Profesoara Nina Vasile – O scrisoare deschisă către ministrul educației, Ligia Deca

18.834 de vizualizări
Foto: © Katarzyna Bialasiewicz | Dreamstime.com
Între știrile din educație, una dintre temele recurente se referă la salarizarea profesorilor. Zilele acestea se anunță o nouă amânare pentru plata unor restanțe, dar la citirea articolului m-am gândit la un tip de hărțuire psihică ce se adaugă, o dată mai mult, pe lângă altele, pentru profesorii români. Pentru că urmăresc deja de mai mulți ani și observ oscilația între o speranță veșnic întreținută și o permanentă amânare și blocare din n motive a ceea ce nu ar trebui să fie subiect de controverse politice, sociale, ci un deziderat de importanță națională și a unui drept natural.

Nu știm cât praf în ochi vor mai primi profesorii între diverse amânări și promisiuni, probabil au devenit imuni și nu mai reacționează. Vocile care spun adevărul sunt timide, inofensive, aproape absente și desigur nebăgate în seamă. Dar consider că ar trebui amintit și pus sub lupă ce se întâmplă. Poate, cine știe, de data asta chiar se restabilește ceea ce e corect politic în învățământul românesc. 

Profesorul român, se știe deja, are unul dintre salariile cele mai mici nu doar din Uniunea Europeană, ci și între bugetarii din România, și de asta se poate convinge oricine vrea să cerceteze ca atare. Modul în care se derulează de mulți ani informațiile despre mărirea salariilor este de-a dreptul comic dacă nu ar fi de fapt aproape tragic. An de an opinia publică este bombardată cu iminenta mărire, necesară de altfel, astfel încât se poate crede că profesorii sunt unii dintre privilegiații lucrători la stat. În realitate este efectiv rușinos și mizerabil ceea ce se întâmplă. Așa zisele măriri, mereu în urmă față de data preconizată, sunt jenant de mici nu doar pentru nivelul inflației în creștere, ci pur și simplu pentru importanța acestei funcții în societate.

Într-o imagine despre învățământul japonez, îmi amintesc aceste cuvinte: singurul în fața căruia împăratul se înclină, este profesorul lui, dat fiind că fără educație, niciun împărat nu ar fi împărat. Dar în România actuală, în ciuda unui program pompos numit “România educată”, cu excepțiile de rigoare, degradarea funcției de profesor este una a unei inconștiențe din partea autorităților în primul rând și, din păcate, din partea întregii societăți ce nu mai vede sensul/ rostul celui care educă la nivelul instituțiilor. Profesorul a ajuns un “da, să trăiți”, lipsit de dreptul real de a fi remunerat conform efortului și valorii lui, lipsit de echitate în fața legilor, căci este un prezumtiv vinovat de a fi infractor, fiind silit să dovedească mereu că nu are abateri. Și da, tocmai în aceste condiții de degradare, sunt posibile excepțiile care sunt ca peste tot de altfel, acei profesori care iau șpagă de la părinți sau cei care au abateri disciplinare, fiind acuzați de hărțuire sexuală. Dar în același timp se vorbește din ce în ce mai des despre boala care bântuie acest mediu al educației: burnout-ul profesorilor, bullying-ul pe care îl suportă, culmea, din partea elevilor. 

Și toate acestea în timp ce profesorul român actual, dacă mai are energie, rescrie la clasă manualele depășite, este solicitat pentru o pregătire permanentă de readaptare la realitatea actuală, este silit să predea discipline pe care le învață el însuși din mers, dar e plătit cu o sumă netă în jur de 2500. Să fac precizarea: este vorba aici de salariul unui debutant în învățământ. 

