Cercetătorul Virgil Iordache: Impresii despre știința popularizării științei și posibile avantaje ale modelului Cristian Presura

848 de vizualizări
Virgil Iordache / Foto: Arhiva personala

“Cu cel cuvios, cuvios vei fi; și cu omul nevinovat, nevinovat vei fi,
Și cu cel ales, ales vei fi, și cu cel îndărătnic, te vei îndărătnici.”
(Ps. 17, 28-29)

Modul de raportare a publicului și a politicienilor la cunoașterea științifică în perioada pandemiei a fost dominat de extreme: fie încredere exagerată, necritică, fie lipsă totală de încredere. Este această situația inevitabilă? Depinde ea de cunoașterea de către publicul larg a științei prin popularizare, de educația din școală și de formarea continuă ulterioară prin lecturi permanente? Intuiția noastră că răspunsul este negativ la prima întrebare și pozitiv la cea de-a doua are vreo bază științifică sau mai degrabă e rezultatul faptului că trăim într-o cultură în care idealul iluminist este prezent în mințile multor oameni în urma eforturilor și investițiilor publice anterioare în educație? Dacă am afla că răspunsul la a doua întrebare este negativ, ce am putea face?

Astfel de întrebări și problema răspunsului la ele par să fie specifice unui domeniu al științei, și anume știința popularizării sau comunicării științei. O clarificare a lor printr-un efort social comun ar putea fi de folos pentru mai buna dezvoltare a popularizării științei în România și evoluția mentalității publice către o atitudine rezonabilă față de știință, bazată pe cunoaștere meritelor, dar și a limitelor. În acest text vom explora puțin domeniul și vom încerca să vedem cam ce am putea câștiga dintr-o aprofundare a lui.

Amploarea literaturii științifice despre popularizarea științei, conturarea domeniului

O căutare pe Google academic pentru sintagma “vulgarisation scientifique” duce la 12000 ocurențe (dacă se adaugă AND Roumanie 594 ocurențe, AND Europe 6880 ocurențe, AND Chine 2150 ocurențe). Pentru echivalentul în limba engleză “science popularization” avem 10500 de ocurențe (AND Romania 256 ocurențe, AND Europe 3480 ocurențe, AND China 6330 ocurențe), pentru “popularization of science” 9690 ocurențe (AND Romania 311 ocurențe, AND Europe 5190 ocurențe, AND China 2880 ocurențe). Putem estima că există câteva zeci de mii de titluri în domeniu. E limpede că a-ți face o imagine serioasă despre știința popularizării științei e un job în sine.

Câteva reviste dedicate domeniului par a fi (cu hiperlink-uri spre paginile lor): Public understanding of science, Social studies of science, Science in Context, Science Communication, Journal of Science Communication, Science, Technology & Society, Journal of Scientific Temper (JST), Cultures of Science. La acestea se adaugă alte reviste în care apar articole de specialitate din acest domeniu, cum sunt: Social epistemology, Journal of communication, Discourse studies.

Un mic eșantion de 24 de titluri extrase la întâmplare din această literatură poate fi grupat pe următoarele teme:

  • Sinteze conceptuale și metodologice într-o abordare cu păstrarea autorității epistemice a științei, identitatea domeniului științific al comunicării științei [1-4]
  • Abordări cu destructurarea autorității epistemice a științei – relativiste, constructivist sociale, critice [5-6]
  • Fundamentarea metodologiilor domeniului disciplinar [7-8]
  • Interpretări ale semnificației popularizării științei [9-10]
  • Instrumentalizarea popularizării științei pentru ideologii [11-17]
  • Politici publice pentru comunicarea științei [18-22]
  • Sociologia comunicării științei [23-25]

Impresia care se conturează este că avem de-a face cu un domeniu științific inter-disciplinar care apelează la științe sociale și umane și tinde să aibă nuanțe transdisciplinare când apar mize ideologice. Un exemplu de rezultat al unei sinteze metodologice care păstrează obiectivitatea produselor științei este în figura 1, iar unul care tinde să anuleze granițele clare dintre produsele științifice și produse culturale care popularizează știința este în figura 2. S-ar părea, de asemenea, că în acest domeniu a existat o evoluție de la o paradigmă științifică la alta de-a lungul ultimilor 60 de ani (tabelul 1).

