Președintele Academiei Române sare în apărarea variantei de programă de Literatura română propusă de Ministerul Educației, cu cronicarii la clasa a IX-a, și îi numește „toboșari ai vremurilor noi” pe profesorii critici: La liceu nu se pot face experimente de creativitate cu elevii decât în limite rezonabile, mai ales la cenaclurile literare

Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, ia poziție în apărarea reorganizării pe criterii cronologice a materiei de literatură română, propusă de Ministerul Educației în noua programă pentru clasa a IX-a pusă în dezbatere. „Nu se poate imagina «epoca clasicilor literaturii» – nume devenit acum odios «toboșarilor vremurilor noi» – fără acumulările anterioare”, spune Ioan Aurel Pop într-un „punct de vedere privind programele și manualele de limba și literatura română” trimis presei.

• Amintim că Ministerul Educației și Cercetării a publicat în dezbatere publică, până pe 12 decembrie 2025, noua programă de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a, prima actualizare curriculară majoră la nivel de liceu, după mai bine de două decenii. Documentul marchează trecerea de la modelul tematic, introdus în anii 2000, la un model diacronic, centrat pe evoluția istorică a limbii și literaturii române.
• Cea mai dură critică la adresa noii programe școlare propuse de Minister pentru elevii abia intrați în liceu a venit de la profesorul universitar Liviu Papadima. Într-o analiză publicată pe Contributors.ro, Papadima spune: „Actualul proiect readuce, nu ezit să o spun, studiul literaturii în liceu cu trei decenii în urmă. Poate chiar cu mai mult. […] Vreau să mai adaug un lucru cât se poate de răspicat: cea mai mare parte dintre autorii «recomandați», de la Anton Pann la Nicolae Filimon, reprezintă «materia» cursului meu de la Litere la anul I”.

Într-o luare de poziție, președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, spune că „s-a căzut de acord, la finele anilor 1990 și la începutul anilor 2000, ca limba română să fie predată la liceu fără gramatică (?), iar literatura să fie reorganizată tematic și nu cronologic. Tot atunci, «s-au reorganizat» și istoria națională și istoria universală, după criterii anistorice. «Experții» se declarau aproape pe față «plictisiți» de vechile criterii care vizau organizarea sistemică a materiei, unele dintre aceste criterii fiind folosite și sub comunism, dar moștenite după o activitate laborioasă din secolele al XIX-lea și al XX-lea”.

„Rezultatul a fost catastrofal, în sensul că, după mai mulți ani, școlile și facultățile de profil au avut un feed-back negativ”, spune președintele Academiei Române. De remarcat că Ioan Aurel Pop face această evaluare fără referire la niciun studiu științific sau cercetare care să probeze relația de cauzalitate pe care o enunță între predarea pe teme și rezultatul „catastrofal”.

„Aflăm că și acolo, în țările Occidentului s-a «modernizat» materia, dar cu ce rezultat? Renunțarea la diacronie, studiul cronologic al literaturii nu modernizează nimic, ci dă apă la moară unor mișcări reprobabile, precum «Anularea culturii» sau «Treziții»”, continuă președintele Academiei Române.

Potrivit lui Ioan Aurel Pop, „la liceu, nu se pot face experimente de creativitate cu elevii decât în limite rezonabile, mai ales la cenaclurile literare sau în revistele literare”.

Poziția integrală a președintelui Academiei Române, Ioan Aurel Pop, cu privire la noua programă de Limba și literatura română pusă în dezbatere de Ministerul Educației pentru elevii de clasa a IX-a:

„Punct de vedere privind programele și manualele de limba și literatura română

A fost clar pentru toată lumea că, după căderea comunismului, toate restricțiile ideologice prezente în vechile manuale de limba și literatura română trebuiau să cadă și, în cea mai mare parte, au căzut. Dar existau acolo și părți bune care trebuiau recuperate și continuate (multe prezente, de exemplu, în manualul clasic de „Limba și literatura română pentru clasa a IX-a”, elaborat de Nicolae Manolescu, Vladimir Gheorghiu, Nicolae I. Nicolae și Constantin Otobăcu, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1984, plus alte ediții).

