Nu doresc să vorbesc despre Concursul de Titularizare ce se dă prima dată, ci despre repetarea lui pentru acei candidați care au mereu note peste 7, dar nu devin titulari pentru simplul motiv că norma lor este distribuită în mai mult de o școală.
Adevărul este că titularizarea, în formula și sensul actual, este imposibilă pentru majoritatea candidaților ce repetă concursul mulți ani, cu note peste 7. Aberația care a devenit acest concurs de intrare, repetată în învățământ, se perpetuează în ciuda unor disfuncționalități din ce în ce mai grave, întreținute în mare parte tocmai de ceea ce decurge din situația existenței statutului de suplinitor mai mult de un an.
Pentru cine nu e conștient ce înseamnă suplinitor cu note peste 7 – și pentru unii cu doctorat – dar fără titularizare, să o spunem: un profesor care are salariul mai mic decât cel mediu pe economie, un statut de provizorat în defavoarea elevilor, în primul rând, care nu pot fi urmăriți în evoluția lor la diferite materii, imposibilitatea unei reale angajări și răspunderi pentru profesori în activități dincolo de predare, cu toate că ele deja au devenit ca și obligatorii pentru portofoliul profesorului, nerecunoașterea eforturilor acestui tip de profesor, mereu în umbra titularilor, dar cu aceleași obligații.
Să spunem și că aceștia pot primi la repartizare ore pe disciplinele lor de specialitate, dar că la fața locului se trezesc că li se adaugă, una, două chiar trei materii în plus, ce pot fi opționale. Desigur că noile materii nu sunt cunoscute, iar provocarea poate fi asumată și binevenită, dar este invizibil efortul făcut pentru a pregăti ceea ce nu știi decât învățând o dată cu elevii. Este posibil atunci să progresezi în performanța didactică la nivel de profunzime, dacă ești pus mereu în situația de a asimila extensiv?
Un profesor devine din ce în ce mai bun pe materia lui pe parcursul anilor, când are posibilitatea de a aprofunda el însuși același domeniu, alternând desigur, în limitele rezonabile, cu extinderea interdisciplinară. Cele expuse aici sunt doar câteva probleme ale suplinitorului. Vor fi unii care vor spune că acești profesori pot alege ani de zile aceeași școală la repartizare și că sunt foarte activi și au responsabilități de dirigenție sau alte funcții adiționale. Acestea, însă, sunt cazurile rare iar nu regula și se află la discreția deciziilor la nivel de școală.
Dar să vedem „noutățile” din concursul de titularizare din acest an: „dosariada online cu prezența fizică la ghișeu” a rămas o regulă; toate actele pe care inspectoratele le aveau de mulți ani deja, au fost cerute din nou: copii după diplomele de studii. Mai mult, dovada că acești oameni nu au făcut abateri disciplinare a fost înmulțită: cazier, adeverință de la poliție prin care se certifică faptul că profesorul nu e o persoană penală, adeverințe de la două, trei, patru școli pentru ultimii doi ani cum că nu a fost sancționat disciplinar și, în final, propria declarație că nu a făcut nimic împotriva legii. Vă rog să numărați câte dovezi trebuie să aducă un suplinitor, căci aceasta este situația doar pentru el, nu și pentru cei care dau prima dată concursul, sau care sunt titulari. Această umilire maximă se cheamă prezumția de penalitate, iar nu de nevinovăție așa cum este pentru toată lumea.
Să vedem și alte aspecte: câți ani au cei care tot repetă titularizarea „cu note peste 7”? Repet sintagma pusă între ghilimele, întrucât trebuie să rămână clar că nu e vorba de incompetență aici. Dar uzura intelectuală în învățământ este în primul rând datorată părții de rutină, nu celei care presupune cursuri noi de perfecționare, cu toate că la urma urmei profesorul este și el un om care are nevoie de odihnă și să iasă pe intervale rezonabile din alerta care înseamnă alt curs, alt examen, alte probe. Și acum altă aberație: suplinitorii își dau în fiecare an concursul lor de început de carieră în timp ce, fie nu mai au putere pentru altele, fie au făcut cel puțin un alt curs care în mod normal i-ar putea propulsa spre avansare. Ei însă, de pe poziția de suplinitor nu vor putea candida niciodată pentru salarii de merit; sau cine știe, poate că da? Puțin probabil.
