Alina Sava, Banca Mondială: Urmează o evaluare pentru a înțelege “de unde au pierdut copiii, de exemplu, competențe de matematică? Ei poate nu știu din clasa a VI-a sau a V-a”, iar “acest rămas în urmă trebuie corectat” / Ministerul Educației are aceste date, la română și matematică, pe baza evaluărilor naționale de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a

“Urmează să facem o evaluare, să înțelegem ce se întâmplă cu copiii la clasa a IX-a. De unde au pierdut ei, de exemplu, competențele de matematică? Ei poate nu știu din clasa a VI-a, sau a V-a. S-ar putea să avem surprize foarte mari (…) Acest rămas în urmă trebuie corectat. Și atunci ce faci? Iei din clasele și vezi la ce nivel sunt”, a spus joi, în cadrul conferinței pentru lansarea Raportului Național de Literație, Alina Sava, specialist în educație de la Banca Mondială. Ea a făcut comentariile în condițiile în care Ministerul Educației are date pentru a face astfel de estimări, anume datele colectate prin evaluările naționale de la clasa a II-a, a IV-a și a VI-a, dar acestea nu au fost niciodată folosite pentru acțiuni de corectare, după cum semnala încă de acum 3 ani fostul ministru al Educației Mircea Miclea.

În intervenția sa din cadrul evenimentului menționat – unde ministrul Sorin Cîmpeanu a anunțat organizarea unor evaluări standardizate la finalul acestui an școlar – Alina Sava a spus, între altele:

• “Un alt exemplu pe care vreau să vi-l dau și care are un succes mare și ar trebui să se întâmple și în România este adaptarea instruirii la nivelul de învățare al elevilor. Acum, cum a spus și domnul ministru, la clasa a IX-a, urmează să facem o evaluare, să înțelegem ce se întâmplă cu copiii la clasa a IX-a. De unde au pierdut ei, de exemplu, competențele de matematică? Ei poate nu știu din clasa a VI-a, sau a V-a. S-ar putea să avem surprize foarte mari. În momentul în care un profesor predă la clasă, e atât de stresat de curriculumul pe care îl are de parcurs încât nu are timp să țină pasul cu cei care rămân în urmă. Aceia rămân în urmă și deja au trecut, iată, 3 ani de pandemie. Acest rămas în urmă trebuie corectat. Și atunci ce faci? Iei din clase și vezi la ce nivel sunt. Deci nu îi iei și îi grupezi pe clasa a VI-a, a VII-a și a V-a. Îi grupezi pe nivelul la care sunt și faci cu ei un pic în plus în fiecare zi.”

Astfel de obiective au și evaluările naționale de clasa a II-a, a IV-a și a VI-a. Despre aceste evaluări și rolul acestora:

• Rezultatul evaluărilor de la finalul claselor a II-a, a IV-a și a VI-a NU se pune în catalog, nu se anunță public, nu stă la baza ierarhizării copiilor, ci se comunică fiecărui părinte în parte și pe baza lui învățătoarele trebuie să realizeze planuri individualizate de învățare, acolo unde identifică probleme.
• Evaluarea de la clasa a VI-a are rol de preorientare școlară către un anumit tip de școală profesională sau liceu, iar rezultatele de la a IV-a sunt folosite de Ministerul Educației și pentru diagnoză de sistem, pentru verificarea rezultatelor curriculumului la final de ciclu primar și eventuale recalibrări ale conținuturilor predate la clasă.
• Subiectele sunt realizate de Ministerul Educației, iar părintele poate verifica în siguranță (notele nu se trec în catalog) dacă învățătorul i-a subevaluat sau supraevaluat copilul, iar la nivel de școală se poate vedea care este progresul majorității elevilor dintr-o clasă din a II-a până în a IV-a.

