor elemente/dificultăți de înțelegere/cerințe educative speciale;
  • Numărul mic, dar de luat în considerare, al profesorilor care aleg să nu-și predea materia/o fac să pară mai dificilă etc.

În acest caz, meditațiile poartă numele oficial de învățare remedială.

Revenind la soluția greșit identificată de minister, realitatea este că reușești să obții progrese când pregătirea este în format unu-la-unu și reprezintă o pierdere de timp și bani când este organizată sub forma unu-la mai mulți. De ce? Pentru că este dificilă împărțirea pe grupe valorice relativ omogene atunci când vine vorba de aplicarea unui plan remedial.

Mai departe, meditațiile din necesitate rezultă din dorința părintelui ca o persoană specializată să se ocupe doar de parcursul educațional al copilului său într-un anumit domeniu. Prin acestea părintele, adesea lipsit de timp, are certitudinea că în locul său există o persoană care se ocupă de pregătirea tematică și supravegherea temeinică a copilului, în vederea obținerii unei reușite garantate la o evaluare sumativă a sfârșitului de ciclu școlar.

Din cele prezentate ajungem la o singură concluzie: învățământul de masă de oriunde în lume nu va putea urma un plan individualizat pentru fiecare elev. Din lipsă de timp și resurse. Pentru că nu acesta este scopul învățământului de masă. Iar abia aici meditațiile și rolul lor complementar devin relevante. Școala nu trebuie să se transforme într-un meniu à la carte de unde fiecare individ comandă ce dorește, ci menirea școlii este să-i pună pe masă educabilului câte puțin din fiecare, ca mai apoi acesta să fie capabil să facă alegerile potrivite în funcție de ceea ce îi place. Fiecare formă de școlarizare are avantajele și limitele ei, iar acest lucru se aplică și învățământului de masă. Câți dintre noi nu ne-am rupt ore întregi din timpul liber pentru a studia amănunțit chestiuni legate de domeniul în care ne-am format? Da, noi am făcut-o singuri pe baza motivației intrinseci. Ce nu scot în evidență, de fapt, experții este și componenta motivațională extrinsecă a meditațiilor. Generațiile actuale răspund la stimuli diferiți față de generațiile trecute, iar perioada de excitabilitate a creierului este mai redusă. Meditatorul se transformă, de fapt, în antrenor personal care pe lângă cunoștințe oferă doze mari de suport moral. 

Mai presus de toate, înainte de a-i cere școlii să poarte misiuni care nu sunt ale ei, cred că rămâne important un singur lucru: responsabilitate asumată de toți cei implicați în actul educațional (profesori, elevi, părinți). Dincolo de valul de aversiune față de pregătirea suplimentară, mi-ar face plăcere să știu că raportat la relația cu școala părinții vorbesc cu dirigintele, semnează carnetele de note, verifică fișele de lucru și caietele copiilor, îi pun zilnic pe aceștia să le povestească modul în care s-a derulat ziua lor, nu-i acoperă atunci când chiulesc, nu le caută scuze aberante, participă la ședințele cu părinții, solicită dirigintelui întâlniri în cadrul orelor de consiliere cu părinții pe care acesta le are prevăzute în orar, fac o sesizare atunci când există o problemă gravă, apelează la consilierul școlar atunci când este cazul și, mai ales, nu le vorbesc de urât profesorii în timp ce savurează cina. De ce? Simplu. Acela este momentul în care un copil își pierde interesul pentru școală și respectul față de omul care are rolul de a-l învăța ceva, din cauză că judecățile de valoare ale părinților sunt literă de lege pentru copii. Până la urmă nu uitați că meditațiile sunt făcute tot cu un profesor. „Da, dar este altul”, ar spune unii. Și ce vă face să credeți că nu există oameni care vorbesc la fel și despre ceilalți, doar pentru că au o furie pasageră pe care nici măcar ei nu și-o pot explica?