În vârtejul schimbării, s-a căzut de acord, la finele anilor 1990 și la începutul anilor 2000, ca limba română să fie predată la liceu fără gramatică (?), iar literatura să fie reorganizată tematic și nu cronologic. Tot atunci, „s-au reorganizat” și istoria națională și istoria universală, după criterii anistorice. „Experții” se declarau aproape pe față „plictisiți” de vechile criterii care vizau organizarea sistemică a materiei, unele dintre aceste criterii fiind folosite și sub comunism, dar moștenite după o activitate laborioasă din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Disciplinele istorice au fost rebotezate (cu eliminarea vechilor denumiri de „Istoria României” și „Istoria universală”) în neutrul „Istorie” și transformate în sociologie istorică și politologie sau filosofia istoriei. Istoria nu a mai respectat criteriul diacronic și s-a studiat pe teme. Numele de „Limba română” de la clasele mici a fost înlocuit cu o găselniță de genul „Limbă și comunicare” (?), iar în predarea materiei s-a renunțat și aici la diacronie. Rezultatul a fost catastrofal, în sensul că, după mai mulți ani, școlile și facultățile de profil au avut un feed-back negativ.

Firește că școala se modernizează mereu și materiile trebuie să țină acest ritm major al schimbărilor. Dar limba fără gramatică și literatura fără tratarea sa în timp, „din cele mai vechi timpuri (la noi e vorba de finele Evului Mediu, iar Evul Mediu se sfârșește și în spațiul nostru în jur de 1550) până astăzi” își pierd esența și încetează să mai reflecte realitățile respective. Nu se poate studia, de exemplu, la tema „dragostea în literatură”, Mircea Eliade în clasa a XI-a și apoi, în clasa a XII-a, la tema „natura în literatură”, poezia „Sburătorul” de Ion Heliade Rădulescu. Mircea Eliade nu poate fi imaginat fără Heliade Rădulescu, fiindcă el nu a căzut cu hârzobul din cer. De asemenea, studiul teoriei literaturii rămâne esențial pentru clasa a IX-a, când trebuie să se înțeleagă, la un nivel superior față de gimnaziu, succesiunea curentelor literare (culturale): medievalism, umanism, raționalism, iluminism, romantism, realism, pozitivism, naturalism, simbolism etc. Tot aici, se cuvin definite stilurile, analizați tropii și figurile de stil, natura și structura unei analize literare etc. Această organizare a materiei e rezultatul unei munci de secole, făcute nu de comuniști, ci de marii teoreticieni ai culturii, literaturii și istoriei. Literatura română înseamnă, în primul rând, istoria literaturii, așa cum filosofia este istoria filosofiei. Nu putem schimba, de dragul modernității, al destructurării, al tratării contrafactuale etc., realitatea. Pe cine ar putea să deranjeze faptul că Grigore Alexandrescu este romantic sau că Hașdeu se plasează între romantism și pozitivism, cu o înclinație spre fantezie debordantă? Este complet neproductiv și chiar dăunător să facem din materie un mixtum compositum. Literatura veche are rolul și rostul ei. Firește, elevii nu vor avea de citit integral „Letopisețul Țării Moldovei” de Miron Costin și nici „Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea” de Dimitrie Cantemir, dar ei trebuie să știe să definească aceste opere și să le încadreze în epocă, să simtă gustul epocii. Nici elevii din Anglia nu-l mai citesc pe Shakespeare cum făceau elevii secolului al XIX-lea, dar trebuie să știe de Shakespeare, de temele lui, de sonetele lui, de umanismul lui târziu. Aflăm că și acolo, în țările Occidentului s-a „modernizat” materia, dar cu ce rezultat? Renunțarea la diacronie, studiul cronologic al literaturii nu modernizează nimic, ci dă apă la moară unor mișcări reprobabile, precum „Anularea culturii” sau „Treziții”. 