Și acum: ce ar fi să vă imaginați vârsta celor care tot dau concursul de titularizare? 40, 50… Ce șanse mai au aceștia să se păstreze în vârful celor care pot primi „râvnitul” post întreg la o singură școală? Rutina acestui examen este una păguboasă deja, la nivel de stres în plus, iar nu o plăcere în mijlocul unui concediu de care nu se pot bucura ca toată lumea. Ce ar fi ca inspectorii să dea la rândul lor în fiecare an examen pentru a-și păstra postul, și tot așa, până la 50 și… de ani? Ce ar fi ca doctorii să dea și ei examen în fiecare an pentru a rămâne doctori? Și tot așa…Să se dea în fiecare profesie mereu examenul de intrare…Ce șanse de evoluție profesională poate avea cineva care nu își ridică privirea spre directorul care nu prea îl vede, fiind un biet suplinitor?
Ce este clar: criza învățământului este atât de vizibilă, încât nu o mai poate ascunde nimeni. Aceasta nu împiedică păstrarea cu orice preț a repetării concursului pentru mulți profesori care se află deja în sistem de mulți ani.
În 2022, învățământul pune accentul pe noi metode de lucru. Învățământul virtual și standardizat, potrivit pentru competențe de nivel mediu iar nu pentru performanțe, în realitate este în contradicție cu nevoia de educație individuală, de servicii noi în educație. E necesară consiliere preventivă și permanentă pentru toți elevii, nu doar pentru cei cu probleme, dar în prezent nici pentru ei nu sunt specialiști. Meditațiile pentru elevii cu dificultăți de învățare nu sunt de făcut în privat, ci la școală în grupuri mici, în sistem afterschool. Sporturi și hobbyuri sunt de făcut tot la școală și gratuit și nu există nici aici specialiști. Elevii supradotați au nevoi cu totul speciale de stimulare și provocare în cunoaștere, dar și de integrare socială, aceștia fiind ținta bullying-ului adesea. Toate acestea se pot face doar cu un număr maxim de 20 de elevi, în condițiile unei degradări flagrante a alfabetizării din ultimii ani. De asemenea, se pot face doar cu clădiri noi și mai ales cu anexe în care există cantine și mâncarea este pregătită și oferită în funcție de criterii sănătoase, selecționate atent, nu în regim „cornul și laptele” expirate prin lăzi.
În realitate este nevoie de mult mai mulți profesori decât se declară posturile libere „pe durată nedeterminată”. În realitate sunt ore care „nu sunt acoperite cu un titular” doar pentru că ele sunt risipite la mai mult de o școală. De aceea a devenit foarte clar că titularizarea este o problemă gravă, că educația și învățământul au nevoie de schimbări importante, iar una fundamentală este eficientizarea titularizării, schimbarea sensului pe care îl are, din „titularizare pe școală” cu o normă într-o singură școală, în „titularizare în sistem”, cu o normă pe oricâte școli, în realitate în jur de 3, cu completarea normei prin ore remediale sau programe și proiecte personalizate. Dar ce mă nedumerește este faptul că se așteaptă rezolvarea după modelul francez, ca și cum acolo ar fi deja același sistem. Nu cunosc, e drept, intrarea în învățământ pentru un profesor francez, dar sunt aproape sigură că nu dă mai mult de o singură dată examenul lui pentru titularizare. Și asta pentru că, din câte am putut înțelege, există acolo expresia „titular al sistemului” și nu al școlii. Aceasta este formula corectă, nu ceea ce se întâmplă la noi.
_____________
Despre autor:
Nina Vasile este profesoară și predă filosofie şi logică.
Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.
Foto: © Svetlanaz | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.
Citește și:
Angajarea profesorilor, între digitalizare și dosar cu șină. Cum arată înscrierea la Titularizare 2022, cel mai mare concurs de recrutare din România
Profesoara Nina Vasile, despre Titularizare: Cine a mai văzut, în ce țară, ca un profesor deja calificat, cu examenele de nivel următor de specializare trecute, care trebuie să reia mereu calificarea inițială?
