Ligia Deca, despre ieșirea universităților românești din topul Shanghai: O oglindă a politicilor publice din ultimul deceniu / Universitățile s-au concentrat pe asigurarea unui act educațional de calitate pentru studenți, nu pe rezultatele cercetării sau premianți Nobel ori Fields / Vom adopta noi standarde minimale pentru conferențiar și profesor

8.588 de vizualizări
Ligia Deca / Foto: Inquam Photos/Octav Ganea
Aproape o treime din punctajul pentru prezența în topul Shanghai „este acordată pentru existența absolvenților sau a cadrelor didactice sau a cercetătorilor, în universitățile evaluate, care să fi câștigat Premiul Nobel sau Medalia FIelds”, spune ministrul Educației, Ligia Deca, într-un răspuns transmis, la solicitarea Edupedu.ro, prin biroul de presă. Oficialul spune că universitățile din România sunt performante în ceea ce privește cercetarea, dar că standardele de calitate impuse de minister au presupus alte criterii decât cele luate în calcul de unul dintre cele mai prestigioase și mai importante clasamente academice internaționale – ARWU-Shanghai.

„Universitățile s-au concentrat pe asigurarea unui act educațional de calitate pentru studenți, prin recrutarea unor buni practicieni sau profesori cu vocație pedagogică, cu o solidă pregătire în domeniu. Ori în clasificarea Shanghai, calitatea educației se reflectă exclusiv prin rezultatele cercetării și premianți Nobel/Fields în corpul universitar”, potrivit răspunsului Ligiei Deca la solicitarea Edupedu.ro.

Pe 16 agust Edupedu.ro a semnalat faptul că România nu mai e reprezentată de nicio universitate în reputatul clasament internațional Shanghai. După șase ani de prezență continuă, Universitatea Babeș-Bolyai a ieșit din topul 1000 global – Academic Ranking of World Universities 2023. Într-o reacție instituțională după articol, rectorul UBB Daniel David a acuzat “erori și indecizii majore în politicile academice naționale” subliniind faptul că „UBB nu a fost susținută absolut deloc specific pentru a se menține în rankingul Shanghai global”

Potrivit listei de medaliați Fields, doar 12 țări din lume au universități ai căror reprezentanți au obținut această recunoaștere. Pe de altă parte, doar 12 țări au mai mult de 20 de laureați Nobel în istoria acestor premii, în condițiile în care doar o parte dintre premiile Nobel sunt date unor reprezentanți ai mediului academic, membri ai unor universități (printre excepții: cei mai mulți laureați Nobel pentru Pace sau pentru Literatură). În ediția din 2023, rankingul Shanghai include universități din peste 60 de țări 10 din Europa Centrală și de Est (Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Serbia, Croația, Estonia, Lituania, Slovacia, Slovenia). Dintre acestea, Polonia e reprezentată de 9 universități, Republica Cehă – de 6, Ungaria – de 4.

Revenind la răspunsul dat de ministra Educației, aceasta spune că după creșterile salariale din sistemul de învățământ, obținute prin grevă generală de angajații din preuniversitar, creșteri pe care le-au primit și angajații din mediul universitar, „ne vom apleca asupra adoptării unor noi standarde minimale pentru titlurile de conferențiar și profesor care să fie mai aproape de criteriile existente la instituțiile de învățământ superior care performează în aceste clasamente, fără a neglija dimensiunea didactică, la fel de importantă și care nu se reflectă în acele topuri”. 

Redăm răspunsul integral al Ligiei Deca, la solicitarea Edupedu.ro:

„Rezultatele clasificării internaționale a instituțiilor de învățământ superior Shanghai din acest an reflectă o oglindă a politicilor publice din ultimul deceniu. Reprezintă și un argument suplimentar pentru implementarea reformelor prevăzute în Legea învățământului superior nr. 199/2023, care va intra în vigoare începând din luna septembrie 2023.

Interpretarea rezultatelor din clasificarea internațională „Shanghai” trebuie realizată pornind inclusiv de la înțelegerea corectă a metodologiei de lucru, mai puțin cunoscută publicului larg. Redăm, pe scurt, modul de calcul al indicatorilor:

CategorieIndicatorProcent
Calitatea educațieiNumărul de absolvenți ai unei instituții de învățământ superior care au câștigat un Premiu Nobel sau o Medalie Fields10%
Calitatea facultățilorNumărul cadrelor didactice/cercetătorilor dintr-o instituție de învățământ superior care au câștigat un Premiu Nobel sau o Medalie Fields20%

Numărul cadrelor didactice/cercetătorilor dintr-o instituție de învățământ superior care au un număr mare de citări (2023)20%
Rezultatele cercetăriiNumărul de articole publicate în revistele Nature și Science (2018-2022)20%

Numărul de lucrări indexate în Science Citation Index (2022)20%
Performanța per capitaScorul obținut din indicatorii anteriori raportat la numărul cadrelor didactice/cercetătorilor dintr-o instituție de învățământ superior10%

Astfel, sunt mai multe cauze care au generat acest rezultat, dintre care:

  • Există un număr semnificativ de studii care ne arată că cercetarea din România a fost subfinanțată în ultimii 30 de ani prin comparație cu alte state membre ale Uniunii Europene. Reamintim faptul că în 2023, Guvernul României a aprobat un buget pentru domeniul Cercetare Fundamentală – Cercetare Dezvoltare de 2.812.313.000 lei, o sumă cu peste 60% mai mare față de execuția bugetară realizată în 2022. Este un efort considerabil, care va avea însă impact peste câțiva ani.
  • Nivelul de performanță în cercetare a universităților românești se menține ridicat și este într-o continuă dezvoltare, din perspectiva evoluției numărului de articole publicate în reviste cotate în zona roșie și galbenă. Într-un asemenea top, însă, aproape o treime din punctaj (30%) este acordată pentru existența absolvenților sau a cadrelor didactice sau a cercetătorilor, în universitățile evaluate, care să fi câștigat Premiul Nobel sau Medalia FIelds. 
  • Sistemul național de asigurare a calității educației din învățământul superior s-a concentrat pe alte priorități decât cele prevăzute de clasificare, în contextul unei creșteri considerabile a numărului de studenți după 1990. În contextul în care România a cunoscut un proces de masificare a învățământului superior mai complex decât statele din regiune (accesul la nivelul universitar în perioada regimului comunist fiind mult mai restrâns decât în cazul altor state est-europene), cooptarea cadrelor didactice din primele două decenii s-a realizat sub presiunea creșterii constante și semnificative a numărului de studenți. Universitățile s-au concentrat pe asigurarea unui act educațional de calitate pentru studenți, prin recrutarea unor buni practicieni sau profesori cu vocație pedagogică, cu o solidă pregătire în domeniu. Ori în clasificarea Shanghai, calitatea educației se reflectă exclusiv prin rezultatele cercetării și premianți Nobel/Fields în corpul universitar.

Autonomia universitară este garantată de Constituția României. Organizarea instituțională a universităților din România este atributul structurilor de conducere. Ministerul Educației nu poate să ia în calcul comasarea forțată a instituțiilor de învățământ superior. Reamintim faptul că Ministerul Educației a publicat în acest an, în premieră, Nomenclatorul domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare corelat cu domeniul detaliat ISCED F – 2013. 

Revenind însă la soluții, reamintim că în ultimii ani Ministerul Educației a făcut pași importanți, precum:

  • din anul 2016, România a instituit un mecanism de ierarhizare conceput pe baza analizei unor clasamente internaționale recunoscute, intitulat Metaranking, în care sunt prezente universități românești. Acest demers întărește preocuparea constantă a Ministerului Educației pentru creșterea vizibilității în clasamentele internaționale, inclusiv în clasamentul Shanghai. 
  • Ministerul Educației continuă politicile de susținere prin alocări financiare distincte (Finanțarea suplimentară, Fondul pentru cercetare științifică universitară și Fondul pentru situații speciale) în vederea susținerii performanței instituționale și internaționalizării în cadrul universităților.
  • Ministerul Educației  încurajează universitățile să coopereze instituțional cu respectarea autonomiei universitare, în instituții de învățământ și cercetare de tip asociativ, pentru acumularea resurselor financiare și umane care să le permită intrarea în competiții, în vederea ocupării unui loc în clasamentul Shanghai. 
  • Ministerul Educației a sprijinit instituțiile de învățământ superior participante la rețelele universitare europene și a găsit resursele financiare necesare pentru a sprijini aceste universități.

Odată cu adoptarea Legii învățământului superior nr. 199/2023 vom continua să îmbunătățim politicile de creștere a performanței instituțiilor de învățământ superior, inclusiv în zona de cercetare. Menționăm doar câteva exemple:

  • Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior (CNFIS) până la sfârșitul anului o nouă metodologie de finanțare a instituțiilor de învățământ superior în care se vor reflecta mai bine indicatorii care pot genera o performanță mai bună a universităților românești în acest tip de clasamente.
  • În contextul creșterilor salariale din ultima perioadă, ne vom apleca asupra adoptării unor noi standarde minimale pentru titlurile de conferențiar și profesor care să fie mai aproape de criteriile existente la instituțiile de învățământ superior care performează în aceste clasamente, fără a neglija dimensiunea didactică, la fel de importantă și care nu se reflectă în acele topuri. 
  • Vom înființa Programul național pentru internaționalizare universitară „Study in Romania”, prin care vom încuraja membrii comunităților universitare să continue politicile de parteneriat cu universitățile relevante la nivel internațional, inclusiv prin organizarea de programe de studii comune și programe de studii integrate.
  • Tot în cadrul Programului național pentru internaționalizare universitară „Study in Romania” va fi dezvoltat un program pentru cadre didactice din străinătate invitate în România. 
  • Ne propunem ca în cadrul studiilor doctorale, un număr considerabil de studenți-doctoranzi să efectueze mobilități și stagii de practică în universități performante la nivel internațional.

Acestea sunt doar câteva dintre măsurile care vor răspunde la provocările cu care se confruntă instituțiile de învățământ superior în acest sens”. 

