Revista Science: Pro și contra școlii față în față, în pandemie – argumentele experților / Învățarea la clasă e posibilă, dacă sunt extinse restricțiile în alte domenii și există voință politică

3.317 vizualizări
Foto © Dreamstime.com
Predarea la clasă, în pandemie, nu este lipsită de riscuri, cel puțin nu în măsura în care se credea după ce primele țări au redeschis școlile la sfârșitul primăverii, dar dovezile înregistrate de la începutul noului an școlar, în lume, sugerează că școlile pot să rămână deschise, chiar și în fața unei răspândiri extinse a noului coronavirus în comunitate. Condiția? Să existe măsuri de siguranță solide și voință politică, arată revista Science într-o nouă analiză a celor mai recente date și studii pe tema școlii în pandemie. Publicația discută argumentele pro și contra deschiderii școlilor, iar concluzia este că, pentru elevi, școala față în față este foarte importantă și poate fi asigurată cu prețul unor restricții extinse în alte domenii, dar, sub presiunea pandemiei, autoritățile, părinții și profesorii se confruntă cu întrebări care nu mai țin de știință.

Science arată că primele indicii susțin ideea că școlile pot rămâne deschise, dacă se dorește acest lucru, iar multe țări au închis restaurantele, barurile sau sălile de sport și au cerut cetățenilor să evite adunările, în tentativa de a ține epidemia sub control, dar și școlile deschise. Unele țări – precum Republica Cehă sau Austria, care au înregistrat o explozie de cazuri – au fost nevoie să închidă, în cele din urmă, și școlile, la sfârșitul lui octombrie și în noiembrie.

Science îl citează pe Michael Wagner, expert de la Universitatea din Viena care face parte dintr-un grup ce analizează răspândirea virusului în școli, potrivit căruia nu se poate spune că școlile deschise nu contribuie la răspândirea virusului. Dar, arată tot el, “școlile ar trebui să se închidă ultimele”, pentru că, deși închiderea lor poate fi “una dintre cele mai puternice măsuri, este și una dintre cele mai costisitoare” pentru copii.

Despre transmisia virusului în mediul școlar

Una dintre cele mai mari temeri ale părinților și profesorilor este transmisia virusului în mediul școlar, chiar și în condițiile în care cele mai multe școli au luat măsuri de protecție, de la masca obligatorie la distanțarea fizică. Până acum, potrivit oamenilor de știință citați de Science, focarele în școli par mult mai puțin răspândite decât se estima inițial, însă există în continuare puține informații.

Este dat drept exemplu un studiu desfășurat de Duke University din SUA, pe baza datelor culese din școli cu un total de 50.000 de elevi și cadre didactice, în Carolina de Nord. În acel stat, răspândirea Covid-19 în comunitate a fost ridicată, iar în aceste condiții, pe eșantionul dat, echipa de cercetare a identificat 197 de cazuri de infectare în afara școlii și doar opt cazuri de “transmisie secundară” – transmisie de la un om la altul în interiorul școlii.

  • Datele nu iau în considerare infecțiile cauzate de persoane asimptomatice, dar autorii analizei afirmă că studiul susține modelul folosit în Carolina de Nord, în care școlile funcționează cu un număr redus de elevi în clasă și cu măști pentru toată lumea. Unul dintre cercetători estimează că, în acele condiții, pentru fiecare 10.000 de elevi care merg la școală, se vor înregistra 1-5 cazuri de transmisie în școală la fiecare două luni.

Este semnificativ modul cum se face transmisia, pentru că aceasta ajută în deciziile privind măsurile de prevenție. Unul dintre focarele asociate mediului școlar, în studiul din Carolina de Nord, a fost corelat cu un grup de profesori care au mers împreună cu mașina, fără să poarte mască. Nerespectarea regulilor privind purtatul măștii a cauzat un alt focar în Tennessee. La o școală din New York, părea să existe un focar cu transmisie în școală după ce trei profesori au fost testați pozitiv, dar s-a dovedit că cele trei cazuri nu aveau legătură între ele și nimeni altcineva, din acea instituție, nu a mai fost infectat.

Măsuri utile pe care nu le folosește nimeni, plus o problemă de percepție

Pe de altă parte, tinerii se intersectează mult în afara școlii și transmisia poate avea loc în continuare în zonele comune, Aceasta face și mai dificilă identificarea situațiilor în care mai multe cazuri dintr-o școală au legătură unul cu altul. Potrivit unui expert de la Hutchinson Cancer Research Center, în acest sens există soluția secvențierii genomului virusului, dar aceasta nu se face aproape niciodată.

