Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, îndeamnă, de Ziua Culturii Naţionale, la preţuirea valorilor româneşti, „aşa cum sunt ele”, la cultivarea limbii „ca un fagure de miere”, fără ostentaţie şi emfază, aşezându-le pe toate în concertul intelectual european.
„Se vorbeşte mult, în ultimii ani, despre cultura europeană, prin care unii încearcă să pună în umbră culturile naţionale, inclusiv cultura română. Cultura europeană nu există în sine, fiindcă ea nu este produsul unui popor european şi nici al unei limbi europene. Cultura europeană există prin culturile naţionale, care exprimă specificul fiecărui popor, în contextul moştenirii comune europene”, a declarat Ioan-Aurel Pop, conform Agerpres.
Preşedintele Academiei consideră că sărbătorirea culturii române de ziua lui Mihai Eminescu nu este o întâmplare, dintre toţi creatorii spirituali români marele poet fiind, „fără îndoială, reprezentativ”.
„El nu a fost declarat prototipul culturii româneşti de către vreo instanţă şi nici impus de vreo instituţie a statului, ci de viaţa însăşi, de marea personalitate colectivă a poporului român şi, prin urmare, el nu poate fi judecat, admonestat ori coborât de pe piedestal prin voinţa cuiva. Eminescu exprimă în opera sa, in nuce, întreaga istorie a culturii româneşti şi europene. Eminescu are versuri clasice precum cele ale lui Horaţiu, Vergiliu şi Ovidiu. El cântă dragostea galantă şi onoarea cavalerilor medievali ca odinioară trubadurii şi truverii, el detaliază Evul Mediu al lui Alexandru cel Bun, de la 1400, aşa cum făcea Victor Hugo în „Notre Dame de Paris” pentru spaţiul francez. Dar Eminescu anticipează şi lumea viitorului, proiectând, prin perceperea vitezei luminii şi prin universul ideatic al unei lumi în eternă mişcare, creaţia culturală şi ştiinţifică românească înspre ultimul secol al mileniului al II-lea şi înspre cel de-al treilea mileniu. Eminescu, născut la o dată precisă (15 ianuarie 1850) şi într-un loc anume (în Ţara de Sus a Moldovei), şi-a încheiat creaţia odată cu vârsta christică pământească, dar a fost atins de o aripă de înger şi a fost destinat eternităţii”, a afirmat academicianul.
Citește articolul integral pe G4Media.ro.
Redacția
Mihai Peticilă
Diana Ghimiși
Ștefan Lefter
1 comment
Am observat că atunci când se vorbește despre cultură, frecvența cu care sunt pomeniți Eminescu, Lovinescu sau Marin Preda e foarte ridicată, dar e aproape absentă când vine vorba de Brâncuși sau Enescu. Sistemul de educație repetă această eroare: lui Eminescu îi sunt alocate porțiuni întregi din programă, în timp ce Brâncuși nu are decât o amărâtă de oră pe săptămână, care la liceu devine… o jumătate de oră! Cu Enescu la fel. E lirica eminesciană mai importantă decât opera lui Brâncuși? Nu e cultura un fenomen complet, sau e doar sinonimul literaturii? Sincer nu pricep… dar sistemul de educație autohton e plin de mistere…