Unul din puținele avantaje ale învățământului simultan, sistem de predare regăsit în mediul rural, unde sunt prea puțini copii de aceeași vârstă pentru a se crea câte o clasă de sine stătătoare, este că „ai timp de fiecare în parte, chiar dacă este greu, că trebuie să fii cu atenția și colo și colo, treci de la unii la alții: lucrează unii, stau ceilalți”, prezintă profesoara de Limba și literatura română Iuliana Mănescu, care predă la Școala Gimnazială din satul Scundu, județul Vâlcea, într-un interviu publicat recent de Edupedu.ro.
Pe Iuliana Mănescu am întâlnit-o la festivalul de book-trailere Boovie 2023, ținut la Brașov la finalul lunii iulie. Ne-a spus că este profesor suplinitor, adică nu are post pe perioadă nedeterminată și se împarte în mai multe școli. Predă la un liceu din orașul Băbeni, județul Vâlcea, unde are clase de științe ale naturii și tehnologic și la școala din satul Scundu unde predă, în regim simultan, elevilor de la câte două clase de gimnaziu, cuplate, pentru că satul este în scădere demografică.
Am întrebat-o cum se descurcă și ce presupune să predea două ore de curs într-una singură copiilor de vârste apropiate. „Solicitant. E greu. Bine, într-un fel am un avantaj că, fiind foarte puțini, ai timp de fiecare. Eu am făcut ore și cu clase de câte 20-30 de elevi și sunt mulți. Chiar dacă aceștia sunt simultan, adică să zicem că ai cinci într-a VI-a și cinci într-a VIII-a, tu trebuie să te împarți cumva, ora aia s-o împarți la amândouă clasele, eu mai luam o oră de muzică, recunosc, ca să pot să continui, mai ales la clasa a VIII-a. Am timp de fiecare în parte, chiar dacă e greu în sensul ăsta, că trebuie să fii cu atenția și colo și colo, treci de la unii la alții: lucrează unii, stau ceilalți”, a explicat profesoara.
„În timp ce unii lucrează și tu vorbești cu cealaltă clasă, cumva un pic ceilalți sunt distrași și mai participă la lecția ăstora și le zic „măi, voi aveți altceva de făcut”. Dar cu toate astea avantajul e că ai timp de fiecare în parte, îi treci pe fiecare la tablă sau îi bagi în seamă, îi întrebi să vezi ce au lucrat de cel puțin trei ori. Ai cum să-l treci de trei ori la tablă, să-i dai să analizeze un substantiv. Suntem ca la meditație”, a continuat aceasta.
Într-un an, recent, spune profesoara, o învățătoare a predat unei clase de copii de început de ciclu primar și sfârșit de ciclu în același timp: clasa pregătitoare combinată cu elevi de clasa a IV-a.
„N-avem abandon școlar cu tot simultanul acesta. Ăștia care sunt, vin la școală”
Profesoara a mai spus că elevii, chiar dacă sunt puțini, vin la școală și chiar urmează cursuri la un liceu sau la o școală profesională. A remarcat faptul că nu există abandon școlar în satul în care predă, chiar dacă învățământul simultan pare să îi sperie pe părinții care consideră că ar fi avut parte de o școală mai bună pentru copiii lor în oraș, în altă parte, povestește Iuliana Mănescu.
„Din păcate, e sătucul îmbătrânit, dar măcar nu avem abandon școlar: ce avem, vin la școală și se duc și mai departe, fie la liceu, fie la profesională. De exemplu, anul ăsta în clasa a VIII-a am avut opt copii, unul cu o problemă medicală, cu care s-au chinuit foarte mult cei dinaintea mea să-l înscrie în sistemul de învățământ, adică are 17 ani și-a terminat clasa a VIII-a, pentru că nu voiau să-l dea părinții, a insistat directorul de atunci să vină să dea la școală. El n-a dat mai departe, dar a terminat opt clase. Am avut patru fete care au dat evaluarea și au luat note bunicele. Anul ăsta chiar toți care au care s-au înscris au luat peste șapte. La matematică au stâlcit, au luat 6.5, 6.7. Am avut o notă de 9.45, mândria mea, nu mai puteam de fericire, a unei fetițe foarte, foarte dedicată. N-avem abandon școlar cu tot simultanul acesta. Ăștia care sunt, vin la școală”, a spus profesoara.