Un alt neajuns, în atitudinea autorităților și a școlilor, este că nu se ține o evidență clară a cazurilor și nu există transparență în privința investigațiilor în focare. Science o citează pe Amy Greer, epidemiolog la Universitatea din Guelph, Canada, potrivit căreia datele pot fi studiate și coroborate în vederea cercetării, fără informații de identificare a persoanelor, pentru a evita problemele de încălcare a vieții private.

Dincolo de situația epidemiologică directă, cercetători citați de publicația menționată arată că deschiderea școlilor pune o problemă de percepție a riscurilor, ce trezește, indirect, temeri în rândul specialiștilor. Acestor temeri le-au răspuns, cel puțin într-o bună măsură, țări care au aplicat restricții extinse în afara școlilor. Este vorba despre faptul că elevii și familiile lor au impresia că pot relua și alte activități, atât timp cât școala este deschisă.

  • “Familiile așteaptă de la școală să afle ce este OK”, potrivit lui Jennifer Lerner, care studiază psihologia proceselor decizionale la Harvard; char dacă școlile iau măsuri pentru a limita răspândirea virusului în clădirile lor, simplul fapt că sunt deschise poate transmite, neintenționat, mesajul că nu este o problemă ca oamenii să se întțâlnească mai mult.
  • Experta face trimite la un studiu care a argumentat încă de acum 33 de ani că, oamenii consideră un lucru cu atât mai rsicant cu cât el este mai puțin controlabil. Din această perspectivă, activitățile asociate școlii par familiare și controlabile, deci par mai puțin riscante.
Riscuri ce pot fi evitate prin decizii clare ale autorităților sau ale școlilor

O altă problemă semnalată de publicația citată, dar care în unele țări europene a fost abordată prin oprirea activităților sportive în școli, este potențialul de răspândire a virusului pe terenul de sport. Este dat exemplul cazul unui campionat de volei organizat de un liceu din Iowa, într-o sală arhiplină, în contextul în care orașul unde se desfășura evenimentul se confrunta cu recorduri de infectări.

Și încă o problemă: petrecerile. Un exemplu oferit de Science este o petrecere de liceeni într-un bar din Cape Town, Africa de Sud, eveniment în urma căruia s-au infectat 80 de persoane. Și pentru astfel de situații există, însă, soluții – este oferit exemplul unei școli americane unde familiile elevilor se angajau să respecte restricțiile locale privind adunările sociale, iar când un grup de fete au făcut o petrecere, au fost obligate să se izoleze la domiciliu pentru 2 săptămâni.

Toate aceste probleme pot fi abordate: profesoara de la Harvard este citată spunând că “există beneficii enorme pentru ca școlile să rămână deschise. Pentru asta, trebuie să ne asigurăm că reducem riscurile în toate celelalte locuri.

Există, apoi, problema ventilării claselor, problemă care se acuzitează cu venirea iernii și pentru care nu e suficient cănd țări precum Germania sau Marea Britanie, care obligă școlile să țină ferestrele deschise, permit elevilor să stea gros îmbrăcați la oră. Dar, pentru că există foarte multe diferențe între școli și sisteme, nu există modele general valabile de acțiune pentru a asigura o ventilare adecvată. 

  • O soluție propusă este folosirea de aparate ce monitorizează volumul de dioxid de carbon în atmosferă – dioxidul de carbon este expirat de oameni și, drept urmare, poate fi folosit pentru a verifica volumul de aer expirat și, implicit, de potențiali viruși acumulați în aerul clasei. Cu cât valorile sunt ținute aproape de valorile atmosferei de afară, cu atât mai bine. Dar, după cum este citat un specialist de la Imperial College din Londra, “dacă elevii îngheață, asta nu va ajuta la experiența învățării.” Drept urmare, expertul a făcut calcule ce sugerează că, dacă într-o clasă sunt deschise mai multe ferestre câte 15 cm, ar fi suficient pentru ventilare. O altă soluție, în Germania, este ca în sălile de clasă ferestrele să stea închise 20 de minute, apoi să fie deschise larg timp de cinci minute. Există și o serie de filtre disponibile pe piață sau în curs de experimentare, care să ofere soluții tehnice pentru această nevoie.
Testarea în școli: utilitate și neajunsuri

Testarea în școli poate ajuta, dar poate oferi și indicii înșelătoare, arată Science, care trece în revistă mai multe constatări și concluzii din mai multe regiuni, înregistrate până acum:

  • Elevii dintr-un liceu din Germania s-au testat de două ori pe săptămână, începând  din mai. Compania care a analizat testele spune că a identificat până acum, la 40.000 de teste, cazuri “multiple” de infectare, dar niciun focar cu mai multe cazuri. Compania nu poate spune ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi făcut analiza, dar estimează că izolarea cazurilor a prevenit posibile noi infecții.
  • O campanie a Universității din Viena, de testare a elevilor și profesorilor din școlile austriece, a constatat că 1 din 250 de persoane testate erau infectați asimptomatici.
  • Există mai multe studii în desfășurare care urmăresc să stabilească rolul asimptomaticilor în răspândirea virusului în școli. Dar, se întreabă unul dintre pediatrii care participă la un astfel de studiu în Nashville, SUA, “contează, măcar, dacă un procent mic dintre elevi prezintă un volum detectabil de virus în salivă, dar sunt asimptomatici și poartă mască?” Până acum, în acel studiu, au fost colectate în rândul elevilor 4 seturi de peste 180 de mostre de salivă, dintre care trei au fost analizate. În fiecare set a fost găsit câte un caz pozitiv, iar niciunul dintre acestea nu pare să fi determinat infecția altcuiva din școală.
Întrebarea ultimă: ar trebui să stea școlile deschise, dacă numărul cazurilor crește masiv?

Situația de acum, arată Science, este, în multe țări, considerabil mai gravă decât în primăvară, când, începând din mai, multe țări au început să redeschidă școlile, fără să constate efecte asociate epidemiei. Iar studiilor care argumentează că elevii cu vârste de până în 10 ani sunt mai puțin susceptibili să se infecteze și să transmită boala, comparativ cu elevii mai mari, li se alătură alte studii care nu găsesc diferențe semnificative.

Dar acțiunile unor țări au dovedit că școlile pot rămâne deschise și, în același timp, să fie ținută în frâu epidemia. Exemple oferite de Science:

  • Irlanda, care în octombrie a închis tot ce putea să închidă și a limitat dreptul de circulație la mai mult de cinci kilometri de casă, dar a permis predarea la clasă.
  • Olanda, care a închis restaurantele, barurile, muzeele și alte instituții, dar a lăsat deschise școlile.

Science menționează soluția închiderilor locale sau punctuale, în funcție de evoluția cazurilor într-o comunitate, soluție care la Berlin, de exemplu, este însoțită de alte măsuri, precum evaluarea săptămânală a noilor cazuri din școli și a populației școlare carantinate.

Chestiunea e că, indiferent de ce spun numerele, multe decizii legate de deschiderea sau închiderea școlilor țin de factori morali și de politică. Amy Greer, epidemiologul de la Universitatea din Guelph, este citată spunând: “Nu cred că întrebarea corectă este când să închidem școlile. Ar trebui să întrebăm, în schimb, ce trebuie să facem ca să ținem școlile deschise?”

Dar, concluzionează analiza citată, știința oferă atât cât poate, iar dincolo de ea apar întrebări din afara științei, puse de oficialități, părinți și profesori: “Ce înseamnă, pentru tine, să fie sigură școala? Și ce riscuri ești dispus să accepți, pentru ca școala ta să se deschidă?”

Articolul complet poate fi citit aici

Citește și:
Revista Science: Măsurile anti-pandemie care afectează bunăstarea copiilor, cum ar fi închiderea școlilor, trebuie luate doar dacă sunt dovedit utile / Există foarte multe dovezi că astfel de măsuri mai mult dăunează celor mici
Revista Nature: De ce școlile nu sunt, probabil, puncte de răspândire intensă Covid-19

Photo 194658483 © EvgenyatamanenkoDreamstime.comDreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care site-ul Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil


2 comentarii
  1. Atunci când și în România (precum în tarile mai sus citate) elevii și profesorii care nu au autoturism “la scară” vor putea ajunge la școală și înapoi acasă cu autobuze școlare, deci numai atunci sa analizați fenomenul.
    Dvs acum nu analizați nimic real, ci numai ce se petrece în școală, de parca elevii și profesorii își duc viata sub clopot de sticla, teleportandu-se la școală și înapoi acasa.
    Cam multa cerneala se consuma inutil, numai la dorința părinților de a se spala pe maini de responsabilitatea asupra propriilor odrasle.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like
Modelul chinez de educație

Modelul chinez de educație online, văzut din interior. Profesor american la Beijing, pentru EduPedu.ro: Toată țara se mișcă în masă în aceeași direcție / Cât de rapid s-au stabilizat lucrurile și cum se instalează oboseala

O lună le-a luat profesorilor și elevilor din China să ajungă de la întrebarea: “și acum ce facem?” la o situație relativ stabilă, în care peste 270 de milioane de…
Vezi articolul

Radu Gologan, despre proiectul prezidențial pe educație: O formă fără fond, pentru că lucrurile care se pot face concret nu sunt explicate nicicum, nicicând și mai au și greșeli

Raportul România educată lansat de președintele Klaus Iohannis este “un fel de formă fără fond, pentru că lucrurile care se pot face concret nu sunt explicate nicicum, nicicând”, spune Radu…
Vezi articolul