Orele fizice după ore (școala după școală) pentru altă predare, în condițiile în care sistemul nostru nu cunoaște alte metode, sunt o greșeală din start – Nina Vasile, profesoară
Margaritis Schinas
Redacția
Ștefan Lefter
Mihai Peticilă
Costin Ionescu
24 comments
La noi predomina inca prejudecata grosolana conform careia un profesor suplinitor e mai degraba un neavenit sau un intrus in sistemul de invatamant; esti privit cu mila sau dispret. Nimeni nu e interesat de eforturile tale… “Reimprospatate”, an de an, pana la uzura, pana la exasperare… Te adaptezi sau nu. In treacat fie zis, toate mediocritatile sau nulitatile au ajuns la “stabilitate”, in aceasta tara…Vanduta, si ea, parcela cu parcela…Suplinitor fiind (lecturile tale in particular nu conteaza), simti ca esti subestimat pana si de secretarele semianalfabete… Am cunoscut personal asemenea specimene parvenite, de o aroganta batatoare la ochi… Cand apare directorul, isi ,,monteaza” un zambet, vor sa para amabile. Cand directorul se face putin nevazut, reapare grimasa…
Un articol superb, care reflectă o realitate pe care doar cei care dau sistematic acest examen, obtinand note favorabile, prin muncă, sunt capabili să o înțeleagă! Felicitări!
Am aproape 50 de ani și sunt profesor de peste 10 ani. Sunt anul 2 la doctorat în cadrul Facultății de litere de la Universitatea București și tot profesor suplinitor sunt. Dintr-un singur motiv: la disciplina limba romana nu sunt posturi titularizabile de ani buni. Și chiar dacă sunt, unul-două pe vară, nu ajunge sa le ia decât tinerii cu pile sus. Înțelegeți dvs. Cu ce am greșit? De ce oare am ales aceasta meserie?E mai mult decât frustrant. E inuman! Salarii jalnice, nesiguranță!
din categoria aberațiilor: termini liceul in Romania, licența și masterul în altă țară, apoi faci modulele de psihopedagogie înapoi în românia și mergi la examenul de titularizare. Ce să vezi? trebuie să dai o probă de limba română pentru că ai făcut studiile universitare într-o altă limbă. Mai mult: dai această probă ori de câte ori te înscrii la examenul de titularizare. Situația este identică și-n cazul celor care sunt absolvenți ai cursurilor universitare din România -chiar dacă limba română este limba lor maternă-care au ales programe de studiu într-o limbă străină.
Sunt de acord, prezumtia de penalitate/vinovăție de care vorbește domana profesoară – si despre care aș indrăzni să spun că nu se limitează doar la sfera învățământului – este pe cât de reală pe atât de nocivă. Este oglinda sistemului care a produs acest monstru instituțional. Sfiala, frica, speranța in divinități și alte superstiții nu vor putea niciodată să înlâture smoala asta prepotentă a guvernanților.
Consider binevenit gestul doamnei Vasile de a pune în discuție (publică) subiectul examenului de titularizare (si indirect rolul inspectoratelor scolare județene). Din păcate, așa cum s-a mai întâmplat pe paginile edupedu, acest tip de articole apare doar în preajma examenului de titularizare. Cred că e necesar ca discuția să fie una constantă – soluțiile „de jos” necesită timp și spațiu – și să fie însoțită de petiții, forumuri și orice va fi considerat oportun de către fiecare grup local de profesori interesați. Suplinitorii înșiși să fie cât mai uniți și să realizeze că ar avea mai multe de câștigat dacă ar lupta împreună decât să se izoleze în poziția de „să-scap-eu-că-de-ceilalți-nu-ma-doare-capu”.