„(…) Eu n-am învățat niciodată la simultan și am fost totuși șapte-opt în clasă, pe unul l-am pierdut prin clasa a V-a, a fost repetent. Eram șapte în clasă și nu eram la simultan, eram în clasă de sine stătătoare. Dacă ni s-ar permite în general la școală și cu 10 copii, minimul acela să fie de 10 – cred că este de 10 – sau, hai, 15 copii, să ni se permită cu mai puțin… ar fi… Nu cu trei, nu cu cinci, aici raportat la mediul rural, dar ar fi mult mai bine pentru că lucrezi altfel, poți să îi supraveghezi, poți să te uiți la toți”, a continuat aceasta.
„Cei de la liceu sunt 27 în clasă. Păi când intru în clasă și văd atâtea perechi de ochi, trag aer în piept pentru că știu că nu pot să îi cuprind cu ochii pe toți. Unul se uită pe geam, unul e cu ochii în telefon, fetele se machiază că le-a curs un pic rimelul. E solicitant să te împarți la fiecare. Dar cu o clasă micuță lucrezi bine.
Ca dezavantaje, e vorba că părinții nu vor să își dea copiii la simultan, adică sunt îngrijorați. De exemplu, anul ăsta am făcut o clasă independentă de a V-a. Clasa a VI-a este cu a VIII-a și mai avem și clasa a VII-a independentă. Dar în ceilalți ani părinții am văzut că erau îngrijorați, atunci când treceau era dintr-a IV-a într-a V-a, dacă nu se face clasă (de sine stătătoare – n. red.)… Nu le convine că sunt la simultan, mai ales cei care știu că au copiii mai buni, ei zic că poate nu au parte de o educație pe care și-ar fi luat-o din altă parte. Dar nu i-au trimis în altă parte. Le-am zis: dacă rămân copiii aici, se face clasă. Dacă plecați, normal că facem simultan cu cei care rămân. Și au rămas, dar tot sunt aici cu tragere de inimă. Oricare părinte se gândește că poate nu se muncește ca și cum s-ar munci când ai o oră pentru o singură clasă. Și părinții au grija asta. Dar când văd că lucrurile nu stau rău și copiii au rezultate, nu mai zic…
Alt dezavantaj e că trebuie tot timpul să-i ții în priză, să nu își piardă atenția. Eu lucrez cu unii ceva interesant, altora le dau ceva de lucru și poate li se pare mai interesant ce fac cu ceilalți, că poate sunt la literatură și avem o poveste frumoasă – deja s-au pierdut, numai verbe nu mai analizează ei. Am avut într-un an clasele a V-a și a VII-a în simultan și am avut la o clasă „Moara lui Călifar”, cu legende, erau fascinați, ascultau toți ce citim noi, ce povestim acolo. Au vrut să asculte, i-am lăsat, ce să le faci. Le dădusem să facă o fișă de lucru, dar s-a rupt, dacă le-a plăcut, lasă că recuperăm la altă oră. Sunt copii buni și cu ei faci treabă bună dacă te implici”, a spus profesoara de Limba română în interviu.
Mulți dintre copii, când se duc acasă, muncesc. Ținându-i la școală, îi mai protejăm un pic
Întrebată dacă există vreun program de masă caldă pentru copiii de la sat în satul Scundu, profesoara a explicat că „a fost un timp o colaborare cu Fundația Vodafone, a fost fain, am prins și eu în 2019, cred că un an. Era frumos și știți de ce? Pentru că dincolo de faptul că le dădeau masă – și mulți dintre ei, mamă, câtă nevoie aveau de ea -, aveam program de after school, adică ei stăteau în școală până la ora 4, ceea ce era ok, că se duceau acasă cu temele făcute, aveau ocazia să vină să întrebe acolo unde aveau nevoie, până la sfârșit. Mulți dintre ei când se duc acasă se duc și muncesc și, ținându-i la școală, îi mai protejam așa un pic. Deci era și partea asta că stăteam până la patru la școală, făceam și activități de dezvoltare personală, jocuri frumoase, era plăcut. Acum nu mai este la gimnaziu, s-a restrâns programul, nu mai e decât la primar. Aveau și tabără, vara îi ducea într-o tabără, cred că la Straja. Era mișto”.
„La gimnaziu nu mai au și copiii vor. Am reușit noi să facem singuri pentru clasa a VIII-a, anul ăsta, am reușit să facem chestia asta, numai la română și matematică, pregătire suplimentară cu ei, stăteau cel puțin de două-trei ori pe săptămână, până – tot așa – pe la 3 – 4, să recapitulăm. Și primeau și ei masă”, a completat profesoara.