Aici este punctul nevralgic ce trebuie clarificat. Se vorbește despre îmbătrânirea efectivului de profesori din școli. Condiția absolut obligatorie pentru o Românie educată este modernizarea nu doar tehnică ci, aș spune în primul rând, împrospătarea generațiilor noi de profesori, ori la noi autoritățile au prelungit nedefinit anii de pensionare și fără să existe excepții, fără să se țină cont că această muncă de predare-educare este una dintre cele care consumă cel mai rapid psihicul uman. În realitate, cu toată experiența îndelungată, un profesor la vârstă înaintată, doar dacă se remarcă prin calități excepționale, poate fi lăsat să lucreze atât cât el însuși asumă. În rest, asistăm la o instalare a unei rutine, a unei inerții în defavoarea avansării, în defavoarea unei adaptări optime în ritmul schimbării din ce în ce mai rapide de modele comportamentale la nivel de generații. Cu cine se dorește modernizarea de fapt? Cu un efectiv de 172.000 de titulari, mulți peste 50 de ani? Cu 41.000 de suplinitori prost plătiți?

Să reiau: nu doar că nu intră în învățământ tineri bine formați, dar și pentru cei care se întâmplă să îndrăznească să intre, regula este să îi țină la poarta debutului veșnic prin impozantul Concurs național de Titularizare. Așadar debutanții sunt, în majoritatea lor, suplinitorii calificați, să ne înțelegem, adică cei care au dat examenul, au luat notă de titular (peste 7), au normă întreagă, uneori și peste normă, dar împărțită în cel puțin două școli. Să rețineți: această suprapunere între debutanți și suplinitori nu implică un procent mic, ci deja mii de profesori în toată țara; nu e vorba de ceva nesemnificativ, ci chiar de cei pe care trebuie să se bazeze învățământul românesc acum, nu mâine. Insist: în mod artificial profesorii debutanți pot fi ani de zile chiar suplinitorii cu note peste 7 și desigur, și sub 7, căci sistemul are nevoie, iar cei mai buni nu vin să predea pentru 2500 de lei. 

Așadar există în educație, în primul rând, suplinitorii-debutanți, în număr foarte mare în primul lor an. Apoi apar aceste situații: unii dintre ei rămân suplinitori mulți ani dar cu Definitivat, alții inclusiv cu doctorat și fără să fie titulari, nu pentru că nu sunt ore pentru ei ci pentru că nu sunt toate la o singură școală. Alții însă, dacă amână Definitivatul, au statutul de suplinitori debutanți mai mult de doi ani. Și cel mai grav este că ei sunt plătiți ca atare: ca debutanți chiar dacă au cinci ani vechime în învățământ. 

Și nu voi vorbi mai mult acum despre acest subiect încă nerezolvat, ci despre efectele lui: suplinitorii-debutanți sunt și cei care au salariul mai mic decât al unei femei de serviciu la o bancă, sau decât al unui șofer la Parlament. Astfel că avem Concurs de Titularizare fără titularizare, care a devenit una din căile prin care învățământul este “furat la banii” necesari, cum s-ar spune. Unii dintre acești titularizabili fără post ajung în situația absurdă în care își dau examenul de Definitivat dar ei rămân, pentru destui ani, încă suplinitori.

O a doua formă de furt pe față este din cauza aplicației Edusal care nu operează toate situațiile posibile, astfel că suplinitorii fără definitivat sunt trecuți ca debutanți cu vechime 0-1 an atâta timp cât nu au Definitivat. Dar am întâlnit și altă aberație și, din păcate, tot veșnicii suplinitori o suportă; cum au cel puțin două școli, ei bine, deși pare de necrezut, e o realitate, se pot constata două salarii de bază, la cinci școli se pot găsi trei salarii de bază. Și nu vă gândiți că dacă profesorul atrage atenția, i se va unifica salariul alegându-se varianta mai mare. Fiți siguri că se trece cel mai mic salariu, nu cumva să plătească din buzunar bietul de el, la pensie eventual. 

În plus, anul 2022, cu 5 module de învățare și 5 vacanțe, fără îndoială sunt un alt motiv de scădere a salariului întrucât se știe, se pierd diverse cote din salariu în perioadele de vacanțe. Și atunci, despre ce mărire va fi vorba de la 1 noiembrie, care va fi de fapt, dacă va fi, cam în decembrie?