Figura 1

Figura 1 Reprezentare grafică a relației dintre nucleu dur științific (în limbaj “ezoteric”) și zona accesibilă publicului și altor utilizatori (PUS = public understanding of science). Preluat din Bauer (2009). Spre centru crește legitimitatea epistemică, spre margine crește siguranța de sine în atitudini și afirmații. Zona periferică e influențată puternic de procese economice și politice.

Figura 2

Figura 2 Gradient de produse culturale de comunicare între centrul nucleului dur din figura 1 și zona concentrică exterioară în care se face popularizarea. Sugestia este că există un continuum fără granițe extrem de clare. Preluat din Hilgartner (1990).

Tabelul 1 Schimbări majore de abordare în știința popularizării științei de la “alfabetizare” științifică, la înțegerea științei și la societatea bazată pe știință (preluat din Bauer 2009).

Tabelul 1
Conținuturi științifice ale domeniului

Pentru a stimula interesul publicului pentru domeniu am selectat câteva cunoștințe științifice din acest domeniu. Nu e deloc sigur că sunt cele mai importante, dat fiind că am parcurs numai 24 de titluri din măcar sutele necesare. Conținuturile științifice pe care le-am ales sunt adesea contraintuitive, de exemplu:

  • Implicarea în popularize nu scade perfomanța științifică, dar nici nu influențează cariera academică: „We find that, contrary to what is often suggested, scientists active in wider dissemination are also more active academically. However, their dissemination activities have almost no impact (positive or negative) on their careers.” (Jensen și colab. 2008).
  • Mentalitatea scientistă a populației scade când bunăstarea socială crește: “Eurobarometer 63.1 (2005) included four propositions, each one of  them expressing a philosophical postulate of science. People were asked to agree or disagree with each of them: science is omnipotent; science is part of the solution not the problem; science will one day provide a complete world picture; and science should have full autonomy. Statistically, these items form a consistent scale, positioning people with regard to the ideology and myth of science […] By plotting the average scores of ‘scientific ideology’ we  find a negative correlation with level of socio-economic development across Europe. As economic development and science literacy increase, belief in scientific ideology decreases.” (Bauer 2009, figura 3)
Figura 3

Figura 3 Corelație inversă între bunăstarea economică în țările de UE și credința oamenilor în mitul științei (după Bauer 2009).

  • Asumarea identității culturale scientiste nu e asociată cu cunoașterea științifică: “research shows that standardized test questions that assess “belief” in evolution don’t genuinely measure knowledge of either evolutionary science or science generally. Instead, they measure commitment to a form of cultural identity that features religiosity” (Kahan 2015).
  • Investițiile mari în popularizarea științei nu duc în mod necesar la creșterea cunoștințelor științifice deținute de mase: “despite massive efforts at popularization of science by governmental and non-governmental agencies in the west, large-scale surveys administered in US and in several European countries reported only marginal increase in what is called  ‘scientific literacy’. Both who treat science as a saleable commodity and those who argue that communicating science is an imperative to enlighten masses find this a worrisome situation” (Raza et al. 2013).
  • Nu există o legătură între deținerea de cunoaștere științifică și susținerea științei: “Higher level of public knowledge will not necessarily increase the public support for and interest in science” (Jamieson et al. 2017 pag. 25).
  • Caracterul religios al credinței în știință este un loc comun, discutându-se și de trădarea acestei credințe: “In a startlingly like manner, How Superstition Won and Science Lost recounts the virtuous past forged by the nineteenth century’s men of science, individuals who viewed scientific life as a “calling ” and who promoted “the religion of science . . . with evangelical fervor” in order to bring “enlightenment by exposing everyone to the truth, that is, by popularizing science. ” Burnham situates the betrayal of the founding generation in the 1890s” (Pandora 2019).
  • Un aspect contraintuitiv pentru cei care nu au cunoscut direct perioada comunistă este că popularizarea științei poate nu numai să fie cunoscută științifică, ci să și fie organizată pe baze pretins științifice pentru a crește capacitatea națională. „There is a close relationship between the development of science popularization (SP) capacity and national, regional and industrial SP policies in China. As a supply-side factor of national, regional and industrial SP capac-ity building, SP policy provides a legal basis for SP work. It is of great significance for creating a favourable environment for SP and promoting the development of SP work.” (Liu et al. 2019). Citarea politicilor unele de către altele este importantă într-un astfel de context politic: “The cited policies can provide strong arguments for those that cite them to increase their value, authority and information. This citation relationship also reflects the relevance of and inheritance between policies, thus showing the history of policy development.” (Liu et al. 2019, tabelul 2). Entuziasmul popular pentru popularizarea științei se pare că nu este, totuși, suficient de mare și atunci trebuie încurajat: “communication channels for SP policies should be improved. The public’s enthusiasm for participating in SP work depends on its understanding of related policies. Therefore, central government organs and people’s organizations should actively incorporate multichannel and full media publicity of SP policies into their work. They should foster the two-way communication of policies by organizing SP activities such as training sessions, publicity meetings, Science Week and S&T Day.” (Liu și colab. 2019).