Aceste evaluări nu au fost folosite, însă, sistematic pentru acțiuni de remediere și de recuperare, individualizat, după cum au semnalat experți în ultimii ani. În 2019, fostul ministru al Educației, Mircea Miclea, arăta într-un interviu că evaluările de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a ar fi putut permite intervenții timpurii, dar acest lucru nu s-a întâmplat, iar “aici este complicitatea tuturor”. Mircea Miclea, în interviul de acum 3 ani:

• “Dacă ne uităm la rezultatele acestor copiii în clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, vedem că aceste situații erau cunoscute. Ministerul Educației ascunde rezultatele sub statistici netransparente, iar școlile și profesorii le spun tuturor că evaluările nu au nicio valoare, când funcția lor era de a diagnostica din timp deficitele. În clasa a VIII-a, când le constatăm, ce facem? Principala cauză este faptul că nu s-au folosit rezultatele de la Evaluările la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, care ar fi putut permite o intervenție timpurie. Din clasa a II-a știai că el nu știe să scrie, sa citească. În mod firesc trebuia să faci ceva cu acel copil.
• De ce nu au corectat? Fiecare școală avea toate datele pentru fiecare elev să facă corecția. Este aici complicitatea tuturor: statistica anunțată de Minister după evaluările la clasa a II-a, a IV-a, a VI-a este greu descifrabilă, profesorii ascund ce descoperă în rezultate și părinții se declară nemulțumiți. Este o complicitate, nimeni nu a făcut ceea ce putea face pentru ca rezultatele să fie cu totul altele.”

Alina Sava, Banca Mondială: România stă pe un morman de date, important este să le folosim

În intervenția sa la conferința de miercuri, reprezentanta Băncii Mondiale a atras atenția că “România stă pe un morman de date. Avem foarte multe date. Avem PISA, avem aceste studii. O să continuăm și o să fim mult mai consecvenți în a avea date. Important este să le folosim.”

Alina Sava a mai arătat, între altele, în cadrul evenimentului:

• “Trebuie să învățăm să nu mai vorbim din instinct și să învățăm să vorbim pe bază de date. Să știți că România stă pe un morman de date. Avem foarte multe date. Avem PISA, avem aceste studii. O să continuăm și o să fim mult mai consecvenți în a avea date. Important este să le folosim.”

• “Bani la educație: 6% a fost un vis și este un vis. Dar este foarte greu să-l atingem. Atunci că, poate, la fel cum a zis colega mea de la UNICEF, e bine să targetăm acești bani mai bine. Și puținul pe care îl avem să îl folosim bine.”

• “Studiile arată în felul următor. Dacă băgăm niște bani în performanța profesorilor și în profesori, în salarizare – zero impact. Dacă băgăm banii numai în tehnologie, digitalizăm – zero impact. Dacă băgăm banii în manuale – zero impact. Orice resursă, orice input în sine nu aduce impact în învățare. Toate lucrurile acestea se fac într-o intervenție, adică da, bagi mai mulți bani în profesori dar vii și cu asistență tehnică, cu sprijin la clasă, cu instrumente, cu cărți, cu manuale. Cărțile știți cum au impact? Cărțile în alte școli le veți vedea pe holuri. Noi ne îngrijorăm dacă sunt sau nu în inventarul școlii. Nu, ele trebuie să fie la școală, pe hol, chiar date copiilor, chiar să le ia și să nu le mai aducă, să le folosească acasă cu mamele lor.”

• “Părinții au un mare rol: școala trebuie să se ducă către părinți și părintele către școală. Dacă vedem că părinții nu pot să vină către școală, că poate le e greu, școala se poate duce către părinți. (…)”

• “Haideți să vorbim despre programe care s-ar putea face și care au succes în alte țări. Programe care se bazează pe studii. Să știți că un ONG care face și un studiu, și o evaluare randomizată poate scala programul către alte regiuni din țara respectivă sau către alte țări. Este foarte simplu. Lucrurile simple se fac fără bani. Noi avem nevoie de o schimbare de societate, de comportament. Dacă noi chiar credem că cititul este o valoare importantă, trebuie să o transferăm în comportament.”

