Premierul Ilie Bolojan a respins propunerea făcută de secretarul de stat Raed Arafat, de limitare a accesului copiilor la rețelele sociale. „E greu, cred, ca astăzi să iei o măsură care să pună în practică o astfel de interdicție, pentru că copiii noștri sau nepoții noștri astăzi au niște abilități suficient de bune încât – având acces la un telefon și fiind pe lângă un adult – pot să ocolească aceste lucruri”, a declarat premierul Ilie Bolojan, în cadrul unei conferințe de presă susținute la Guvern.
„Cred că cel mai important lucru pe care îl putem face este să luăm niște măsuri de educare, de a discuta, de a reglementa ca părinti accesul, atâta cât este posibil, și mi-e greu să cred că am putea să venim cu astfel de interdicții”, a continuat Bolojan.
„E greu doar să iei o măsură care, dacă nu o poți pune în practică, mai bine nu o iei, că altfel nu ai un fundament să înțelegi că trebuie să respecți regulile”, a declarat premierul.
Cele mai importante declarații făcute de premierul Ilie Bolojan cu privire la educație:
- E greu, cred, ca astăzi să iei o măsură care să pună în practică o astfel de interdicție, pentru că copiii noștri sau nepoții noștri astăzi au niște abilități suficient de bune încât – având acces la un telefon și fiind pe lângă un adult – pot să ocolească aceste lucruri.
- Cred că cel mai important lucru pe care îl putem face este să luăm niște măsuri de prevenție, dacă se poate, de educare, de a discuta, de a reglementa ca părinți accesul, atâta cât este posibil.
- Și mi-e greu să cred că am putea să venim cu astfel de de interdicții, pentru că v-am spus că trebuie gândite niște lucruri pe care chiar le pot spune în practică.
- Altfel, e greu doar să iei o măsură dar care, dacă nu o poți spune în practică, din punctul meu de vedere, mai bine nu o iei, pentru că altfel nu ai un fundament pentru a înțelege că trebuie să respecți regulile și legile.
- La capitolul zvonistică avem, din păcate, prea multă, inclusiv legat de posibilele nominalizări la educație sau aspecte care țin de astfel de reduceri care nu au nici o bază reală.
- Sper că până săptămâna viitoare închidem aspectele care țin de educație.
- În aceste câteva săptămâni în care am deținut acest portofoliu, participând la rezolvarea problemelor mari, am avut ca obiectiv principal, pe de o parte, să deblocăm absorbția de fonduri europene pe componenta de educație, avem întârzieri destul de mari și avem câteva mii de obiective în școlile din România care trebuie finalizate și prin măsurile care au fost adoptate, de reorganizare a efortului de personal, prin reașezări în interior și prin sprijinul Ministerului Proiectelor Europene, ținta este să reducem perioadele de plăți de la 70 de zile – 80 de zile, cât au ajuns astăzi, la 15-20 de zile, în așa fel încât să asigurăm, de exemplu, fluxurile de plăți.
- Nu vor fi reduceri în preuniversitar, de exemplu.
- Iar pe partea de universitar, discuțiile pe care le-am avut cu reprezentanții universităților s-au calat pe două componente: partea de constrângeri bugetare pe care o avem și am clarificat și știu care sunt propunerile reprezentanților universităților din România. Dar unde cred că putem lucra anul acesta destul de mult este pe partea de transparență, pe partea de îmbunătățire a calității sistemului de învățământ, pe adaptarea lui la realitatea economică, lucruri care trebuie să le facem în anii următori, crescând an de an, nu scăzând bugetele pe educație, de exemplu.
- Cred că pentru toți tinerii din România, pentru toți cei care vor să meargă la facultate, pentru a-și lua o decizie cât mai corectă, ar fi bine să avem niște date publice transparente legate de câți absolvenți, de exemplu, ai facultăților de medicină în România iau rezidențiatul, în procente pe facultăți, pe universități. În momentul în care constați că de-a lungul mai multor ani, o universitate are o cotă mare de absolvenți care iau examenul de rezidențiat, un examen altfel dificil și unitar în toată România, înseamnă că s-ar putea să te duci să te înscrii la această universitate și nu la una care are un procent foarte mic, de exemplu, care ține de calitatea pregătirii.