„Dacă eu îi fac observație copilului și părintele îi spune „dar dă-o încolo”, s-a rupt tot, s-a terminat”
Întrebată cum vede relația dintre elev, profesor și părinte, Iuliana Mănescu a spus că și în mediul rural, unde de regulă comunitățile mici și tradiționale sunt mai apropiate, mulți părinți nu fac o echipă și cu profesorul pentru educarea copiilor: „Mi se pare că lipsește implicarea familiei. Familia vrea doar rezultate și atât. Implicare în sensul că trebuie să faci așa o echipă. Dacă eu îi fac o observație copilului și el se duce acasă și zice „m-a certată aia de română” și părintele îi spune „dar dă-o încolo”, s-a rupt tot, s-a terminat, deci eu aici aș vedea că e așa, o ruptură, că în rest tot se poate rezolva. Că nu sunt bani, niciodată nu sunt bani, că nu sunt fonduri, niciodată nu sunt. Dar aici, la colaborare este de lucrat”, potrivit acesteia.
„Întotdeauna am căutat să le spun părinților, să menținem o comunicare și să știe și părintele la ce să se aștepte și să știe și copilul. Aici, e o chestie de colaborare. Și între profesori, câteodată, nu prea… Sunt zone și zone, medii și medii unde nu prea se sudează…”, a mai apreciat aceasta.
Învățământul simultan: autoritățile din educație voiau să dispară anul trecut
Potrivit cifrelor din anul școlar 2021-2022, obținute de Edupedu.ro, 10% din elevii din clasele primare, din România, au învățat simultan cu elevi din alți ani de studiu. Aproape 92% din dintre aceștia erau din mediul rural. Declinul demografic, care afectează în special mediul rural și orașele mici, este una dintre cauzele învățământului simultan. Mai puțini copii, înseamnă școli închise. Dar ca să nu fie închise școlile, legislația permite desfășurarea simultană a învățării.
Potrivit Legii Educației Naționale nr. 1/2011, atât în învățământul primar, cât și în cel gimnazial, o clasă de elevi nu trebuie să aibă mai puțin de 10 copii.
Astfel, felul în care sunt finanțate școlile, prin plata costului per elev și modul în care normele profesorilor se pot constitui sunt norme care favorizează și ele învățământul simultan. Clase mai mici înseamnă, pentru o școală, fonduri mai puține. Dar este nevoie de același număr de profesori, același număr de învățători. Asta duce la încurajarea, prin lege, în localitățile cu puțini copiii, a comasării mai multor ani de studiu într-unul singur. Mai multe detalii aici.
În vara anului trecut, fostul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, propunea două modalități de a elimina învățământul simultan – rezolvarea crizei personalului didactic și acces la același tip de informație pentru toți elevii: “un mod de organizare modulară în care acei copii care nu au un profesor de fizică, să aibă acces la un profesor de fizică”, prin table inteligente. „Vrem să dispară învățământul simultan, nu să îl îmbunătățim”, spunea Cîmpeanu în iulie 2022.
Citește și:
Iulie 2022 – Sorin Cîmpeanu: Vrem să dispară învățământul simultan, nu să îl îmbunătățim / Tablele inteligente în clase sunt printre soluțiile ministrului
Octombrie 2021 – 10% din elevii din clasele primare, din România, învață simultan cu elevi din alți ani de studiu. Aproape 92% din dintre aceștia sunt din mediul rural
Ianuarie 2021 – Ministrul Educației: Învăţământul simultan trebuie să dispară, este o nenorocire
Redacția
Alexa Stănescu
Ștefan Lefter
6 comments
E stupefiant că există acest gen de predare în secolul 21. Cred că numai în țările din lumea a treia (sau a patra ?) se mai practică. Dacă au rămas copii puțini în sate, de ce nu li se pun la dispoziție autobuze care să-i ducă la școlile din oraș? Nu sunt bani pentru asta, dar sunt bani pentru subvenționarea partidelor de mafioți și pentru catedralele “mântuitoare”. Nu ne mai mânuiește nimeni,
că nu se mai nasc bărbați demni si curajoși, care să dea cu nemernicii de pământ.
Mai mult de jumătate din școlile țării NU sunt la oraș, și nici aproape de oraș.
În orașe DEJA sunt supra-aglomerate clasele, unde i-ai mai aduce și pe cei de la țară?