Tabelul 2 Numărul de citări al unor documente care conțin politici publice pentru popularizarea științei în Republica Populară Chineză.

  • În fine, popularizarea științei poate fi făcută la scară națională și pe baze utilitariste, pentru creșterea bunăstării, fără nici o agendă iluministă (UNESCO), autoritaristă (Spania lui Franco, China), sau totalitară (URSS, România comunistă): cazul Indiei (Raza și colab. 2013).
Comentarii despre popularizarea științei în România

În urma incursiunii superficiale în corpul de literatură al științei popularizării științei, impresia care se degajă este că România se află într-o situație atipică:

  • Pe de o parte este activă o tendință defazată în timp față de occident, aflată în dispută cu religia. Îi corespunde un model umanist ateist de popularizare, care acceptă un nucleu epistemic tare al științei, autoritatea ei rezultată din obiectivitate. Ponderea mare a ideologizării explicite ateist umaniste sau implicite prin idiosincrazii declarate față de alte moduri de a gândi lumea, a acestei părți a popularizării științei din România, se încadrează în tendințe stabilite științific la scară europeană (figura 3).
  • Pe de altă parte se manifestă un mimetism cultural în fază cu occidentul, și anume prin relativismul cultural, “știința” post-normală, marxismul cultural, cu renunțarea la idealul metodologic al obiectivității cunoașterii științifice. În această abordare popularizarea științei, înseamnă implicarea directă a beneficiarilor, a publicului, în procesul de producție a științei, participarea la formularea problemelor și chiar la desfășurarea cercetării științifice. Susținătorii acestei abordări par să fie mai puțini la noi și sunt asociați unor instituții academice.

Pare să existe și un potențial de evoluție în spațiul cultural românesc. Importul în România al temelor și mizelor popularizării științei din etape istorice anterioare sau actuale ale occidentului nu poate duce la aceleași fenomene ca acolo pentru că există cunoaștere științifică nouă despre procesele culturale menționate, care în mod inevitabil va fi importată și ea. În România, nișa ideologiilor politice de stânga nescientiste nu e eliberată, fiind ocupată de produse culturale religioase. Scientismul și marxismul cultural se manifestă simultan în mod incoerent, în timp ce în occident cel de-al doilea a urmat primului și a răspuns nevoilor la care modurile religioase de a gândi lumea nu mai puteau răspunde, fiind în declin.

Nu este exclus ca în România să evolueze cultural o abordare pragmatică, utilitaristă a comunicării științei, după modelul care pare să existe în India. Această abordare e decuplată explicit de mize existențiale, spirituale. Aș numi acest stil modelul Presura de popularizare. În acest moment poziția domnului Presura mi se pare cea mai avansată evolutiv dintre cei care operează în domeniu la noi, în sensul că este adaptată la realitățile culturale și economice ale noastre și are cel mai mare potențial de multiplicare ca trăsătură culturală a proiectelor de popularizare a științei la scară socială mare. Pare important ca această popularizare să fie atât a rezultatelor, cât și a procesului care duce la aceste rezultate, adică a presupozițiilor, metodelor, de ce nu și a experiențelor psiho-sociale ale oamenilor de știință – nu pentru a insista pe anecdotic, ci tocmai pentru a le așeza în contrapondere cu disciplina și rigoarea care asigură obiectivitatea cunoașterii de acest fel, atâta câtă poate fi.