Am citit cu atenție aproape toate comentariile . Articolul este bun și conține multe adevăruri. Acum aș vrea să îmi spun și eu părerea. Am muncit și muncesc foarte mult, pentru că iubesc ceea ce fac . Sunt titular în învățământ după ani mulți în care am susținut multe examene. Notele mele nu au fost mai mici de nota 8 , dar nu m-am titularizat pentru că nu erau posturi. După 10 ani am reușit. Eu consider că acest concurs este bun și este singurul concurs unde nu toți intra cu pile . Este un concurs la care participă și cei care nu au pile , cei care îndrăznesc să viseze. Sunt titular , dar lupta cu piloșii continuă și acum . Muncesc mult , rezultatele sunt vizibile , dar nu mă place conducerea . Directorul prim și directorul adjunct reușesc de multe ori să mă calce în picioare și tot de atâtea ori mă ridic. Gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă ei ar avea puterea să facă angajări în școală ? Mentionez că am o vechime de 26 de ani , rezultate profesionale excelente, iar cei doi directori împreună nu au 15 ani vechime . Așa că vă întreb pe dumneavoastră: OARE CUM E MAI BINE ?
Cereti directorilor si ISJ urilor sa scoata toate posturile viabile din tara,la concurs ,si ocupati-le in ordinea descrescatoare a mediilor ,conform optiunilor dvs.
Daca tot doriti supliniri caldute ,aproape de casa,fara naveta ,atunci sustineti examenul in fiecare an!
Atat de simplu este!
Ah era sa uit!
Chiar directorul nostru spunea in primavara ca ,NU va scoate la concurs postul de la Geografie pt ca o prefera pe doamna ,,G”,nu risca sa vina cine stie ce suplinitor…
Si asta ,in plin Consiliu Profesoral!
Asa s-a ajuns..
În Franța se da o singura data. Examenul de titularizare a fost bun pana sa apară lecția speciala care este o buna pârghie pentru smechereli. Asta e adevărul. Cum este posibil sa ai 10 la lecție și nici măcar un 5 la examen scris?Am peste 40 de ani și note de titularizare în aproape fiecare an, am grade și am obosit. Corupția din sistem este cea mai rea. Și totul e din rău în mai rău.Imi place tara mea, îmi place meseria mea dar salariul e o rușine și cel mai jalnic e ca sunt oameni care spun ca al lor copil nu merita un profesor mai bine plătit.Directori și inspectori care au făcut din învățământ o adevărată afacere proprie, e moșia lor personală și tu trebuie sa nu pui absente și sa dai note cui nu vine tot anul,interventii și altele. Apoi discuțiile din cancelarie cu “nu poți da 5 elevului care vine tot anul la școală pentru ca 5 e nota pentru cel care nu a venit deloc”. Asta e discuție de intelectuali. Oamenii educați asa discuta logic. Elevi care nu sunt motivați sa învețe și profesori care dau note mari din disperare ca o sa fie vina lor ca nu învăța elevul.
Și apoi când îți vin facturile banii tai se duc repede pe utilități și nu numai. Daca vrei o mâncare cât de cât normala îți dai seama ca nu ai bani pentru asa ceva. Totul s-a scumpit pentru ca sunt alte sisteme corupte care își fac treaba. Motivul ar fi războiul cică, nu lăcomia speculanților. Corupția a dus la căderea Imperiului Roman și totuși oamenii fac aceleași greșeli,au impresia ca lor nu li se va întâmpla asta.
Noi suntem în România.Si suntem încă bine.Vina o au cei de la ISJ care nu verifică dacă directorii au scos toate posturile la concurs.
FELICITARI ! Un material bine articulat si argumentat! Din pacate fara ecou ! Traim intr-o lume a chirilor, mutilor si surzilor! Campeanu cap de afis .
Exact prin acest stres trec eu de ani de zile! Nu sunt titulara, ca nu sunt destule ore într-o singură unitate și uite asa ma plimb din școala în școală (au fost și șapte în alți ani) și încerc să-mi fac datoria de profesor. Am absolvit scoli la care am susținut de fiecare data concurs de admitere, universități naționale, și sistemul își bate joc de mine neacordandu-mi statutul de titular ci ma lasă “un suplinitor care zboară primul la o restrângere” . E umilitor pentru mine sa stau sa trec de fiecare data prin acelasi test care, din punctul meu de vedere, n-are o importanță prea mare caci la scoala trebuie sa fii sclavul părintelui sau al conducerii. Eu cred ca pregătirea unui profesor se măsoară prin performantele pe care le obține cu elevii săi, nu prin teste anuale care produc atac de panica și scad glicemia. Ma motivează când vad ce las în urma mea și atât. Sper totuși sa ajungă în ochii cui trebuie, postarea dumneavoastră și poate ii tresare vreo idee sa ne facă un bine nouă, suplinitorilor (chiar dacă avem statut de titular pe viabilitatea postului).