Citește și:

România nu mai e reprezentată de nicio universitate în reputatul clasament internațional Shanghai / După șase ani de prezență continuă, Universitatea Babeș-Bolyai iese din topul 1000 global – Academic Ranking of World Universities 2023
INTERVIU Ministrul Cercetării, Bogdan Ivan: Sistemul românesc va fi „mapat” până la mijlocul lui 2024, împreună cu Banca Mondială, cu efect asupra trecerii institutelor de cercetare la universități sau în consorții / Câte institute vor fi comasate?
Universitatea Babeș-Bolyai reacționează după ce România a rămas nereprezentată în reputatul clasament global al universităților Shanghai – ARWU, în 2023: “Erori și indecizii majore în politicile academice naționale”, pe care UBB nu le-a mai putut “compensa singură”

50 comments
  1. Declarația doamnei Ministru Ligia Deca include, din păcate, numeroase inadvertențe și erori (menționate cu caractere Italic în citatul selectat aici).
    „Sistemul național de asigurare a calității educației din învățământul superior s-a concentrat pe alte priorități decât cele prevăzute de clasificare, în contextul unei creșteri considerabile a numărului de studenți după 1990. (..) Universitățile s-au concentrat pe asigurarea unui act educațional de calitate pentru studenți, prin recrutarea unor buni practicieni sau profesori cu vocație pedagogică, cu o solidă pregătire în domeniu. Ori în clasificarea Shanghai, calitatea educației se reflectă exclusiv prin rezultatele cercetării și premianți Nobel/Fields în corpul universitar.”
    Întrucât mă ocup profesional, de peste trei decenii, de clasamentele/ topurile mondiale ale calității/ excelenței (din 2004 și în domeniul educației) – în calitate de profesor/ manager/ trainer/ consultant/ auditor (intern și internațional) – iar în urmă cu cca două decenii am fost invitat de liderii studenților noștri de atunci (printre care și fosta studentă Ligia Deca !!) să le prezint conceptele, principiile, metodele, instrumentele și standardele internaționale și românești în domeniul Managementul calității (din care face parte și Asigurarea calității, alături de alte 3 componente), nu pot accepta prezența în declarația unui ministru român a atâtor inadvertențe și erori cu caracter publicitar, dar departe de realitatea faptelor cu care ne confruntăm…
    1.În România nu există Sistem național de asigurare a calității educației (SNACE) nici în învățământul superior și nici în cel preuniversitar, având în vedere conținutul colecției de grave confuzii conceptuale, erori, prejudecăți și inadvertențe reprezentată de trist celebra OUG 75-2005 privind asigurarea calității educației (ale cărei dispoziții se mențin de 18 ani și chiar au fost introduse prin copy-paste în noua „capodoperă” legislativă de peste 530 pagini – Legile învățământului preuniversitar și superior – în ciuda numeroaselor solicitări de îmbunătățire radicală sau abrogare!!!). Așa cum au semnalat numeroși cercetători români și străini, de fapt, la noi există doar un SIMULACRU de asigurare a calității educației, total lipsit de credibilitate, dar ineficace și costisitor, deci ineficient. Autorii OUG 75-2005 – incompetenți în Managementul/ Asigurarea calității – au inventat și chiar brevetat (în disprețul total al recomandărilor miniștrilor educației din EU 16) o așa zisă asigurare a calității educației românești fără indispensabilul „sistem de asigurare a calității” (generator al calității), total „ruptă” de terminologia și standardele internaționale consacrate (existente din 1987), de ciclurile virtuoase PDCA (ignorate total la noi), de modelele de excelență existente dar și, mai ales, de procesele/ produsele/ serviciile educaționale din orice școală și universitate a căror CALITATE ar trebui generată, evaluată și îmbunătățită continuu. Ulterior, chiar reprezentanții ARACIS și ARACIP nu s-au sfiit să declare public că „asigurarea calității” ar însemna de fapt doar evaluarea (externă) calității, sau – de loc în glumă – „a face CA CAlitatea să fie sigură”)!!!… Culmea a atins-o ARACIP care de curând a pretins școlilor …. declarații notariale privind satisfacerea așa-ziselor „standarde” stabilite din birouri de birocrați. Intr-o carte dedicată abordării proactive a SNACE și în 2 articole publicate de mine pe contributors.ro am detaliat – cu documente doveditoare – cauzele și efectele acestei situații mai mult decât jenante și contraproductive, dar persistente datorită ignoranței și suficienței unor decidenți. In plus, această incredibilă situație a fost demascată – repetat dar degeaba! – nu numai de cercetători români și străini ci și de unii masteranzi și doctoranzi din România.. . Ca dovezi ale inexistenței SNACE în România – accesibile publicului larg – se pot menționa: inexistența sistemelor de asigurare a calității (SAC) în școlile și universitățile noastre, dezinteresul școlilor și universităților pentru abordarea calității proceselor/ produselor/ serviciilor educaționale, non-calitatea performanțelor sistemului educațional românesc dar și a unor școli și universități (cu absolvenții lor), numeroasele conflicte de interese dar și în instanțe existente în cadrul sau între părțile interesate/ implicate în actul educațional,etc.
    2. Dna Ministru confundă “clasificarea” cu „clasamentul” (topul) mondial al universităților. Dacă întro clasificare este necesară predefinirea unor clase în care se introduc ulterior entitățile de clasificat, în clasamente este vorba de listarea, în ordine descrescătoare, a unor entități, în funcție de punctajul acordat la fiecare entitate (de evaluatori independenți și onești) valorilor indicatorilor obținuți de aceasta la mai mulți indicatori relevanți, prestabiliți și consensualizați de cei interesați/ implicați.
    3.”Actul educațional de calitate” – un concept prețios, pretențios dar nedefinit, deci inexistent în practică (fiind utilizat doar pentru impresionarea neofiților, ca și asigurarea calității educației !!!) – ar trebui să însemne logic orice proces/ produs/ serviciu educațional care satisface toate cerințele identificate și consensualizate de toate părțile interesate. Dar autorii OUG 75-2005 au stabilit – din birourile Ministerului Educației – cca 100 cerințe pentru universități și 200 cerințe pentru școli (pe care le-au numit prețios-pretențios „standarde” și a căror îndeplinire se raportează exclusiv prin numeroase documente impuse și prestabilite, pe principiul birocratic conform căruia „orice document este dovada unei fapte” deși se știe prea bine, de decenii, că orice hârtie poate conține orice informație care nu are nicio legătură cu realitatea, fiind și ușor de copiat și modificat, după necesități! Producerea periodică a acestor hârtii are un cost tot mai ridicat ocupând tot mai multe persoane dar fără ca acea CALITATE așteptată/ dorită să se obțină sau îmbunătățească doar printro operație birocratică!! În 18 ani de aplicare a OUG 75-2005 nici ARACIS și nici ARACIP nu a fost în stare să definească și consensualizeze caracteristicile modelelor românești de școala sau universitate… Mai mult, prin OUG 75-2005, Ministerul Educației impune școlilor și universităților satisfacerea cerințelor/ „standardelor” sale (chipurile în schimbul asigurării finanțării publice) fără să țină cont de cerințele partenerilor de interese (studenți, elevi, profesori, angajatori, părinți, etc.) – deși, în ultimele documente secundare a apărut și o referire la aceștia, fără să existe vreo dovadă privind colectarea și, mai ales, consensualizarea cerințelor legitime ale acestora !!