În concluzie, mulți specialiști și mulți profesori care au lucrat și lucrează în liceu consideră că nu restructurarea materiei după criterii aleatorii și extraliterare poate conduce la studiul serios la limbii și literaturii române, ci predarea judicioasă de către profesori și asimilarea serioasă de către elevi a temelor. Atractivitatea pentru elevi nu constă în titluri șocante și nici în restructurări de tip sociologic sau filosofic, ci în modernizarea expresiei, în predarea alertă, cu imagini în mișcare, cu emoție transmisă de profesori. Altminteri, oricum am face, curentele literare rămân tot ele, iar Eminescu rămâne și el ceea ce este. Doar că nimic nu se poate scoate din context, pentru orice disciplină și știință are componenta sa istorică, se dezvoltă în spațiu și timp. De aceea, este păcat să încercăm „ a turna în formă nouă limba veche și-înțeleaptă”, după criterii discutabile și după mode trecătoare.

Inovarea în predare se poate face doar în cadrul unor reguli. De la Amos Comenius încoace, de când pedagogia modernă și-a afirmat existența, se știe că în școală materia se organizează și după criterii didactice. Organizarea lumii trebuie să aibă ecou în organizarea materiei. La liceu, nu se pot face experimente de creativitate cu elevii decât în limite rezonabile, mai ales la cenaclurile literare sau în revistele literare. Școala intervine în haosul lumii și structurează aparenta dezordine. Profesorii sunt obligați să respecte realitatea, viața, iar viața se derulează în curgerea timpului. Literatura este o entitate în această curgere de demult spre noi, creațiile literare decurgând una din alta. Nu se poate imagina „epoca clasicilor literaturii” – nume devenit acum odios „toboșarilor vremurilor noi” – fără acumulările anterioare. De aceea, este o aberație să se studieze întâi Liviu Rebreanu și apoi Ioan Slavici, întâi Ion Minulescu (dacă nu cumva a încăput la „poeții minori”) și ulterior Vasile Alecsandri. De asemenea, studiul tematic al unora dintre motivele și creațiile scriitorilor, scoase din contextul lor temporal, fragmentează întregul și obturează imaginea de ansamblu. Scriitorii sunt entități în sine, personalități puternice, legate de civilizația în care au trăit. În acest spirit, predarea istoriei generale trebuie corelată cu istoria literaturii. În facultate este cu totul altceva. Acolo, cursurile seminarele speciale, cursurile tematice trebuie să fie la ordinea zilei, fiindcă studenții au, de când erau elevi, imaginea mersului, în timp și spațiu, al literaturii.         

O programă modernă și manualele moderne de literatură română trebuie să fie un ghiduri flexibile pentru a crea capacitatea de explorare și nu enciclopedii de memorat. Dar eliminarea completă a memorării lipsește elevii de una dintre componentele inteligenței umane. Cultivarea memoriei înseamnă cultivarea inteligenței naturale în detrimentul celei artificiale. Nu se poate imagina inteligența fără memorie. Programele moderne trebuie să transforme elevul din receptor pasiv în participant activ la actul lecturii și al interpretării, oferindu-i instrumentele necesare pentru a fi un bun analist critic și eficient în lumea complexă de astăzi, pentru viitorul carierei sale. Analiza critică personală se poate face de către elev doar dacă are înmagazinată în mintea proprie creația literară de bază așa cum s-a derulat ea. Altminteri, elevul apelează la inteligența artificială și crede tot ce primește de-acolo de-a gata. De aceea, încercările de a moderniza programele și manualele prin renunțare la specificul disciplinelor, la natura lor intrinsecă – în cazul nostru la succesiunea curentelor culturale și la diacronie – sunt greșite și chiar dăunătoare. Tratarea istorică nu înseamnă istorism, ci înseamnă încadrare în realitate. Tratarea istorică nu are legătură cu directă cu tradiția și nu decurge din conservatorism, ci din felul în care e structurată realitatea. Așa cum viața omului nu începe cu maturitatea, nici literatura nu începe cu Urmuz. Toate decurg unele din altele. Istoria este viața oamenilor care au trăit în ceea ce noi numim trecut. Dacă disprețuim istoria disprețuim viața.                           