Este perfect adevărat, eu sunt în exact aceeași situație, dau titularizare aproape în fiecare an, din 2009. Am 48 de ani, nu știu cât mai rezist sa dau examene.
Un mare adevăr!
Buna ziua și bine v-am găsit,doamna profesor !!
….impresionant mesaj dăruit nouă ,celor mai mulți, mereu “pionieri” ,ai sistemului, in aceste zile când încă nu s-a risipit mireasma florilor de sânziene , încă nu a disparut parfumul florilor de tei , din văzduhul abia Sfințit al Rusaliilor ,încă nu a “apus” parfumul scolii mereu vie in viața noastră .
Este ” Ceva” imposibil de turnat in forma cuvintelor , pentru ca însuși Timpul se înveșmântează in aur topit, la fiecare apus , deschis nu spre noapte ,ci spre o noua Zi , mereu “altfel” , imbogatita de ceea ce suntem , de ceea ce devenim prin fiecare elev căruia ii marcăm existența prin prezența plină de dăruire a noastră ,a celor care așezându-ne la catedră devenim prin cei pe care ii iubim încă înainte de a-i întâlni ,încă înainte de a-i cunoaște …
Invatam sa ne cunoastem . Descoperim ca noi suntem cei care dam dimensiune Vietii ca Dar suprem ,iubind “anotimpurile”, in dimensiunea lor tainica , invaluita si ascunsa , in limitata conditie umana . Si totuși ,salvarea este in Frumusețea fara de seamăn pe care o simțim ( pentru ca si Frumusețea se simte , nu-i asa ? ) atunci cand iubim Creatia Lui Dumnezeu ,adică copilul din fiecare banca .
Astăzi,prin acest mesaj al dumneavoastră ,Intrând in Scoală, am intalnit iarasi Frumusețea ! Desigur , este un “Azi ” continuu , un ” Azi” al regasirii sinelui , intr-un drum ce devine , in fiecare dimineață a Duminicii , o “Intalnire ” cu Ierusalimul Ceresc ,pentru ca așa se “traduce” scoala pentru noi ,cei mai mulți ,pentru noi cei care înțelegem ca rostul nostru pe acest pământ este iubirea pentru fiecare din cei pe care ii formăm ,ii instruim și nu sistemul in sine ,sistemul care ne este potrivnic ,parca încurajându-ne sa abandonăm .
Existența este chiar Bucurie !!
Scoala este “Promisiunea Raiului , toate se imprima in “memoria” elevilor afectiva , ii insoțesc , ii întâmpina in ceasuri de amurg , in clipele in care se schimba straja fiecărei zile .
Suntem ceea ce iubim .
Iar “clipa cea repede ce ni s-a dat ” , cum spunea Eminescu , trebuie s-o invesnicim cu Iubirea de Frumos pentru cei pe care-i “slujim” in fiecare dimineața a existenței noastre …pentru cei cărora prin iubirea ce le-o purtăm ,le schimbăm destinul…
In acest mesaj-simbol al dumneavoastră pentru noi,toți profesorii-suplinitori , ne-am intalnit in valori ,in emoții ,in trăiri : caldura gândurilor dumneavoastră , prietenia si increderea – toate vi se “citesc” in declarații ..Va marturisesc ca , pentru mine , cel mai Frumos Loc este Scoala așa cum am simțit ca este și pentru dumneavoastră . Si cea mai inalta demnitate la care poate ajunge un pamantean este profesoratul . De aceea , in drumurile vietii , al atator “obligatii” felurite , fiecare “intrare” in Scoala , chiar si pentru ” niste acte si documente” , devine un “Pas spre Rai”. Sa fiti mereu asa cum v-am “întâlnit” astăzi ,in acest mesaj : bună și curajoasă ,cu acea aleasă bucurie a slujirii Lui Dumnezeu prin oameni …. Merită !
Cu dragoste ,profesor E.A
E.A., este un forum educational, nu Floarea din Gradina sectiunea literatura. Din cand in cand, mai treceti pe la psiholog si vedeti daca totul e ok acolo sus.