    4.Calitatea actului educațional depinde practic de numeroși factori determinanți (care nu au fost vreodată identificați, discutați și anunțați public de ARACIS și ARACIP!!)… „Recrutarea unor buni practicieni sau profesori” este doar unul dintre acești factori dar soluționarea aferentă depinde – la rândul ei – de alți numeroși factori, unii fiind imposibil de controlat chiar de Ministrul Educației! Alți factori determinanți ar fi fost mai simplu și ușor de controlat, dacă exista un efort colectiv în acest sens…

    5.Clasamentul ARWU/ Shanghai este doar unul din cele patru mari clasamente academice mondiale incluzând educația și cercetarea (pe lângă mai multe alte clasamente incluzând doar cercetarea)… Scopul acestor clasamente este total diferit de cel al realei asigurări a calității educației, orice eventuale confuzii, comparații sau paralelisme fiind contraproductive… Consider că a compara câteva universități românești cu universitățile străine care s-au situat pe cele o mie de poziții avute în vedere de acest clasament este în sine o decizie manipulatoare (având în vedere uriașele diferențe existente mai ales în modul în care sunt inițiate, realizate, finanțate și valorificate cercetările științifice – „la comparaison n’a pas raison” – spun francezii), al cărei scop este doar sensibilizarea decidenților și a opiniei publice față de necesitatea sporirii substanțiale a finanțării publice a cercetării științifice la noi – o solicitare din păcate mult prea frecventă astăzi, pe toate canalele mass media și social media !! Pe când o analiză publică a pagubelor generate în 18 ani de SIMULACRUL de asigurare a calității educației în România, în perspectiva deceniilor de continuare a simulacrului, uzurpării și imposturii?

  2. De ce sunt necesare “noi standarde minimale pentru titlurile de conferențiar și profesor care să fie mai aproape de criteriile existente la instituțiile de învățământ superior care performează” daca nici indeplinirea celor existente ale CNATDCU – stabilite dupa mai multe reveniri in sensul diminuarii celor stabilite printr-o prima analiza de fond initiata in conditiile Legii Educatiei Nationale nr.1/2011 chiar de un prof. UBB (Titus Beu) si Societatea Romana de Fizica – intr-un acord deplin cu cele ale ERC – nu este vizata decat in cazul a 50% din membrii unei scoli doctorale (v. conditia de „a continua sa fie activi in plan stiintific” pentru conducatorii de doctorat, impusa insa numai pentru 50% dintre membrii unei scoli doctorale, in vederea acreditarii acesteia cf. Ordin ME 3651/12.04.2021, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/241182 ). Este adevarat ca astfel ME este adeptul jumatatilor de masura privind calitatea profesionala a personalului sau de maxima calificare, in timp ce Ministerul Cercetarii, Inovarii si Digitalizarii (MICD) respinge orice masura privind acelasi nivel. De fapt MCID nici nu accepta discutia despre norme de performanta similare, care ar incurca probabil jocurile de interese. Normalitatea la nivelul EU ar fi insa atat de simplu de realizat prin aplicarea 100% a conditiei sus-mentionate a ME si preluarea ei ‘in integrum’ si de catre MCID. Faptul ca aceasta normalitate – copiata din ‘afara’, fluturata in interior ca stindard, dar asigurandu-i-se toate conditiile de ‘ocolire’ – NU este dorita, este de domeniul evidentei. In schimb noul ministru MCID apeleaza la Banca Mondiala in conditiile in care exista de peste un an studii similare care atesta nivelul impropriu al CDI@RO! Si acesta promite rezultate peste 9 luni – timpul pe care el insusi l-a indicat ca durata medie de ‘viata’ in functia sa actuala – exact la fel cum si dl. Burduja promitea cam in acelasi moment din 2022 pentru vara lui 2023! Evident insa ca e mai simplu asa pentru guvernanti, ca sa treaca de la un guvern la altul, decat sa aplice in 2-3 luni normele existente insa doar de ‘fatada’!!! Ar mai fi de intrebat si daca actualii ministri ME si MCID sau cei din ultimii ani au indeplinit si ei astfel de criterii, ca sa fim cu totii constienti ca si ei stiu ce si de ce trebuie schimbat. O, TEMPORA! O, MORES!