Despre autoare: Andreea Laura Martinescu este profesoară de Istorie la Colegiul Tehnic Energetic „Regele Ferdinand I” din Timișoara și doctorandă la studii de Istorie în cadrul Universității de Vest.

Nota redacției: Acesta este un articol de opinie și nu reprezintă neapărat poziția Edupedu.ro.

Foto: © Katarzyna Bialasiewicz | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.


14 comments
  1. Nu e acelaşi lucru. Un profesor de clasă vrea să te înveţe critică literară, în timp ce profesorul de meditaţii te învaţă doar cum să treci examenul. Profesorul de clasă predă întreaga programă, în timp ce meditatorul îţi predă doar ce se dă la examen. Meditatorul decide dacă eşti capabil să legi lucrurile şi să vorbeşti liber sau e nevoie să înveţi pe de rost (eu am făcut parte din categoria celor care au învăţat pe de rost). Diferenţele sunt mari.

  2. Felicitari d nei profesor.Din pacate cei ce fac legile nu gindesc asa de fapt ei nu gindesc deloc de 30 de ani.La tara nu ai cum sa faci meditatii sau ce or fi decit cu acelasi prof.Pe partea sindicala e drept niciodata sin. nu au cerut restructurarea mat sau conditii in sc.ci salarii si sporuri.Nu au cerut consilieri in fiecare sc cu peste 150 elevi.Cind sint multi copii cu dif “probleme”iar prof nu au cum sa se ovupe sp de acestia obligati fiind de programa sc

  3. degeaba vor introducerea în școli a meditațiilor pt ca acel profesor care preda la clasa face tot el meditație si nu are psihologia de predare pe înțelesul elevului exact ca la orele scolare nu inteleg nimic elevi .mai pierd si timpul tot cu același prof.maj bine cautam pe altcineva care copilul avansează

  4. Sunt unii, ca și subsemnatul, care fac pregătire pe gratis de ani de zile atât cu proprii elevi ( mi se pare absolut normal după cum afirma magistratul Ioan Piso – unul dintre cei mai mari profesori pe care i am avut la doctorat) cât și cu elevii altor colegi …care nu își prea fac treaba de ani de zile…
    Ba mai fac si pregătire pentru olimpiada …si au si rezultate…
    Asta așa
    Ca fapt divers
    Și eventual
    Studiu de caz…

  5. Felicitări doamnei profesor pentru articol și pentru faptul că scoate în evidență ceea ce doamna ministru nu știe. Meditațiile sunt o altă formă de organizate, adică individuală. Această formă a existat înaintea învățământului de masă și se practică și acum în toată lumea nu doar în Romania.
    Ceea ce spun “experții ” noștri în educatie despre meditații este doar politică, ca să dea bine electoratului. Meditațiile nu vor dispărea.
    Eu, în calitate de părinte, doresc să-i dezvolt și alte competențe pe lângă cele din programă. Dacă nu mă pricep eu să-l ajut, normal ca îl voi duce la un profesor. Și în situația mea sunt mulți alți părinți.

  6. Fumigena asta lansata de Deca & Co. pare sa se refere la meditatiile facute de profi cu elevii de la clasa.

    In legatura cu educatia remediala:
    – se adreseaza tuturor copiilor, celor ramasi in urma si celor cu CES
    – in general este o solutie buna pentru copii cu intelect normal
    – educatia remediala poate sa nu fie o solutie buna pentru CES, de exemplu daca nu foloseste metode de compensare
    – educatia remediala ideala ar trebui sa fie de tipul 1 la 1 sau in grupuri mici (2, 3 copii)
    – educatia remediala se ofera ca o prima solutie pentru copiii care din diverse motive nu pot tine pasul cu ceilalti
    – educatia remediala nu este pregatire pentru examen si nu este asistenta pentru teme
    Cuvantul romanesc cel mai potrivit ar fi recuperare.