Încheiere

Pornind de la câteva întrebări ocazionate de o situație aflată pe agenda publică am făcut împreună o mică incursiune în domeniul științei popularizării științei. Domeniul pare destul de matur, cu schimbări de paradigmă la scara a câteva decenii. Conținuturile științifice sunt interesante și destul de surprinzătoare. Impresiile, ca și comentariile, sunt perspective parțiale și fragmentare. Ele pot fi utile, în absența a ceva mai bun, cui ar dori să înceapă să se orienteze în acest câmp de cunoaștere. Dacă dinspre centrul formulat în limbaje tehnice, esoterice, spre marginea mai ușor inteligibilă nu ar mai crește siguranța de sine în atitudini și afirmații (figura 1), poate că am avea de câștigat.

Jurnalismul de știință, cartea de știință și popularizarea științei merită un loc mult mai important în societatea noastră decât le au acum.

Exemple de titluri bibliografice

Sinteze conceptuale și metodologice într-o abordare cu păstrarea autorității epistemice a științei, identitatea domeniului științific al comunicării științei

  1. Bauer W. M., 2009, The evolution of public understanding of science – discourse and comparative evidence, Science, Technology & Society, 14, 2: 221-240
  2. Bucchi M and Trench B (eds), 2014, Routledge Handbook of Public Communication of Science and Technology, 3rd edn. London: Routledge
  3. Jamieson K. H., Kahan D. M., Scheufele D. (eds.), 2017, The Oxford Handbook of the Science of Science Communication, Oxford University Press, New York
  4. Kahan, D. M., 2015, What is the ‘Science of Science Communication’ ? Journal of Science Communication, 14(3), 1-10, Yale Law School, Public Law Research Paper No. 539

Abordări cu destructurarea autorității epistemice a științei

  1. Hilgartner S., 1990, The dominant view of popularizatio: conceptual problems, political uses, Social Studies of Science, 20, 519-539
  2. Myers G., 2003, Discourse studies of scientific popularization: questioning the boundaries, Discourse Studies, 5, 2: 265-279

Fundamentarea metodologiilor domeniului disciplinar

  1. Fuchslin T., 2019, Science communication scholars use more and more segmentation analysis: can we take them to the next level ? Public Understanding of Science, 28, 7: 854-864
  2. Raza G., Singh S., Dutt B., 2002, Public, Science and Cultural Distance, Science Communication, 23, 3: 293-309

Interpretări ale semnificației popularizării științei

  1. Jurdant B., 1993, Popularization of science as the autobiography of science, Public Understanding of Science, 2, 4: 365-374
  2. Sava M., 2011, Public understanding of science: science PR and popular culture, Revista Română de Jurnalism și Comunicare, 6, 1: 5-13

Instrumentalizarea popularizării științei pentru ideologii

  1. Botnariuc N., 1959, Ch. Darwin si teoria sa despre evolutia vietuitoarelor, Societatea pentru raspîndirea stiintei si culturii, Bucureşti, cota BCU II 248183
  2. Gavroglu K., 2012, Science popularization, hegemonic ideology and commercialized science, Journal of History of Science and Technology, 6, 15 pagini
  3. Nieto-Galan A., 2013, From papers to newspapers: Miguel Masriera (1901-1981) and the role of science popularization under the Franco regime, Science in Context, 26, 3: 527-549
  4. Nielsen K. H., 2019, 1947-1952: UNESCO’s division for science & its popularization, Public Understanding of Science, 28, 2: 246-251
  5. Orthia L. A., 2020, Strategies for including communication of non-Western and indigenous knowledges in science communication histories, Journal of Science Communication19, 2: A02
  6. Pandora K., 2019, Popularizing, moralizing, and the soul of American science, Isis, 110, 4: 784-787
  7. Zhu K., Horst M., 2019, Science communication activism: protesting traditional Chinese medicine in China, Public Understanding of Science, 28, 7: 812-827

