De circa un deceniu, s-a cristalizat o „aristocrație” oengistică în educație. Este vorba de un număr mic de ONG, care apar peste tot, ai căror reprezentanți acaparează mass media și social media și sunt puși în fereastră la tot felul de evenimente oficiale – de ajung să se întâlnească (și să se premieze) mai ales între ei (semn că reprezentații altor ONG din educație nu prea mai au loc).
În plus, respectivii oengiști sunt puși în vitrină și de mediul de business și de cel universitar (cu multe ”laudationes” reciproce), atunci când statul, universitățile și oamenii de afaceri vor să arate buna lor colaborare cu ”societatea civilă”. Ba chiar unii reprezentanți ai acestor ONG ajung, când și când, consilieri ai unor politicieni sau în funcții publice (chiar demnitari), predau prin universități sau obțin joburi bine plătite la firmele servite, redevenind, apoi, ”voci ale societății civile” – după principiul bine cunoscut al ”revolving doors”: nici usturoi nu au mâncat…
Această confuzie este cu atât mai mare în educația școlară privată: activitate de educație este definită de lege ca ”non-profit”, dar reprezentanții ei sunt recunoscuți și premiați, în mod repetat, ca ”oameni de afaceri”…
Mai mult, ca persoane ”cu vizibilitate” (la fel ca alte categorii – actorii, sportivii de succes sau jurnaliștii, de exemplu), respectivii reprezentanți ai societății civile sunt chemați, în mass media și social media, să-și dea cu părerea și pe spețe complet în afara ariei lor de competență – inclusiv în chestiuni politice, politicienii sperând (și chiar obținând!) influențarea alegătorilor într-o direcție sau alta.
Atunci când nu reflectă, pe față, poziții politice, mesajele aristocraților oengiști se limitează la lăudarea propriilor ”bune practici” (neevaluate, însă, independent), la repetarea unor mesaje (bune în sine, dar peste care a început, deja, să se pună praful) și/sau la discutarea unei / ultimei cărți citite. Adesea, promovarea propriilor poziții se reduce la o difuzare ”între noi” / ”între connoisseurs” – pe baza principiului ”mulți vede puțini cunoaște”. Ca urmare, impactul mesajelor respectivelor ONG este (aproape) nul, fiind și ușor de combătut cu o întrebare simplă (și la care nu au răspuns): ”Pe ce te bazezi?”
Citește analiza integrală pe blogul autorului.
Redacția
Raluca Pantazi
Alexa Stănescu
7 comments
Nu numai în educație!
Rugaminte catre autorul articolului: publicati lista cu aceste ONG-uri! Multumiri anticipate!
BRIO. FEPAL, FNAP-IP și toate clonele și subdiviziunile lor (căutați pe Google ”asociația părinților” și veți avea mii de rezultate, toate fiind luate în seamă de minister și ținute la loc de cinste).
Și cum se chema ONG-ul ”antrenorului de genii”?
Cum se cheamă ONG-urile care ”lucrează” cu ministerul la introducerea de noi discipline, care mai de care mai crețe, sau la realizarea noilor planuri-cadru, unde profesorii n-au loc la masa de discuții?
Sau cei care clamau zilele trecute – și pe aici pe edupedu – despre introducerea educației rutiere, cu parteneriate cu respectivele ONG-uri și activități în timpul cursurilor, că de ce nu, dacă e primit?
se vede cu ochiul liber că în această aristocrație ongistica,doar unii au acces la proiecte de finanțare,alții,nu
Trăim într-o societate lipsită de cultură democratică, dar care are un apetit deosebit în a importa doar formele specifice democrației, nu și fondul. Câteva exemple: dorim să evaluăm extern școlile, dar o facem cu o structură a ministerului educației, dorim sindicate libere, dar acceptăm să fie conduse de slugile politicienilor, dorim vot liber, dar acceptăm să îl vindem ca la piață, dorim presă liberă, dar facem rating trusturilor cumpărate sau deținute de partide sau lideri politici, dorim pluripartidism, dar votăm sateliții partidului unic, dorim egalitate, dar ne gudurăm pe lângă liderii politici ca și când ar fi zei, vrem integritate în funcția publică, dar votăm violatori, corupți, hoți, uneori chiar pușcăriași, dorim meritocrație, dar distribuim falsa expertiză și falsa competență a unor politicieni oportuniști, dorim ong-uri, dar le instrumentalizăm pentru a obține profit, pentru a manipula, pentru a reprezenta o altă armată aflată în slujba partidelor politice.
Când erai rege peste ARACIP cu salariu de mii de euro nu aveai puncte de vedere.
Excelentă analiză.
Aș adăuga chiar că uneori așa zisele ONG uri sunt chiar cele care lansează teme false de discuție in societate, ca proxy, in locul Ministerului, care testează astfel (fără să suporte consecințe) reacția populației.
Să ne amintim disimularea frecventa a personalului didactic, părinți si a altor voci relevante cu reprezentații acelorași ONG in momente cheie (noua lege a educației, noul ROFUIP etc)