    A nu se confunda educatia remediala cu educatia speciala, cu after school si cu meditatiile.
    Educatia speciala este pentru copiii cu CES, integrati sau nu.
    After school inseamna rezolvarea temelor, joaca, activitati de timp liber, masa de pranz.
    Meditatiile sunt ore particulare pentru pregatirea unui examen.

  7. Doamna profesor are dreptate, dar nu se poate absolutiza. Exista cu siguranță destui profesori care NU își fac treabă la clasa, din varii motive. Si există și multe situații în care părintele, implicat cu toată bună-credinta in supravegherea copilului, NU STIE cum să îl ajute pentru că nu are cunoștințele si / sau abilitățile necesare în acest sens.

  8. O expunere realistă a “faptelor, felicitări doamnei profesoare”!
    Referitor la “problema meditațiilor”, eu sunt siderat: domnul preș. Iohannis parcă îndemna, cândva, pe la începutul “carierei politice”, la suplimentarea veniturilor, dându-se pe sine drept exemplu, cum că a făcut bani din prețioasa dumisale inteligență vândută la preț de nimic pentru “o ședință”, dar… “din puțin se face mult”, nu-i așa?… Între timp s-a răzgândit!?… “Aplicatoarea” “României educate” ia decizii de una singură!? Mira-m-aș!…
    Oricum, o confesiune a unui om îmbolnăvit de elucubrațiile unui sistem bolnav de peste treizeci de ani: nu am putut rămâne impasibil – era mai bine – și acum plătesc pentru implicarea “trup și suflet” în fenomenul educațional… Consecința? Una singură: greața sartre-iană, nu detașare ori lehamite…

  9. Ați avut o opinie extrem de subiectiva. Vă anunț ca procentul cadrelor didactice care nu își fac treaba este foarte mare, tocmai în scopul de a-i determina pe copii sa vinș la meditație. Iar asta este o situație care declanșează multe alte situații neplăcute, de aceea exista codul etic al profesorului. Iar situația este mult mai grava în orașele mici, acolo unde copiii care nu au părinți cu nume sonore care să îi poarte pe brațe. Situația este extrem de gravă, nu minimizați. Nu am vazut ca profesorii sa reacționezr in strada vreodata la problemele care țin de conținutul manualelor mult prea incarcate, de celelalte neajunsuri din sistem care ar veni în ajutorul elevilor. Mereu pentru salarii. Salarii mici au și cei care muncesc de dimineața pana seara in alte meserii, iar ei nu au mereu voce sau sindicat care sa sara in sus de cate ori li se cere ceva. Pana sa avem astfel de discursuri trebuie sa ne asiguram ca mai sunt oameni care sunt interesați de copiii lor și tocmai în scoala nu gasesc sprijin.

  10. Fix cum fac politicienii si sindicatele, una zic iar dupa te trezesti ca fac opusul. Vor sa combata meditatiile dar introduc mai multe examene pentru elevi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Abandonul școlar a afectat mai mult fetele decât băieții în pandemie, mai ales în Europa Centrală și de Est / Impactul social și economic al Covid-19 asupra diferențelor de muncă, remunerație sau educație între femei și bărbați, analizat într-un prim studiu global

Abandonul școlar, pierderea locului de muncă, nevoia de a munci fără remunerație, precum și violența domestică sunt probleme care, în pandemia Covid-19, au afectat mai mult femeile decât bărbații, potrivit…
Vezi articolul

Relatarea unui părinte, din careul unei școli din centrul Bucureștiului: Fix ca acum 30 de ani. Directoarea cu reprezentanții primăriei, poliției, bisericii, nu m-ar mira să fi fost și de la Elcen sau Metrorex, băteau câmpii

“Am rămas consternat de careu. Fix ca acum 30 de ani. Ticseală maximă de părinți cu copii, gălăgie, iar directoarea cu reprezentanții primăriei, poliției, bisericii, nu m-ar mira să fi…
Vezi articolul