- În condițiile în care ar fi niște date transparente cu privire la trasabilitatea absolvenților, ceea ce putem să facem și vrem să facem în așa fel încât să urmărim absolvenții unor anumite facultăți în ce domenii lucrează în anii următori, în așa fel încât să vezi dacă acel domeniu unde vrei să te înscrii are adresabilitate în economie sau nu. Aceste lucruri, alte măsuri de creștere a calității, poate finanțarea și funcție de performanță, nu doar de numărul de studenți, ar putea să aducă schimbări bune în anii următori, nu de pe o zi pe alta, în sistemul de învățământ românesc.
- Săptămâna viitoare e foarte probabil să avem un nou ministru. Când se va lua o decizie, vă promit că vă informez.
3 comments
Dacă îți pasă, iei măsuri, adică interzici. Dacă nu…
Vreo 8-9 ani Instagramul a făcut prăpăd printre fete. În toți anii ăștia am văzut, fără să exagerez, cel.putin 1000 de eleve care își nenoroceau mințile pentru niște conturi și nu dormeau nopți la rând ca să-și întrețină urmăritorii sau ca să stea la taclale cu necunoscuți. În școală aveam aproape săptămânal bătăi legate de activitățile lor de pe Instagram. Când făceau cunoștință cu cineva, nu întrebau de nume, cii ziceau direct „îmi dai contul tău de Insta?”. Când am crezut că nimic nu ar putea fi mai rău decât ce aveam deja, a apărut TikTok-ul. În prezent am cel.puțin 200 de elevi care în loc să repete înainte de un test preferă să stea pe TikTok, iar la test iau note între 1 și 4. Părinții lor sunt la fel. Instagram și TikTok într-o veselie. Unii, la clasa a 7-a, nu știu care e diferența dintre un pătrat și un dreptunghi, dar stau cel.puțin 10 ore pe zi pe TikTok și Instagram.
Subiectul impactului rețelelor de socializare asupra minorilor este unul intens dezbătut în 2026, pe măsură ce tot mai multe studii clinice confirmă legătura dintre consumul digital excesiv și sănătatea mintală precară.
Iată principalele argumente privind efectele negative și motivele pentru care se solicită, tot mai des, restricționarea accesului copiilor la aceste platforme:
1. Alterarea sistemului de recompensă (Dopamina)
Creierul copiilor și adolescenților este în plină dezvoltare, fiind mult mai sensibil la dopamină decât cel al adulților.
Mecanismul de „Slot Machine”: Algoritmii sunt concepuți pentru a oferi recompense variabile (like-uri, notificări, scroll infinit), ceea ce creează o dependență similară cu cea de jocuri de noroc.
Efectul: Scăderea capacității de concentrare pe sarcini care necesită efort susținut (lectură, teme) și o toleranță foarte scăzută la frustrare.
2. Eroziunea stimei de sine și Distorsiunea realității
Rețelele de socializare funcționează ca un „panou de momente de aur”, unde viața este filtrată și editată.
Comparația socială ascendentă: Copiii se compară constant cu standarde de frumusețe și succes nerealiste (adesea generate de AI sau editate agresiv).
Dismorfia Snapchat/Instagram: Creșterea anxietății legate de propria imagine corporală, care poate duce la tulburări de alimentație sau depresie.
3. Impactul asupra somnului și dezvoltării cognitive
Lumina albastră și stimularea cognitivă înainte de culcare afectează secreția de melatonină.
Deprivarea de somn: Un creier care nu doarme suficient nu poate procesa emoțiile corect și nu poate consolida memoria.
Consecința: Iritabilitate crescută, performanțe școlare scăzute și risc ridicat de episoade depresive.
4. Fenomenul de Cyberbullying și Excludere Socială
Hărțuirea în mediul online este permanentă; victima nu mai găsește refugiu nici măcar în propria casă.
Fiecare ecran e o armă: Anonimatul sau distanța fizică reduc empatia agresorului, făcând atacurile mai virulente.
FOMO (Fear of Missing Out): Sentimentul de excludere atunci când copilul vede fotografii de la evenimente unde nu a fost invitat, ceea ce amplifică anxietatea socială.