Stimata Doamna Profesoara
Aveți perfecta dreptate. Și eu sunt în aceasta situație umilitoare chiar dacă scriu nota peste 7.si am studii postuniversitare la limba engleza. Rusine directorilor care ne umilesc și mai mult pentru faptul ca nu suntem titulari. Mai ales ca mulți dintre ei nu au obținut nota 7 la exam. Sistemul este dezastruos și rusinos…
In alte profesii “banoase” nu se da deloc examene de intrare, se intra cu recomandare, numai in invatamant e bataia asta de joc, permanenta si inutila.
Daca nu avem examene de grad si titularizari cei din inspectoratele scolare ar trebui sa plece acasa. La fel si in facultati, cu ce sa se umple normele daca nu cu aceste cursuri pentru profesorii din licee, lucrari de grad si inspectii ls ore, de unde nu se pleca cu traista goala, spaga merge f.bine. Asa ca d na Nina sa vedem adevarul pana la capat.
Este foarte firesc ca orice persoana sa participe la acest concurs de cate ori doreste. De ce ar exista discriminari? De ce nota peste 7 si nu oameni cu ochii albastrii? Care este diferenta?
Titularizarea nu este vreun examen de intrare nu stiu unde?! Este un consurs de selectie.
Daca de exemplu vrei sa te angajezi programator la Microsoft poti participa la concursuri de selectie de cate ori poti si doresti. Exista o limita de timp, daca nu ma insel, poti participa la urmatoarea selectie dupa un anumit timp.
Apropo de nota 7. Este o nota scoasa din burta. Nu este un standard de trecere (performanta minima acceptata). Nota 7 nu inseamna ABSOLUT NIMIC.
Nu înseamnă “absolut nimic”?Cate examene ai dat la viata ta?Crezi ca munca altuia nu valorează nimic?Ai măcar idee ,și nu idee de analfabet care se crede un Einstein nedescoperit de lume,ai măcar idee cât trebuie sa înveți și sa știi pentru a obține pe drept nota 7?!?Si apropo la Microsoft nu este “titularizare”pe viabilitate ,este examen de selecție și atât,nici nu muta femeia de serviciu pe post de programator și ea nu știe sa deschidă un pc,nu sunt nulități băgate pe ușa din dos ca le-ar cădea firma în cap asa cum ne cade noua învățământul de la atâtea smecherii și combinații.
Daca te-ai angajat la Microsoft, ai dat examen (ai trecut prin proces de selectie) o singura data. Niciunde in mediul privat nu se da examen in fiecare an, dupa ce ai un contract de munca semnat. Asta e partea nedreapta a acestui examen. Daca semnezi contract de munca si ai minim 18 ore in primul an (din ore la mai multe scoli), de ce trebuie sa mai dai examen si anul viitor? Pentru ca directorii scot majoritatea posturilor cu viabilitate 1 an. De ce se face asta? Ca poate anul viitor nu vor mai fi copii, deci trebuie facuta restructurare? Si in mediul privat se pot face restructurari in baza codului muncii. Deci care e explicatia?
Ba, eu cred ca ar trebuii sa se dea in fiecare semestru avand in vedere nivelul de cunostinte pe care-l au cadrele didactice care, nu sunt in stare nici macar sa corecteze niste teste la nivel de gimnaziu! Nu se pune problema de a compara scoala cu alte meserii, aici este vorba de pregatirea cppiilor pentru viitor, viitor care este si al acestei tari, deci raspunderea acestor “angajati”trebuie sa fie foarte mare. Avem licee in care cadrele didactice sunt complet depasite de generatiile de elevi si in loc acestea sa incerce sa vina in intampinarea noii generatii ei cauta sa-i aduca pe elevi la timpul trecut in care au trait si au profesat dansii si se mira ca nu pot sa ajunga la o metoda de comunicare cu elevii. Se rezuma sa-i besteleasca, sa le atribuie tot felul de epitete si se mira ca elevii nu-i respecta si nu colaboreaza. S-a dus vremea cand profesorul statea si scria doar la tabla, cu spatele la clasa ca si cand clasa ar fi mobilata doar cu banci. Acesti elevi vor altceva, vor comunicare, nu vor sa auda mereu doar calificativul de “derbedei”. Respectul se castiga nu se impune!