• “Trebuie să îi ajutăm pe părinții care nu au fost ajutați. Ați auzit de multe ori aici: întâi avem o problemă de acces, pe care trebuie să o rezolvăm, de exemplu în educația timpurie, să avem locuri în creșe și în grădinițe pentru toți copiii, pe urmă este o problemă legată de calitate. În momentul în care tu îl duci la școală pe copil, școlarizarea nu înseamnă nimic pe lângă învățare. Și atunci calitatea cine ți-o dă? Mediul și profesorii. Profesorii fac diferența. Nu trebuie să negăm rolul lor și în pandemie noi părinții am văzut ce înseamnă să fii profesorul copilului tău și cât de greu este și pentru profesori.”

• “Vă dau exemplul unui program din America, supersimplu. Alfabetizare timpurie. Totul începe devreme. (…) Undeva, ceva se întâmplă bine în educația timpurie. Și atunci americanii s-au gândit, într-o școală din Dallas, să aibă un program pentru părinți cu mesaje text: Să implicăm părinții și le dăm mesaje în fiecare săptămână. I-au împărțit în trei grupuri ca să poată să facă o evaluare (…). Unora le-au dat cinci mesaje pe săptămână, un mesaj în fiecare zi, unora – trei mesaje pe săptămână și unora – niciunul, grupul de control. (…) Mesajele sunt legate de alfabetizare, adică recunoașterea literelor, conștientizarea sunetelor, a primei litere dintr-un cuvânt, rimele, scrierea numelui. Tu, dacă primești ca părinte un mesaj în care ți se spune: astăzi învață-l pe copil să scrie numele lui, sau scrieți împreună numele… e important. Orice părinte are nevoie de exemple. E foarte greu, dintr-o structură mare, să iei ce? E foarte greu, ai nevoie de exemple, să vezi că și profesorului îi pasă. Și atunci educatorii au trimis mesajele, nu numai legate de alfabetizare, nu numai sfaturi care se transformă în acțiuni, ci și informații generale și informații de încurajare, în cantități egale, în aceste trei mesaje. Ce s-a întâmplat este că au crescut competențele copiilor de citire, de lectură, de literație. Au crescut competențele de matematică, ceea ce este extrem de important, într-un interval relativ scurt. S-a întâmplat într-un interval de opt luni. Ce au învățat din acest program? Că a trimite cinci mesaje pe săptămână e prea mult. Pentru părinții aceia a fost prea mult și au renunțat la program. Dar cei cu trei mesaje nu au renunțat. Cât ne costă să facem asta? Cât ne costă ca un educator să trimită pe grupul de Whatsapp al părinților trei mesaje pe săptămână, din care să învețe ceva? (…)”

• “Alții fac maraton de 30 de zile. Haideți să-i încurajăm să citească cât mai multe cărți. Merge pe termen scurt, dar impactul pe termen lung nu e așa de mare. Programele de vară cu voluntari au ceva impact, dar nu foarte mare. Dar un astfel de program are un impact pentru totdeauna. Alfabetizarea timpurie îți schimbă parcursul pentru totdeauna. (…) Dar nu a fost numai alfabetizarea, noi nu dorim numai competențele pentru literație. Noi vrem să învețe copiii mai bine, să fie adulți care își găsesc un loc de muncă. Până la urmă în asta se transformă totul. (…)”

Citește și:

BREAKING Cîmpeanu propune public unei companii private să îi testeze pe toți elevii din clasele I-XI, fără cei de-a VIII-a, la limba română, matematică și istorie, cerându-le partenerilor sociali să discute în câteva ore ordinul de ministru care prevede asta. Testarea „pilot” s-ar face prin parteneriat, nu prin licitație publică, în perioada 30 mai-10 iunie

BREAKING Ordinul de ministru care introduce testarea standardizată pilot începând cu acest final de an școlar la toate clasele, mai puțin a VIII-a și a XII-a, la limba română și matematică, a fost trimis pentru consultare partenerilor de dialog social – DRAFT

Mircea Miclea, către Minister, după rata de eșec de la Evaluarea Națională: Arătați-ne planurile individualizate de învățare, aplicați-le în after school și evaluați profesorii după ce au făcut cu copiii