Să reamintesc și această situație: mulți dintre studenții care ar urma să fie profesori, indiferent unde vor lucra, majoritatea vor fi în altă localitate decât cea natală. Așadar vor plăti chirie pentru casa lor, și asta este adesea în euro, și nu mai puțin de 250 de Euro. Poate că au și ceva datorii la bănci pentru cele necesare în anumite cazuri? Poate au și copii? Poate au probleme de sănătate și au nevoie de medicamente? Sau poate au nevoie de ceva îmbrăcăminte decentă pentru un profesor, chiar fără pretenții de lux, doar nu merge cu blugi rupți, nu-i așa? De mașină personală nu mai spunem. Știți, elevele de oraș, deja sunt cu mult peste standardul micilor profesori. Adăugați atunci. Să facem socoteala, la 500 de euro cât are un debutant în învățământ, cine îndrăznește să vină? 

Așadar, doamnă ministru Ligia Deca, reforma profundă și urgentă înainte de orice, ține chiar de salariile profesorilor noi, care trebuie să depășească nivelul minim pe economie, și în mod corespunzător, ține de salariul tuturor celor din educație, dar în orice caz, cel mai mic salariu trebuie să fie cel motivant pentru tinerii cu vocație, sau pentru cei care pot învăța o profesie fără de care societatea umană se prăbușește la propriu, indiferent la ce nivel. 

Despre autor:

Nina Vasile este profesoară și predă filosofie şi logică.

Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.

Foto: © Katarzyna Bialasiewicz | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.


16 comments
  1. Aveti perfecta dreptate, sistemul este mai mult decat invechit…necesita o reforma generala. In afara de vocatia unora dintre noi, care ne incapatânăm sa rămânem in sistem, nu vad cum mai putem atrage proaspetii absolventi sa se “chinuie” alături de noi, la catedra. Invățământul nu mai e ofertant pt nimeni, in afara de vocație, pe care, in final ti.o pui in cui atunci cand salariul iti ajunge maxim 14 zile. Si pe lângă asta, nu mai ai nicio arma de a te impune in fața elevilor…s.a renunțat si la exmatriculare, care era atât de necesară. Si ei ,elevii, isi cunosc perfect drepturile, doar au consilii, asociatii etc. Noi ,din păcate, nu mai avem niciun drept, doar obligații. Statul e obligat sa ne redea demnitatea acestei profesii, sa ne asigure o calitate decenta a vietii si un statut in fata elevilor, printr.o salarizare conforma celorlalte state membre UE. Altfel….vor intra in invățământ doar cei care nu vor fi primiți in alte sectoare, oameni cu o slaba pregătire si se va alege praful de educația viitoarelor generații.

  2. 1. Salariile și pensiile din invatamant sunt rezultatul inactivitatii sindicale prestate de liderii afiliați (în secret) politic partidelor.
    2. Toți scriitorii despre salariile mici din invatamant nu vorbesc nimic despre consecința catastrofala -pensiile mici la ieșirea din sistem.
    3. Celelalte categorii socio-profesionale bugetare si-au “tras” pensii speciale mari si la cca 20 ani activitate, care nu au legătură cu punctul de pensie. Unde au fost sindicaliștii noștri?
    4. Sindicatele din învățământ nu se ocupa absolut deloc de situația celor care au slujit sistemul de învățământ pe parcursul celor 45 ani de activitate si sunt la pensie, i-au lăsat la cheremul unor indivizi ajunși la guvernare, care, în cele mai multe cazuri, n-au muncit serios niciodată ( a se vedea doctorate, etc.)
    5. Ceilalți bugetari, specialii, primesc pensie de minim 80% din salariul celor activi și tot nu sunt mulțumiți, profesorii așteaptă creșterea pct. de pensie.
    6. Sindicaliștii din invatamant au activitate laTV, ( Hadar) nu -i interesează ce fac celelalte sindicate, de exemplu cele ale polițiștilor, militarilor, care se ocupa și de situația celor ieșiți din activitate.