  3. De ce duceti discutia in zona aceasta? Eu ma refeream la pedagogie, abilitati de comunicare, chestii indeobste pozitive.

  4. Ok, un exemplu puțin probabil pentru România, dar care ar fi bun de urmat. Mai departe, evaluarea studentilor cine o face? Cine confirmă că au atins nivelul necesar pentru trecerea examenului?

    1. Esti evaluat inca inainte de a incepe anul I ca sa poti alege un curs care ti se potriveste in primul an. Daca alegi aiurea e posibil sa te cheme proful la o discutie si sa te intrebe ce cauti la cursul lui :)). Nu e exclus sa-ti spuna sa alegi altceva pentru ca experienta ta nu se potriveste cu ce preda el.
      Poti da un examen si inainte de a incepe un curs daca ai destula experienta. Este un examen la fel de riguros ca cel de la finalul cursului. Daca iei Pass (A, B sau C) nu te duci la curs, te duci la dans. Daca il pici iei No Record (D sau F) si te pui cu burta pe carte ca sa iei macar un C (satisfacator) la final.

  5. Am o nedumerire. Cercetatorul “de top” are nevoie de un atestat psihopedagogic pentru a cerceta? Ca un profesor are nevoie de un asa ceva pentru a …profesa. Se dezvolta si se solicita, pe langa o pregatire profesionala solida, si alte calitati, diferite…

    1. Dau un exemplu:
      La o facultate a unei universitati din top 10 Shanghai proful vine la cursul lui de 2 ore despre X impreuna cu un lider din industrie, un antreprenor respectat in domeniul X si cu doi cercetatori de top din departamentul pe care il conduce. Antreprenorul prezinta experienta lui practica, cum se leaga teoria de practica. Cercetatorii povestesc despre ultimele lor descoperiri in domeniul X. Studentii pun intrebari si primesc raspunsuri.

      Proful are si un doctorat in stiintele educatiei, ca ori prof care se respecta dintr-o universitate de top. Antreprenorul e doar antreprenor, cercetatorul e doar cercetator.

      1. Time is money. Vine dracu’ să țină cursuri pe gratis viitorilor concurenți în industria lui.

        Vă uitați la cam multe filme și luați de bune ce vedeți.

      2. Si proful face asta la toate cursurile, saptamana de saptamana, din curricula lui ? Nu vi se pare ca fantazati ? Daca se intampla de cateva ori nu inaseamna ca se intampla permanent. Sper ca am inteles bine ce vreti sa spuneti.

    2. Asta este o falsa problema in legatura cu cercetatorul de top. El nu are de-a face cu “tentatii” legate de munca cu tinerii, in special cu fete frumoase si “jucause”…decat, paote, cu vreo colega cu “initiativa”, ceea ce nu reprezinta un pericol social (nici nu poate recurge la bulling…daca instrumentul de masura nu-i da rezultatul dorit).

  6. N-am aflat câteva lucruri:
    1. Scopul primordial al unei universitati care e? Dupa mine (cadru didactic universitar pensionar) ar trebui sa fie formarea tinerilor în domeniile studiate, sa fie profesionisti de valoare, cu rezultate palpabile în societate. Pe cei ce pun accentul pe cercetare si publicatii îi întreb: care e diferenta între un institut de cercetare si o universitate? De ce mai exista institute de cercetare, n-ar fi mai bine sa le includem în universitati?
    2. Care e miza pozitionarii în clasamentul Shanghai? Ar mari cineva salariile cadrelor, ar veni mai multi studenti platitori de taxe? Ar duce asta la salarii mai mari ale absolventilor? Dincolo de baterea cu caramida în piept de catre conducatori… Invers, ce daune sufera UBB ca nu mai e în primele 1000?
    3. Care ar fi folosul comasarii universitatilor, de exemplu UBB cu Universitatea de Medicina?

    1. UBB are misiunea “să promoveze şi să susţină ­ în comunitatea locală, regională, naţională şi internaţională dezvoltarea unor componente culturale specifice.”

      MIT are misunea “to advance knowledge and educate students in science, technology, and other areas of scholarship that will best serve the nation and the world in the 21st century.”

      De aia e MIT pe locul 3 si UBB pe locul o mie toamna.

      Facultatea de Stiintele Educatiei de la Harvard este pe locul 1. HGSE “prepares leaders in education and generates knowledge to improve opportunities and outcomes for all learners”.

      Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei – UBB Cluj Napoca – asigura pregatirea initiala si formarea continua in domeniul Psihologiei si Stiintelor Educatiei.

      De aia e HGSE numarul 1 si FPSE pe locul o mie de la coada.