Iar cei care sunt izolați – există școli cu structuri în satele comunei, unde centrul comunei, cu unitatea cu PJ, e la 15-17 km de cea mai îndepărtată structură. Cât timp ai vrea să-și petreacă elevii PE DRUM? Iar preșcolarii??? Cine aduce copii de 4-5 ani la 15 km pe drumuri de zici că-s bombardate de ruși, în orice condiții – caniculă, îngheț – ca să se reducă grupele de la simultan? Dar elevii de la a VII-a, a VIII-a, care au în TC câte 31-32 de ore pe săptămână? După ce că au zile cu câte 7 ore (nu mai punem pregătirea pentru EN la a VIII-a), îi mai punem și pe drumuri câte 2-3 ore pe zi, dus-întors, fără să numărăm ce mai petrec pentru teme, nu? Copiii ăștia nu mai au copilărie.
Iar ce-ți povestesc aici nu e un caz izolat. Sigur că există și excepții fericite… dar nu sunt EXCEPȚII degeaba.
Autobuze școlare care să adune copiii pe o rază de 15-20 km, permisiunea ca, în rural, o clasă să funcționeze cu un număr mic de elevi (10, de exemplu) … se pot găsi soluții astfel încât toți copiii să învețe în condiții firești.
Avem fix 2 (DOUĂ) microbuze școlare, care trebuie să transporte elevii de la toate nivelurile, de două ori pe zi (casă-școală, școală-casă). Între toate structurile.
Primele curse sunt la 6.30, ultimii elevi ajung acasă după ore în jur de 16. Avem elevi care se trezesc la 5.30 ca să ajungă la stație, și după ce sunt lăsați în stația cea mai apropiată posibil, mai merg vreo 2 km prin pădure spre casă. Microbuzul public pleacă spre orașul cel mai apropiat pe la 7 și de obicei e supra-aglomerat, iar de întors se întoarce la 17. Tot aglomerat.
Am impresia că cei trăiți în orașe unde distanțele sunt mici sau unde există mijloace de transport public cât de cât habar n-au ce înseamnă ruralul. Satele unei comune depind al naibii de mult de relief – avem pădure în jur și între sate, unde există urși, mistreți și haite agresive de câini vagabonzi (bonus: vara avem și șerpi). Drumurile gen ”scurtătură” prin pădure sunt periculoase în funcție de anotimp – câți v-ați mai lăsa copiii singuri pe deal, în nămoale sau pe zăpadă, când știți c-a dat ursul ieri?
Iar profesorii sunt supuși exact acelorași condiții. Ori îți cumperi un hârb pentru navetă, de care să nu-ți pară rău că-l distrugi în maxim 2 ani pe drumurile patriei, fie mergi pe jos unde e posibil, fie mergi la ia-mă nene, pe riscul tău, fie te rogi de cel care face orarul să te cupleze cu un coleg care a luat hârb propriu și să mergeți împreună.
Pricepeți cum merge treaba?
De aceea avem clase de simultan la preșcolar și primar în cele mai îndepărtate sate. Și nu, clasele de câte 10 elevi nu sunt aprobate decât în condiții extrem de speciale, gen, există în clasele respective elevi cu CES avansat și documentat.
Județul e județ de deal înalt-munte. Poate sunt alte zone cu alte condiții, dar așa e în zona asta. Și sunt destule școli în exact aceeași situație.
PS Colegii cu ceva mai multă vechime îmi spun că acum e MULT mai bine ca înainte, când nu existau nici microbuzele astea. Atunci veneau toți copiii pe jos sau în căruță, leșinați de căldură vara și uzi la picioare iarna și toamna, care cum puteau. Iar învățătoarele și educatoarele mergeau și ele în grupuri pe marginea ”șoselei” (nu există nici acum trotuare măcar în centru, nici zone mai sigure decât pe marginea drumului între sate), păzindu-se reciproc de animale periculoase, personaje dubioase, mașini care treceau în viteză fără să le ferească.
Din biroul cu AC de acasă și cu metroul la scară lucrurile se văd mult mai roz decât realitatea.
Am participat in primara la o ora a care se tinea simultan pentru 2 generatii. Nu stiu de ce, poate era inspectie, poate cealalta invatatoare se imbolnavise…Tin minte clar ca a fost oribil, nu ma puteam concentra sa lucrez in timp ce se vorbea, se explicau alte notiuni fata de cele cu care trebuia sa exersez eu. Eram in alerta sa ma prind csnd termina cu ei si relua discutia cu noi.
Într-adevăr: numărul optim de elevi chiar este 15 pentru fiecare profesor. Educația individuală pe care o tot cer miniștrii educației nu se poate face cu peste 20 de elevi în clasa, indiferent de an, de nivel.