Sistemul învățământului francez cât și pedagogia franceză, au fost implementate în România odată cu “reforma” legii învățământului din 1948. Cu rezultate dezastruoase!
Doar dacă ne uităm fugitiv în exemplificările din TOATE manualele școlare, de la orice nivel, materie, disciplină, putem observa că majoritatea autorilor de studiu au fost cel puțin școliți înainte de fatidica lege socialista. Si asta pentru a nu mai vorbi de numărul autorilor din biblioteci, de numărul personalităților românești remarcate si apreciate la nivel mondial (aceștia practic inexistenți in ultimii 60 de ani), samd (numiți orice domeniu si veți afla același răspuns).
In plus, acest minunat sistem francez, suprapus pedagogic, se pare ca functioneaza foarte prost si pentru francezii înșiși, cu mare chiu și vai, raportat la dimensiunea civilizației franceze, reușesc să scoată câte o personalitate de talie mondială. Ca și cum, de la Iluminism, odată cu prima revolutie socialistă dintr-un stat unitar (liberte, egalite, fraternite), ghilotina ar fi tăiat avântul și viitoarelor elite franceze.
Da, căci despre asta este vorba : sistemul francez de învățământ este unul socialist iar cel românesc îmbrățișează aceleași valori, unul axat pe cantitate și “rezultate”, nu pe calitate si impact.
Din punct de vedere pedagogic, trăsăturile sunt specific socialiste : arogante, “patrioate”, limitative, indoctrinabile, manipulative și anume : se urmărește dezvoltarea intelectuală, în dauna practicabilității, prin teoretizare excesivă, utilizând disciplina.
Păi si cea aveam înainte de 1948? Pedagogic, se numea “pedagogia germană”, care urmărea practicizarea oricăror cunoștințe și integrarea socială. Sistemul învățământului era însă unul mai larg influențat, nu doar din Germania, ci și din Austria, Franța, Anglia, chiar SUA dar care urmărea direcțiile pedagogice menționate și mai ales principiul de baza al calității, în dauna, nedorită, a cantității. Spun nedorită, întrucât se urmărea cu ardoare cantitatea dar in parametrii calității, fapt observabil după procentul din PIB alocat învățământului până la 1948 : uneori si de 25%!!!!!!!! Ultimă dată de la care nu a mai depășit vreodată 6% :(.
Ce se întâmplă acum de fapt, suntem prizonierii unui sistem de învățământ care nu mai are susținere autoritar centralizată ( cum era cel socialist), care nu mai poate impune “rezultatele” (diplome relative, fără vreun impact real) unui mediu social-economic dinamic, liber, care are nevoie de concret, palpabil, efectiv, fapte.
Mai în profunzime, la nivel pedagogic, starea de fapt actuală este una convulsionistă, întrucât, se urmărește în continuare dezvoltarea intelectuală dar fără suportul absolut al disciplinei. Astfel, motivarea elevului/studentului a ieșit din arealul extrinsec. Problema este că nu a migrat în cel intrinsec, căci se pare că, la nivel social, motivarea intrinsecă, asimilarea individuală a nevoilor personale, este inexistentă, eliminată, la nivelul tuturor generațiilor, de tăvălugul “echitabil” al socialismului. Căci da, dacă privim la ecuația de bază, principiul echitabilității (cel al transferului forțat de proprietate (fizică, intelectuală, emoțională)), a nivelat și uniformizat o societate care și-a pierdut imboldul evoluției personale, minimizând individul într-o masă reglementată legislativ, moral și valoric.
Mare dreptate aveți! Cum se poate schimba aceast lucru? Să se strângă câteva zeci de mii de semnături? Eu cred că acest examen repetat e ca să strice vacanța și ca să se facă niște “mișcări” tipice românești…
Multi idioti spun ca profesorii trebuie sa dea titularizarea in fiecare dar ei habar nu au ce vorbesc.
Si eu a trebuit sa dau titularizarea de 3 ori pana sa ocup un post, notele au fost mereu peste 9, mai mult am luat definitivatul inainte de a fi titular.