“Dacă am lăsa doctoratele la universități, ar ieși o mizerie”, susține fostul ministru al Educației Daniel Funeriu

859 de vizualizări
Foto: Pixabay.com
Reacția fostului ministru al Educației, Daniel Funeriu, autor al legii Educației nr. 1/2011 vine după ce Edupedu.ro a semnalat că CNATDCU, instituția-cheie în analizarea plagiatelor, este desființată în proiectul Legii educației lansat în dezbatere publică, în plin scandal de plagiat la adresa premierului. Într-o postare pe Facebook, Daniel Funeriu face o scurtă istorie a înființării CNATDCU în prima lege a Educației.
  • Propunerea de desființare a CNATDCU și de transferare către universități și justiție a rolului de soluționare a plagiatelor din doctorate “este o tentativă de mușamalizare a oricărei încercări de fraudă”, a declarat pentru Edupedu.ro matematicianul Vasile Brînzănescu, membru în conducerea instituției-cheie în analizarea plagiatelor
  • Sorin Cîmpeanu a răspuns într-o declarație pentru EduPedu pe acest subiect: Acordarea titlului de doctor trebuie să fie o prerogativă a universității. Legislația actuală disipează asumarea răspunderii putând genera situații grave
Redăm mai jos opinia fostului ministru al Educației Daniel Funeriu, pe tema propunerii de desființare a CNATDCU:

“1) Diplomele în România sunt monopol de stat. Calitatea lor este garantată (teoretic) de stat, pentru că pe ele scrie ”România, Ministerul Educației”. În SUA nu e așa. La Harvard, de ex., scrie doar numele universității.

2) În consecință statul are obligația să se asigure că nu orice dugheană emite diplome în numele său, deci controlează prin anumite mecanisme modul de emitere a diplomelor. Pentru licență și master, de exemplu, prin „acreditarea programelor de studii și a universității”, statul transferă încrederea sa unei instituții, universitatea, pe care a acreditat-o în acest scop. Fiind foarte multe astfel de diplome statul nu are cum să le controleze pe toate.

3) Întrebarea este ce facem cu titlul de doctor (demonstrabil prin diploma de doctor)? Lăsăm universitățile să îl acorde sau stabilim un mecanism de supra-control, centralizat, la cea mai înaltă instituție a statului din educație, adică la minister?

4) Răspunsul la întrebarea de mai sus revine legiuitorului, cel care face legea. El, expresia voinței populare, trebuie să decidă dacă consideră că universitățile sunt suficient de solide pentru a nu lăsa plagiate sau imposturi intelectuale să treacă de filtrul lor sau dacă universitățile nu prezintă suficientă încredere pentru asta și trebuie supra-controlate. Nu vă crizați aiurea când un guvern sau parlament decide contrar a ceea ce credeți voi că se cuvine: voi i-ați ales!

5) Eu, moi, je, me, când am dat legea 1/2011 am considerat că universitățile nu prezintă suficientă încredere și am „betonat” legislativ CNATDCU. Nu vă plictisesc cu detalii legislative, dar cert este că l-am betonat atât de tare încât nimeni nu a reușit să îl slăbească timp de 10 ani. Pentru asta mulțumiți-i lui Răzvan Florian, care a scris, efectiv, textele respective. Acesta a fost punctul zero al luptei împotriva plagiatului, când tema nu exista în spațiul public. Am insistat pe „eu, moi, je, me” pentru a spune că „așa am crezut eu, ceea ce nu înseamnă a priori că așa e bine”. Viața a demonstrat că da, așa e și bine, dar…

6) După ce am betonat legislativ CNATDCU am purces la numirea membrilor. Am chemat toți rectorii, toată floarea Academiei Române (și unii și alții voiau să își numească oamenii acolo) și le-am spus: „CNATDCU e templul integrității academice, jos labele de pe el, eu numesc o trupă de incoruptibili”. Au înghițit gălușca și am numit un grup de 21 de oameni „beton”, care s-au pus pe treabă.

7) Au început să apară plagiate celebre, pe care CNATDCU le examina eficient, rece și radical, având o bază legală impecabilă. Totul a culminat cu plagiatul lui Ponta când, ilegal, ministrul-sindicalist nu a pus în aplicare decizia CNATDCU de plagiat. Baza legală impecabilă se vede pentru că, în 2016, când ministrul Dumitru a retras titluri de doctor, toate deciziile au rezistat în instanță.