  3. Te salut, dragă Nina!
    Da, ultima “inginerie” aplicată acestor salarii, cele cinci vacanțe, pare să fie singura realizare a noii măsuri reformiste. Deliberat, ai spune, că altă noimă nu găsesc în “modularea” anului școlar.
    Rețeaua școlară e, mai mult ca niciodată, domeniu politic. Cu sindicatele reduse la forme de asociere fără reacție de breaslă și, implicit, putere de reprezentare și decizie, profesorii se “descurcă” fiecare cum poate, “românește”…

  4. pe scurt vrem învățământ de calitate și profesorii umblă cu pantalonii rupți in cur și cu șosete cârpite pantofi scalciati..cei care fac navetă și cei care stau in chirie sunt subnutriți obosiți îmbătrâniți..elevii ca elevii..digitali mediocri analfabeți tupeiști agresează cadrele …acum D-zeu este computerul…au ajuns la liceu și nu știu să scrie sau sa socotească… profesorul??un pârlit care nu știe să butoneze nici măcar un telefon…acest gadget extrem de nociv ce a redus capacitatea intelectuală a elevului…visul majorității elevilor de liceu mai ales din zona Moldovei și a altor zone defavorizate este să ajungă căpșunari sparanghelisti etc pe marile plantații UE… trăiască România educată

  5. Mda, se pare ca este adevarat. Naivii de profesori au crezut ca urmeaza la rand dupa sistemul din sanatate, asa cum au fost amagiti, dar randul lot nu o sa vina niciodata. In plus se incearca si dezbinarea lor prin tot felul de metode. Astfel o eductoare care are aceeasi incadrare (vechime, grade, norma,…)are salariul de baza cu 10% mai mare decat un profesor cu aceeasi incadrare…

  6. Multi nu inteleg ca totul pleaca de la sistemul de educatie, daca vreti o tara civilizata si prospera educatia trebuie sa fie prioritara. Sa nu credeti ca va fi usor de construit un sistem de educatie modern dupa ce timp de 30 ani nu s-a facut nimic.

  7. O porcarie! dacă ai definitivat si toate gradele incluziv doctorat ce mai trebuie…Titularizare! in ue nu exista titular

  8. Dar pentru noi secretarii nu este hartuire psihica, faptul ca trebuie sa calculam și recalculam și sa dam cu subsemnatul, și sa ne asumam și apoi sa vină auditul și curtea de conturi, și sa ne streseze și sa ne întrebe și sa ne pună din nou sa punem sumele în,,n,, machete, asa cum dorește fiecare?De ce ????? care este vina noastră?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Olimpiada internațională de Matematică pentru Studenți SEEMOUS 2019: Studenții de la Universitatea din București, Politehnica București și Babeș-Bolyai – aur la competiția din Europa de Sud-Est

Șapte studenți din România au obținut medalii de aur la Olimpiada sud-est europeană de matematică 2019 (SEEMOUS 2019). Clasamentul este condus de studenții Dragoș Manea – Universitatea din București, Gyorgy…
Vezi articolul

Directorii școlilor cu rată mică de vaccinare în rândul profesorilor și angajaților vor fi schimbați, spune ministrul Educației: Vom lua măsuri chiar și la nivel de inspectorat școlar județean / Sunt 3.000 de școli sub pragul de 60%

Directorii școlilor cu rată mică de vaccinare în rândul profesorilor și angajaților vor fi schimbați din funcție, a declarat ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, duminică seara, la Digi24. Acesta a lăsat…
Vezi articolul

VIDEO Confruntare Jurma – Cîmpeanu, pe pragul de vaccinare pentru angajații din școli. „Nu poți să spui că și dacă ar fi 100% profesorii vaccinați, copiii, dacă merg la școală, nu o să se poată infecta”, susține cercetătorul / „Vrem să încurajăm vaccinarea”, spune ministrul

Pragul de vaccinare de 60% în rândul angajaților din școli pentru redeschiderea fizică a acestora nu este un criteriu epidemiologic sau unul sanitar, a spus cercetătorul Octavian Jurma, un critic…
Vezi articolul