    2. Raspunsul meu (cercetator CP1 pensionar, am lucrat/publicat in domeniul stiintei stiintei materialelor). In Romania: (1) cercetari de top s-au facut/se fac doar in cateva institute de cercetare, iar in universitati nu se face cercetare la acest nivel; in universitatile de top Shanghai cercetatorii sunt profesori de top si reciproc; in cele romanesti, nu; (2) daca profesorii din universitatile romanesti ar fi capabili de cercetari de top, incadrarea institutelor de cercetare in universitati (in cele de top Shanghai leaderii cercetarii sunt, de regula, profesori univ) comasarea ar fi binevenita, dar in unele universitati tehnice romanesti nu exista – demonstrabil – nici macar capacitatea utilizarii la parametri maximi a unor instrumente de top, dobandite cu bani europeni (e ca si cum ele detin masini Ferrari de curse pe care le folosesc pt aprovizionarea de la piata). Este consecinta promovarii post-revolutionare, in universitati, a tot felul de ciurucuri intelectuale pe posturi inalte de cadre didactice (cu motivatie politica); cum rezolvam aceasta situatie, fara amestec politic ? (2) inteleg ca nu va doare faptul ca UBB nu se mai regaseste in topul Shanghai, caz in care nu prea mai e nimic de discutat, iar dvs. va pasa doar de “incasari” de taxe; nici aceste incasari nu vor deveni “de top”, adica de la studenti romani si straini de top, daca universitatea nu are prestigiu decat local.
      In Romania nu se intelege, inca, faptul ca acea calitate de fi cercetator de varf se ingemaneaza cu aceea de a fi profesor care comunica/formeaza studenti pregatiti la nivel de top in profesiune; desigur, cel mai comod este ‘eu sa predau, tu sa cercetezi, iar impreuna sa ne impaunam cu rezultate de top ale cercetarii”; e fair ?

  7. In domeniul cercetarii de la noi licitatiile interne de proiecte au evaluari sub orice nivel. Am depus in anii trecuti cateva proiecte iar punctele date de evaluatori aveau diferente de peste 15 puncte. Unii evaluatori nu cunosc f.bine domeniul pt care fac evaluarea temei de proiect. Cei acceptati din extern tot romani sunt care lucreaza in facultati straine. Multora li s – a sugerat cine este castigatorul unui proiect si prin urmare sa primeasca un punctaj bun. Apoi sunt universitati care castiga pe banda proiecte cu teme discutabile, in timp ce proiecte bune sunt date la cos. Traficul de influent si coruptia domina atat mediul universitar cat si cel al cercetarii. Greu de facut o curatenie adevarata !

    1. Aveti dreptate. Am avut si eu aceasta experienta uimitoare si jenanta (nu pt mine) de a constata ca seful panelului, probabil strain, nu a inteles problema pusa de mine spre rezolvare in proiect. A dovedit clar acest lucru prin observatiile facute in sensul respingerii temei de cercetare propuse. Dar secretul identitatii evaluatorilor m-a impiedicat sa trec la orice fel de actiune.

  8. Daca ar avea putina minte ar face 5-10 universitati de elita, axate pe cercetare, cu un numar minim de studenti si ar plati acei profesori la un nivel superior…Lasati restul de profesori sa ii invete cate ceva pe studentii care au dificultati de exprimare si se uita dubios la tabla inmultirii…
    Cresterea criteriilor nu va duce decat la o goana dupa publicatii in reviste care sunt fabrici de bani pe seama prostiei romanilor.
    Nu mai publica savantii romani in Metalurgia…publica in grupul de reviste MDPI cu 2-3 mii de euro per articol decontat de la bugetul de stat.
    Rectorii isi dau intre ei titluri de Honoris Causa ca sa devina membri in Academii…(minim 10 titluri)…profesorii romani se citeaza intre ei sau ii pun pe doctoranzi…Un criteriu de afara pe care l-au demolat mai ceva ca Gheata de Aur a Europei….Astept optimist sa avem minim un Laureat Nobel pe an…Trebuie sa gasim pe unii care sa ne adauge pe liste….

    1. Excelente observatii…si adecvate situatiei din Romania, unde s-au constituit o groaza de facultati pt cat mai multi profesori-clienti ai politicienilor si nu invers, facultati pt studenti bine pregatiti. Important a fost ca o pletora de politicieni agramati sa devina doctori si profesori univ si conducatori de doctorat… ca sa nu dispara mediocritatea si iliterantza din peisajul romanesc.

  9. explicația asta este o bătaie de joc. “calitatea actului educațional”? câți studenți absolventi sunt integrati imediat în câmpul muncii în domeniul in care s-au pregătit? câți profesori fac munca de cercetare la nivel mondial? de ce facultățile de farmacie și medicină nu au nici în 2023 un medicament oarecare patentat la nivel mondial pe orice boala? să îmi fie cu iertare…. sistemul universitar este unde este nu datorita criteriilor “de Nobel” ci pentru slaba calitate. Polonia are 9 universitati. punct.

  10. facultatile din Romaniq sint ff bune, mai ales ca se face si in alte limbi. NU DISCRIMINATI FACULTATILE DIN RO, ca afara sint mai catrastrofe…din pacate nu se face practica la firme….

  11. bine ca sint trecute universitatile din Germania..
    este un dezastru in Germania.. nu recomand nimanui ac facultati.. profesori vin cu foile la ore fac greseli sint corectati de studenti..
    in Germania trebyie sa te inscrii la cursuri cat si la examene.. daca se suprqpun cursurile ghinion….profesorii nu fac exercitii la ora de exercitii , daca ai intrebari locale ti se raspunde, daca nu stii un exercitiu sa il faci ghinion… raspunsul profesorului ” nu i treaba lui”. ai dreptul sa dai de trei ori un examen.. daca il pici si a treia oara esti examatriculat iar ac facultate nu mai ai voie sa o faci pe tot teritoriul Germaniei…la Medicina , cat si la multe alte facultati…dupa un anumit an, de ex la Medicina 3 ani, se dau mai multe examene care nu au legatura cu examenele obisnuite de sfirsit de semestru… daca sint picate de 3 ori,esti exmatriculat…chiar daca examenele de sf de emestru sint trecute.. In Romania ac examene nu exista…
    Nu VENITI SA STUDIALTI IN GERMANIA ESTE CATASTROFA.. DIN EXPERIENTA VB….IN GERMANIA FACULTATEA OBISNUITA TINE CHIAR 7 ANI…. EVITATI GERMANIA

    1. Ce comentariu irational ! O fi tot asa si in SUA ? Nu ! Dar loazele – adica cei care nu pot lua un examen la 3 examinari, sau se plang ca trebuie sa invete si notiuni ajutatoare strict necesare in profesie – tot nemultumite sunt.