8.) În acest moment istoric încep confuziile: imediat după ilegalitatea ministrului-sindicalist, în 2012, Universitatea din București i-a dat verdict de plagiat lui Ponta și, automat, voci ale unor oameni onești dar care nu aveau nicio înțelegere a sistemului au început melodia „vedeți? CNATDCU e numit politic, de ministru, să dăm doctoratele la universități, ele sunt oneste!”. M-am certat atunci ca la ușa cortului cu persoane admirate de public care susțineau acest lucru. Ca de obicei mi-am asumat rolul de bad guy care, se dovedește, are dreptate. Eu eram, și sunt încă, convins că dacă am lăsa doctoratele la universități* ar ieși o mizerie. Dar… cine sunt eu…

9) Imediat ce fraierii de bună credință au lansat ideea cu doctoratele la universități, șacalii universitari s-au aruncat pe idee și au umflat-o în spațiul public, oamenilor neavizați ideea nici nu le părea rea. Autonomie, descentralizare, alea, alea…

10) În 2020 a venit sorocul unui nou CNATDCU. Ministrul Monica Cristina Anisie a numit un CNATDCU absolut beton armat. Oameni unul și unul. Cel numit de ministrul Curaj era și el bun, dar cred că a fost schimbat de pesede după. Nu știu cine a sfătuit-o pe Anisie, dar a sfătuit-o bine. În mod normal ne puteam aștepta ca lucrurile să intre pe făgașul normal.

11) Acum, în noua propunere legislativă, se propune ca doctoratele să fie acordate de universități. Repet: e o decizie care incumbă legiuitorului, dar ideea inițială aparține unor fraieri onești. Dacă vă pasă de asta și nu vă place, ieșiți în stradă, mergeți vreo 100.000 ca la OUG13 și vă asigur că se va modifica. Dacă vă place, faceți campanie pentru cei care o pun în aplicare. Pentru că așa e în democrație: simplu și rațional.

12) Tot prin noua propunere legislativă se propune ca locul CNATDCU să fie luat de o altă instituție. Nu știu cum o să iasă legea în final, poate modul în care va fi gândită instituția respectivă va fi mai deștept, poate mai prost. Ce știu însă este că pentru a pune pe picioare o asemenea nouă instituție e nevoie de vreo 2 ani, timp în care sigur totul va fi înghețat.

În concluzie: eu, unul, continui să cred că am găsit cea mai bună soluție când am dat Legea 1/2011. Poate sunt unii mai deștepți ca mine care vor gândi ceva mai bun, dar sunt sigur că nu va fi vreunul mai deștept ca Răzvan Florian 😉 care m-a consiliat atunci. Și tare mă tem că la finalul dezbaterilor actuale să nu ajungă pe masa președintelui un rezumat (de la vreo instituție a statului) care să sune așa: „Încă nu s-au găsit soluții mai bune ca cele din varianta originară a Legii 1/2011, reveniți la urgent la ea”. Chiar dacă nu cred că acordarea doctoratelor trebuie lăsată la universități, continui să afirm că unicul mod practic fezabil prin care pot fi controlate doctoratele din trecut este ca fiecare universitate să își controleze propriile doctorate din trecut. Exhaustiv (sic!). Cu sancțiunea că dacă, prin sondaj, sunt descoperite doctorate plagiate nesancționate se taie finanțarea universității.”

Vezi și: BREAKING Instituția-cheie în analizarea plagiatelor este desființată în proiectul Legii educației, în plin scandal de plagiat la adresa premierului. Nicolae Ciucă “a validat“ proiectul de lege și va scăpa de analiza CNATDCU dacă legea intră în vigoare

6 comments
  1. Am fost 5 ani membru într-o comisie CNATDCU. Nu este un sistem perfect (care este?) dar dacă se desființează va fi într-adevăr mult mai rău. La o universitate particulară nu are ce căuta un asemenea sistem de control. La una de stat da, de aici vin banii. “Alt parerolog” discută despre autonomia universitară și ridică problema acreditării. Asta înseamnă că nu a participat la acest proces, eu da, am fost anul trecut responsabil la acreditarea unui program de studii doctorale. E un spectacol degradant. Birocrație extremă și lipsită de sens. Criteriile de acreditare au fost făcute în așa fel încât 99% din programe să treacă cu brio. Nu au existat criterii serioase privind calitatea tezelor de doctorat. Nu s-a pus problema abandonului școlar, o grămadă de bani irosindu-se de ani de zile pentru doctoranzi care abandonează studiile după 3 ani, timp în care au luat o bursă iar universitatea a fost finanțată. Lăsate de capul lor, universitățile vor excela în a produce doctori “proști dar mulți” ca să citez din marii clasici. Dl. Funeriu nu a îmbunătățit radical sistemul dar măcar a încercat. Dacă mai prindea 1-2 mandate poate mai puteam salva ceva.