Ioan-Aurel Pop”

Informații de background

De remarcat că efortul de înnoire curriculară așteptată pentru nivelul liceu de 20 de ani a debutat cu prezentarea noilor programe școlare de istorie, de la sediul Ministerului Educației, de către președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop. Președinte peste o academie populată de naționaliști, „suveraniști” și promotori ai curentului protocronist apărut în perioada comunistă, după cum a arătat în repetate rânduri G4Media.ro, Ioan Aurel Pop a anunțat de la Ministerul Educației că „ne-am străduit foarte mult [ca noua programă de istorie – N.Red.] să nu conțină accente naționaliste, în înțelesul naționalismului de exagerare”.

Ioan Aurel Pop s-a transformat în doar câteva luni din criticul cel mai acerb al planurilor-cadru pentru liceu publicate în dezbatere de ministrul Daniel David, în coordonatorul științific al grupului de lucru de la Ministerul Educației pe noua programă școlară de istorie și acum în prezentatorul curriculumului de istorie al Ministerului Educației.

Dacă în februarie 2025 Ioan Aurel Pop îl acuza pe ministrul Educației David de o „nouă ofensivă contra istoriei și geografiei”, spunând că „«specialiștii» ministerului educației […] au scos istoria și geografia – cele două cenușărese ale materiilor școlare – din «trunchiul comun» (cu posibilitatea puțin probabilă ca școala să poată repara vag această nedreptate)”, în timpul verii Academia Română a adoptat un nou statut prin care și-a adăugat o nouă atribuție care îi permite amestecul în activitatea Ministerului Educației și Ministerului Culturii, după cum a relatat G4Media.ro.

În luna august 2025, același Ioan Aurel Pop era numit de Ministerul Educației și Cercetării în funcția de coordonator științific al grupului de lucru care concepe programa școlară la Istorie – liceu, pentru elevii care intră clasa a IX-a în 2026.

Amintim două dintre deciziile recente care arată ruperea Academiei Române de modernitate: respingerea candidaturii scriitorului Mircea Cărtărescu, printr-un vot în luna februarie 2025, și primirea ca membru corespondent a lui Ilie Bădescu, sociologul care a scris prefața la una din cărțile lui Dughin, în ciuda unei scrisori deschise semnate de zeci de intelectuali. Doi dintre membrii Academiei care au făcut campanie activă împotriva lui Mircea Cărtărescu au studiat în URSS: Valeriu Matei, membru corespondent și director general al editurii Academiei Române, și Ion Hadârcă – autorul unor ode închinate lui VI Lenin, notează G4Media.ro.

În ceea ce privește noua programă de Limba și literatură română pentru clasa a IX-a, aceasta a fost pusă în dezbatere de Ministerul Educației și Cercetării marți seara, pe 25 noiembrie 2025.

Cea mai dură critică la adresa noii programe școlare propuse de Minister pentru elevii abia intrați în liceu a venit de la profesorul universitar Liviu Papadima. Într-o analiză publicată pe Contributors.ro, Papadima spune: „Actualul proiect readuce, nu ezit să o spun, studiul literaturii în liceu cu trei decenii în urmă. Poate chiar cu mai mult. […] Vreau să mai adaug un lucru cât se poate de răspicat: cea mai mare parte dintre autorii «recomandați», de la Anton Pann la Nicolae Filimon, reprezintă «materia» cursului meu de la Litere la anul I”.

Noua programă de Limba și literatura română propusă pentru clasa a IX-a marchează trecerea de la modelul tematic, introdus în anii 2000, la un model diacronic, centrat pe evoluția istorică a limbii și literaturii române.

• Schimbarea a stârnit numeroase critici din partea profesorilor, cercetătorilor și autorilor de manuale, care avertizează că programa este insuficient adaptată nivelului cognitiv al elevilor de 14–15 ani, ignoră literatura contemporană, reduce prezența textelor nonliterare și multimodale și nu creează legături cu programa de gimnaziu sau cu celelalte discipline. În plus, mulți profesori atrag atenția că accentul excesiv pe istorie literară și pe conținuturi erudite riscă să accentueze dificultățile de lectură ale elevilor și să crească gradul de analfabetism funcțional.
• Profesoara Mădălina Chitez, specializată în lingvistică aplicată, arată într-o analiză publicată pe Edupedu.ro că noua programă are un profil lingvistic învechit, bazat pe termeni academici abstracți și pe un vocabular metalingvistic dificil, care poate bloca învățarea reală și împinge elevul într-o pedagogie a conspectului, nu a competențelor. În ansamblu, criticii susțin că programa nu creează continuitate cu gimnaziul, nu răspunde nevoilor generației actuale și riscă să accentueze problemele deja grave de înțelegere a textului la adolescenți.