  12. Taxele de publicate a unui articol la un jurnal cu factor de impact bun si cu acces deschis pentru a se genera citari pornesc de la 1500$. Universitatile nu prea au bani pentru aceste taxe de publicare, statul nu le decontează. Dacă statul roman nu da bani pentru cercetare nu o sa vina nici performantele. Publicarea articolelor trebuie plătită ca în exterior, profesorii se canalizează pe activitățile care aduc bani. Profesori buni vom avea în momentul în care statul va înțelege importanta lor în societate. Oamenii buni se duc pe domeniile care le aduc bani. Pot fi înăsprite condițiile de avansare, o sa intre din ce în ce mai putini absolvenți buni în sistem. Avem foarte mulți profesori universitari plecați pe la universități de prestigiu din lume, eu personal cunosc, au plecat pentru un trai mai bun.

    1. Taxele de publicare la jurnalele de pe primele locuri din zona roșie sunt zero. Nu discutam despre taxa pentru Open Access, care e opțională.

      1. Corect ! De aceea, pt a fi publicat in revistele profesionale de top, care au si ele un profit de realizat, trebuie ca valoarea lucrarii propuse lor (evaluarea facandu-se de referenti prestigiosi) sa fie de top.

      2. Pentru a publica un articol în zona roșie este nevoie de o cercetare serioasa ce implica de cele mai multe ori fonduri pe măsură, de care poate nu dispunem. Nu toate ideile sunt de zona roșie. Cele mai comune articole sunt de zona galbena, care este tot o zona de top. Pentru a creste vizibilitatea cercetării cu scopul de a creste numarul de citari ale articolului este bine ca articolul sa fie publicat cu acces deschis care este o opțiune ce costa bani la majoritatea jurnalelor. Toți cercetătorii știu ca la un articol ce se plătește taxa de publicare recenzorii răspund mai ușor cu recenziile iar acestea sunt mai explicite. Foarte mulți comentează pe acest subiect dar fără sa fi publicat un articol!

    1. Nu numai securistii, ci si urmasii politici ai nomenclaturistilor comunisti (si securisti totodata) au adus invatamantul si cercetarea in punctul in care se afla in Romania ! Si nici macar nu au ascuns asta (doar orbii si prostii nu vad !). Cata vreme sustinerea politica si nu adevaratul merit este vehicolul major al promovarii in aceste domenii, nu se va schimba mare lucru in Romania, decat se vor aplica niste criterii de ordin administrativ si se va raporta, in final, o mare realizare – care nu exista – si se vor exprima sperante desarte pt aburirea publicului.

  13. Cu un management academic plin de repetenti, selectati pentru alte skill-uri decat cele intelectuale, cu profesori universitari pentru care virgula are inca multe necunoscute, cum vreti sa ne mai facem bine?

  14. Totul se reduce la salarii. Un conferențiar care are un salar de 6000, nu o sa scrie articole în jurnale de impact. Salarii de 6000 sunt luate de asistente medicale, polițiști locali, funcționari publici etc. Un om valoros poate câștiga cel puțin 10000 lei. Pot fi înăsprire condițiile de avansare, oamenii buni nu vor întra în sistem. MULTA MUNCA PE BANI PUTINI!

  15. Eu sunt recenzor la un jurnal tehnic. Primim articole din toate tarile, multe din Africa. Dacă acum 6 ani calitatea articolelor din Africa era foarte modesta iar aparatura de laborator era foarte învechită, în 2023 am constatat ca calitatea articolelor din Africa a crescut considerabil, la fel și dotările din laboratoare. Anul acesta am întâlnit la o conferință un doctorand din Nigeria cu care am avut o discuție despre cum abordează tara lui educația și cercetarea. Acesta mi-a spus ca în Nigeria statul investește cel mai mult în armata și în educație. Salariile profesorilor sunt printre cele mai mari salarii din societate, ceea ce a făcut sa atragă tinerii cei mai buni în sistem. La noi bugetul alocat cercetării e printre cele mai mici bugete din UE. Dacă continuam asa în 10 ani vom fi considerați de africani tara de mana a treia. IN ROMANIA CEI CARE AU PENSII SPECIALE SI PENSII DE SERVICIU SUNT CONSIDERATI CEI MAI IMPORTANTI!