    1. Regret, dar va contrazic! Daca acceptam faptul ca niste criterii nu sunt bune cred ca acelea trebuie schimbate si nu sa introducem un organism de supracontrol! In logica dvs si diplomele de licenta si master ar trebui supra-avizate (ca doar tot pe niste criterii ARACIS functioneaza programele)., doar ca acolo nu exista interes (politic). Cheia dezbaterii, din pacate, nu este nivelul educatiei ci analiza “la pont” a unor teze ce apartin persoNULITATITILOR politice.

  2. Domnul ex-ministru isi doreste stat centralizat condus si controlat de aceleasi institutii (daca se poate una singura). Ce gandire retrograda! Pai si cu autonomia ce ne facem? Imi place exemplul cu Harvard, dar se uita in mod intentionat ca institutia respectiva este privata (de unde lipsa asumarii la nivel de stat), trece printr-un proces de acreditare (la fel ca si universitatile/programele/scolile noastre doctorale) si emite titluri pentru care isi asuma responsabilitatea. La noi CNATDCU (organ consultativ!!!) isi depaseste masiv atributiile trecand peste deciziile scolilor doctorale si chiar ale comisiilor de sustinere publica. Pai atunci de ce nu se sustin tezele la CNATDCU ca sa fie totul perfect, in fata comisiilor “beton”? Chiar se mentioneaza in material “…Pentru licență și master, de exemplu, prin „acreditarea programelor de studii și a universității”, statul transferă încrederea sa unei instituții, universitatea, pe care a acreditat-o în acest scop. “. Pai si la scolile doctorale de ce se face acreditare? Ce se stabileste de fapt prin acreditare? Nu transferul de incredere? Cei interesati stiu ca discutia reala este legata de plagiate, si nu oricare plagiate ci doar cele utilizate ca instrumente de santaj (politic). De ce CNATDCU cel beton nu s-a sesizat inainte ca Ciuca/Ponta/etc sa ajunga ministru/prim-ministru? Pentru ca nu avea miza discutia! Aceasta forma a consiliului trebuie sa dispara, universitatile trebuie sa isi asume deciziile, sa raspunda in fata ministerului pentru erori (mergand pana la desfiintarea scolilor doctorale cu probleme)! E doar o opinie…

  3. Ce ne-am fi făcut noi fără aceasta eminenta cenușie funeriu… el care a scos învățământul din groapa. El care a făcut atâtea. El. El. El. …..

  4. Să nu exagerăm…Dacă dl ministru DF (bad guy) ar participa la una (doar una) dintre ședințele „templului integrității academice” ar rămâne trăsnit (cu mari dureri de cap) ce prostii se discută și ce abordări complet nerealiste….
    Cea mai bună demonstrație ar fi participarea domniei sale la o ședință…. Ar constata rapid că „templul integrității academice” și-a atins limitele și măsura luată în noua lege este perfect viabilă (deși mult prea târzie față de practicile europene și globale în domeniu…).
    Sau cine știe, în această parte de lume nu se poate ieși, sub nicio formă, din paradigma centralizării, deoarece „universitățile noastre nu sunt încă mature să abordeze această etapă” cum (greșit) spunea altcineva…

  5. Mizeria exista dar daca are loc manevra aceasta va fi generalizată. Clanurile din universități sunt cunoscute, se dau și iau doctorate fiilor și fiicelor de profesori universitari, soților și soțiilor acestora, persoanelor “de bine”. Doctoratele după 89 au devenit o pană la pălăria prea mare a multor persoane ce aspira și acced la funcții de conducere. Dacă sunt si in partid cu atât mai bine. Dacă sunt și cu ochii albaștrii, e perfect!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

You May Also Like

Educația în ideologia propusă de echipa Barna pentru USR: Școlile trebuie gestionate prin consililul lor de administrație, nu de politruci îndepărtați care vin în inspecții regizate

„Sistemul de educație trebuie centrat pe elev, prin intermediul părinților și profesorilor. Părinții trebuie să poată alege școala copiilor lor dintr-o multitudine de opțiuni. Școlile trebuie gestionate cât mai aproape…
Vezi articolul