Politici publice pentru comunicarea științei

  1. Cortassa C., Polino C., 2015, Promoting scientific culture: a review of public policies in the Ibero-American Countries, Journal of Scientific Temper, 3, 135-162
  2. Liu Y., Tong H., Zhao X., Gao L., Jiao Y., 2019, Analysis of science popularization policies issued by Chinese central government organs and people’s organization from 2011 to 2015, Cultures of Science, 2, 2: 109-127
  3. Raza G., Singh S., Kumar P.V.S., 2012, Public Understanding of Science: Glimpses of the Past and Roads Ahead. In: Schiele B., Claessens M., Shi S. (eds) Science Communication in the World. Springer, Dordrecht. https://doi.org/10.1007/978-94-007-4279-6_9 
  4. Rent F, 2019, A brief review of the four-decade evolution of science popularization in China, Cultures of Science, 2, 3: 183-192
  5. Shibarshina S. V., Maslanov E. V., 2020, Science communication in the Soviet Union: science as vocation and profession, Social Epistemology, 34, 2: 174-183

Sociologia comunicării științei

  1. David Y. B.-B., Garty E. S., Baram-Tsabari A., 2020, Can scientists fill the science journalism void? Online public engagement with science stories authored by scientists, PLoS ONE, 15, 1: e0222250. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0222250
  2. McDonald L., Barriault C., Merritt T., 2020, Effects of Gender Harassment on Science Popularization Behaviors, Public Understanding of Science, online first, https://doi.org/10.1177/0963662520946667 
  3. Piel H., 2019, Complicating the story of popular science: John Maynard Smith’s „Little Penguin” on The Theory of Evolution, Journal of the History of Biology, 52: 371-390

___

Despre Virgil Iordache:

Virgil Iordache predă și cercetează la Universitatea din București – Facultatea de Biologie, din 1993; este licențiat în biologie specializarea biochimie, doctor în ecologie pe probleme de ecotoxicologie și licențiat și în filosofie pe probleme de evoluția instituțiilor. Este autorul a numeroase cărți și articole, este directorul Centrului de Cercetare pentru Servicii Ecologice din Universitatea București.

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

4 comentarii
  1. Selariu Mirceac Eugen:

    Multumesc pentru aprecieri. Din pacate mai sunt si unii care spunc ca” supermatematica se afla doar in capul meu”. Ceea ce este evident ! Ce spun in continuare sunt “laturi” marca Lara A &. Volumele IV si V ale Supermatematicii zac de doi ani la Editura de Vest din Timisoara. Daca va intereseaza continutul pot sa-l expediez prin e-mail.
    Numai sa am adresa Dvs !

  2. Stimate Domnule Virgil Iordache,
    Problema stiintei mari in tarile mici e o … problema ! Si nu mica !
    Stiti ca in iadul in care sunt “cazati” romanii nu exista paza ? Deoarece niciunul nu poate scoate capul, ca altii il trag inapoi. Ei bine, acei altii, cei ce-i trag inapoi pe conationalii lor sunt bine vazuti si apreciati, nu de putine ori si remunerati ( V.fundatiile Soros).
    Un savant american mi-a comunicat ca politica tarilor MARI este ca cele mici sa nu-si poata dezvolta stiinta !! Un om sincer !
    Supermatematica este cea mai mare descoperire in domaniul matematicii din toate timpurile ! Nu-i o gluma ! Doi profesori de matematica din USA au numit-o”Matematica Mileniului III” si “Matematica Viitorului “. Primele doua valume ale “Supermatematicii. Fundamente”,editia a 2-a au fost onorate cu cea mai inalta distinctie acordata unui inginer in Romania : “DIPLOMA AGIR” in domeniul “Tehnologia informatiei -IT”. De ce editura MatrixRom a sistat editarea acestor doua volume si rezilierea contractului ?
    “Matematica Atomica” difuzata prin Libraria Net s-a epuizat in cateva zile. de ce nu se reediteaz ? Pretul s-a modificat zilnic: 45 lEI->50 -> 55->…70 Lei. De ce ? De ce, in acelasi timp americanii mi-au platit biletele de avion si mi-au oferit 2.500 $ bani de buzunar ca sa plec in USA ? (Va poate confirma SRI Timisoara) N-am plecat nici acolo in 2003, nici in URSS in 1985. si nici in RFG in 1970 si 1972 !!
    De ce volumele III si IV ale “Supermatematicii Fundamente” zac de 2 ani la Editura de Vest si nu gaseste sponsori. De ce ? Din motivele pe care le-am enuntat deja !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like