Programele educaționale de pregătire a copiilor de vârstă preșcolară sau școlară pentru a face față unor situații periculoase există în România, dar, spre deosebire de marea majoritate a țărilor din regiune, sunt aplicate exclusiv conjunctural și nu fac parte din curriculum. Aceeași abordare există și în cazul formării profesorilor: aceștia au parte de pregătire pe teme de instruire a copiilor pentru a fi pregătiți să facă față unor situații de risc, dar această pregătire nu este una clar stabilită, arată un nou raport realizat de rețeaua europeană dedicată educației Eurydice.
Documentul arată că, dacă în sistemul educațional din România există astfel de forme de educație, dar nu în cadrul curricular, planuri de le dezvolta există, iar acestea sunt asociate, de către raportorii naționali pentru Eurydice, cu noua Strategie Națională de Apărare a Țării.
Raportul „Preparedness Education in Europe – 2025” arată că în majoritatea țărilor europene există programe curriculare dedicate pregătirii copiilor pentru a face față diverselor pericole și situații dificile, având cauze naturale, tehnologice, ce țin de conflicte etc.. Iar acolo unde nu există la nivel curricular, există măsuri organizate la nivel școlar sau local, precum:
- În învățământul preșcolar, atenția este concentrată pentru a-i face pe copii să identifice un pericol, să înțeleagă măsuri simple de siguranță, să se protejeze prin joacă și prin activități de rutină.
- În învățământul primar, atenția e concentrată pe activități mai complexe și mai practice, care să îi ajute pe copii să înțeleagă respectarea unor reguli de siguranță în diverse contexte și să reacționeze independent în fața acestora.
Aproape 25 dintre țările membre sau partenere UE incluse în raportul Eurydice au inclus astfel de programe în curriculum atât în sistemul preșcolar, cât și în ciclul primar, iar nouă dintre acestea au inclus astfel de programe doar în ciclul primar. Cu excepția Bulgariei, care nu a inclus astfel de programe nici în preșcolar, nici în primar (vezi foto deschidere), toate țările din jurul României predau astfel de subiecte ca parte a curriculumului la nivel primar.
- În această categorie intră Ucraina, Ungaria, Serbia, Slovacia, Austria, Italia, Cipru, Lituania, Islanda.
România și Bulgaria fac parte dintr-un grup restrâns de țări – alături de Germania, Olanda, Liechtenstein, Luxemburg, Danemarca, Norvegia si Suedia care nu includ în curriculum, în învățământul preșcolar și primar, elemente de pregătire împotriva pericolelor.
Dar raportul notează că toate aceste țări desfășoară activități de acest fel, de la discutarea unor teme legate de mediu și societate la exerciții precum cele legate de incendii sau proceduri locale de reacție în situații de criză, adesea cu participarea serviciilor locale de poliție, sănătate sau îngrijirea copiilor.
În cazul României, documentul citat precizează că „România și Luxemburg au raportat reforme în desfășurare pentru a introduce educația de pregătire în mod mai organizat”, iar în cazul României raportul face trimitere la revizuirea curriculumului de liceu și a celui de învățământ timpuriu/preșcolar.
În ceea ce privește formarea profesorilor, analiza Eurydice arată că un număr foarte mic de țări – doar șase state membre și partenere UE – includ teme legate de acest tip de educație în programele de formare inițială a cadrelor didactice. Alte câteva, printre care și România, nu au astfel de programe, dar declară că acoperă teme legate de pregătirea elevilor pentru situații de risc. Marea majoritate a țărilor nu abordează subiectul în programele de formare inițială a profesorilor.
Printre subiectele listate în cazul României și a altor țări din același grup, ca teme tangențiale abordate în formarea inițială a cadrelor didactice, sunt menționate: riscuri digitale, preocupări legate de sănătate, protocoale de siguranță, prevenirea riscurilor, protecție civilă.
România face parte dintr-un grup de 3 țări, alături de Austria și Suedia, care spun că, deși nu au conținut legat de pregătire în fața pericolelor, la nivel de învățământ preșcolar și primar, au planuri de a introduce astfel de conținuturi pe viitor.
Educația de pregătire pentru riscuri și Strategia de Apărare a Țării
În cazul României, raportul Eurydice consemnează Strategia Națională de Apărare a Țării, în sensul „includerii priorităților UE în ceea ce privește reziliența și pregătirea pentru elevii mici. Reformele merg dincolo de curriculum și vizează includerea unor cadre procedurale și de planificare în caz de urgență mai largi”.
De notat că noua Strategie Națională de Apărare a Țării – 2025 include mai multe elemente ce țin de pregătirea în fața pericolelor prin acțiuni educaționale, însă niciunul nu se referă anume la învățământul preșcolar sau cel primar. Strategia stabilește doar un cadru generic și menționează o serie de nevoi și obiective, ce merg până la educația media și de combatere a dezinformării. Între altele, documentul notează:
- „Se impune dezvoltarea solidarității și rezilienței sociale, cu accent pe gestionarea situațiilor de criză și conflict, prin programe educaționale destinate ridicării nivelului de reziliență individuală, familială și comunitară”
- „Pentru implicarea permanentă și prioritară a cetățeanului și societății civile în realizarea securității naționale, în perioada următoare sunt necesare: (…) ridicarea nivelului culturii de securitate a populației prin acțiuni și campanii de informare, educare și instruire, pentru facilitarea înțelegerii informațiilor esențiale referitoare la securitate și apărare (…)”
Raluca Pantazi
Costin Ionescu
Mădălina Belu