Într-un interviu acordat recent, profesoara universitară Oana Fotache Dubălaru a anunțat că organizarea cronologică a literaturii pentru clasa a IX-a nu a fost decisă în grupul de lucru de la Ministerul Educației și Cercetării, pe care l-a coordonat științific, ci în discuții cu 30 de profesori de liceu organizate de ea anul trecut la Facultatea de Litere.

Citește și:

Scriitoarea Luminița Corneanu: Ideea de identitate apare de 12 ori în programa de română pentru clasa a IX-a propusă de Minister. Spre comparație, în programa în vigoare apare o singură dată. Îți vine să întrebi „cine v-a lucrat aici”? Ce s-a întâmplat între 2009 și 2025?

„A pus ordine în programă”. Profesoara Oana Fotache Dubălaru a anunțat că organizarea cronologică a literaturii pentru clasa a IX-a nu a fost decisă în grupul de lucru de la Ministerul Educației și Cercetării, pe care l-a coordonat științific, ci în discuții cu 30 de profesori de liceu organizate de ea anul trecut la Facultatea de Litere

„Programa retrogradă” propusă pentru elevii de liceu la Limba română de Ministerul Educației este criticată de consilierul ministrului, Radu Szekely: „Din Raportul QX se alege praful și pulberea…” – spune Szekely, care citează analiza profesorului Liviu Papadima

Nu aruncăm literatura în lada istoriei, spune profesoara Maria Manea despre noua programă de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a

Profesorul Ștefan Baghiu, critici dure față de noua programă de Limba română pentru clasa a IX-a: Este mai învechită decât cea din anii 1990. Și la facultate e arid să faci doar asta, la clasa a IX-a e somn direct / Ministrul educației chiar a ieșit zilele trecute să ne anunțe că cine intră după reforma lui la liceu va merge rachetă

ULTIMA ORĂ Programa școlară pentru Limba și literatura română, clasa a IX-a – trunchi comun și curriculum de specialitate – publicată în dezbatere de Ministerul Educației și Cercetării

VIDEO Noua programă școlară pentru Istorie, pentru liceu, a fost prezentată de la Ministerul Educației de către președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, unul dintre criticii cei mai vocali ai planurilor-cadru inițiate de Daniel David: Ne-am străduit foarte mult să nu conțină accente naționaliste de exagerare

Ministrul Educației, Daniel David, îi dă replica președintelui Academiei Române, Ioan Aurel Pop: Avem șansa să trecem de la un sistem de educație în care se predă mult și prost, la unul în care se predă bine și cu echilibru între centralizare și descentralizare / Să ne gândim în primul rând la copii, fără însă să lăsăm profesorii deoparte

Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop: Noul ministru al Educației Daniel David este un „intelectual curajos crescut în altă școală decât a mea” / „Ei, cei din școala nouă progresistă, judecă trecutul după valorile noastre de astăzi” / „Ceea ce se petrece astăzi sub masca progresismului, neo-marxismului este ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”

Falimentul moral al Academiei Române sub patronajul lui Ioan Aurel Pop: Protejează legionarii condamnați, premiază securiști, omagiază turnători, primește penali ca membri, promovează AUR și protocronismul ceaușist

Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române: Ne invadează neomarxiștii și anulatorii culturii într-o epocă în care lăsăm copiii, poate, să-și aleagă sexul sau genul. Există forțe care doresc un control asupra evoluției lumii / Se contestă și în Europa că ce e aia matematică, chimie, fizică, istorie, geografie? Punem în loc educație sexuală și pentru igienă, educație financiară, pentru protecția mediului, pentru circulația pe drumuri publice