  16. Aceasta doamna se dovedeste la fel de habarnista si inconstienta ca si stapanul de la Cotroceni pe care l-a servit inainte ca acesta sa o faca ministru, in problema reformei ABSOLUT NECESARE in invatamantul romanesc. De altfel, numai asa se poate explica contradictia logica din spusele dumisale atunci cand afirma cu seninatate ca “Universitățile (nota mea: romanesti) s-au concentrat pe asigurarea unui act educațional de calitate pentru studenți, prin recrutarea unor buni practicieni sau profesori cu vocație pedagogică, cu o solidă pregătire în domeniu. Or, în clasificarea Shanghai, calitatea educației se reflectă exclusiv prin rezultatele cercetării și premianți Nobel/Fields în corpul universitar”. Sunt uimit de lipsa de logica a acestei afirmatii si de gradul de necunoastere a exigentelor realiste intr-un invatamant contemporan performant. Cum isi inchipuie dumneaei ca acei profesori “cu vocatie” pedagogica (sic!) recrutati in univrsitatile noastre
    ca buni practicieni (sic!) ca sa asigure “un act educational de calitate” (sic!) pot realiza acest lucru atata vreme cat nu au macare cateva publicatii cel putin “decente” in reviste internationale de prestigiu, in ramura profesiei lor ?? Este de o absurditate remarcabila sa sustii asa ceva, dar se poate usor explica printr-o
    motivatie “politica”.
    Modelul necesarei activitati zilnice a unui cadru didactic universitar intr-un sistem performant de invatamant superior se poate vedea clar in CV-urile profesorilor de ORICE nivel din universitatile de top (Shanghai) din UK, USA, Germania, Franta, Belgia, Suedia plus cate si mai cate universitati din Estul Europei (dar prea putin in
    Romania). Nu se ajunge profesor in aceste universitati fara dovada unei activitati remarcabile de cercetare stiintifica si fara o lista de publicatii cel putin onorabile in reviste internationale de prestigiu, aceste fiind singurele dovezi irefutabile ale existentei capacitatii creatoare (stiintific si educational) al titularului de CV. Or, in Romaia eu nu cunosc decat cateva cazuri de cadre universitare care corespund acestor cerinte severe (pot fi numarate cel mult pe degetele mainilor, nu mai mult), pe cand cohortele de “profesori” fara merite in cercetare coplesesc universitatile noastre. Nu asa ne vom redresa si nici nu ne vom “regasi” in clasamentele internationale de prestigiu si cu atat mai putin vom atinge cerinta minima pt construirea unei economii nationale bazata pe cunoastere.
    Promisiunea ca “„ne vom apleca asupra adoptării unor noi standarde minimale pentru titlurile de conferențiar și profesor care să fie mai aproape de criteriile existente la instituțiile de învățământ superior care performează
    în aceste clasamente, fără a neglija dimensiunea didactică, la fel de importantă și care nu se reflectă în acele topuri” – afirmatie foarte ezitanta prin aceea ca se vor impune criterii “care se vor apropia” de cele din Vest, in loc sa se afirme clar ca SE VOR IMPUNE CRITERII CA IN VEST pur si simplu – ma umple iarasi de uimire prin ilogica evidenta: nu vede doamna ministru ca tocmai cercetarea de varf din
    universitaile de top Shanghai este cea care asigura o remarcabila dimensiune didactica in aceste universitati ?? Ce facem, o luam de la inceput pe bajbaite pe drumul catre performanta pornind de la asemenea erori fundamentale de conceptie ?? Ce viitor are Romania cu asemenea conducatori – cu gandire eminamente politica – de a se vedea vreodata in randul tarilor cu adevarat europene si avansate ?? Niciunul ! De aceea trebuie adusi in functiile de decizie privitoare la viitorul invatamantului universitar persoane care stiu bine ce inseamna invatamatul din Vestul Europei, care corespund in mod onorabil criteriilor profesionale impuse acolo si care doresc sa-si sacrifice cariera spre folosul obstesc in Romania. Sunt putine astfel de persoane, stiu si sunt, probabil, greu de convins sa renunte la o activitate profesionala aducatoare de satisfactii reale pt a se angaja in lupta politica cu cohortele de semidocti-cu-doctorate (inclusiv plagiatori) din politica romaneasca, dar poate ca se vor gasi totusi cativa adevarati patrioti din aceasta categorie. Apoi, daca vor fi gasiti, trebuie sa li se asigure o sustinere politica ferma spre implementarea masurilor dure pe care trebuie cu necesitate sa le impuna spre progresul invatamantului universitar romanesc (si nu numai). De asta depinde viitorul ROMANIEI, nu de nivelul
    de imbogatire nejustificata a clientilor puterii politice !!

  17. Unuversitatile europene de prestigiu fac si cercetare pe diferite domenii. Cele mai multe au in subordine institute de cercetare care colaboreaza cu mediul privat si de afaceri. La noi facultatile au mers doar pe actul de predare. Sunt sute de lectori, conferentiari , profesori univ. care nu au scris si depus un proiect de cercetare la licitatiile interne iar de cele externe nici atat, de ani de zile. Spoi trebuie luate in calcul nu numai articolele publicate dar si cartile bune care pot fi rezultatul unor cercetari proprii. Asa ca dna ministru ar trebui sa se documenteze mai mult si nu sa acopere esecurile mediului univ. romanesc.

    1. Eșecuri?! Au coordonat și acceptat lucrări de doctorat plagiate, iar acum au decis că da, lucrările sunt plagiate, dar ei n-au ce face și s-au spălat pe mâini.

      Despre ce discutăm? Ce e de acoperit?? Furtul intelectual n-are ce căuta în niciun top care se respectă al universităților lumii. Dacă nu-i trăgea nimeni de mânecă, aveau atâția hoți neprinși care erau și acum negustori cinstiți.

      Cercetare? Pe care finanțare? Rezultate de trei lei semestrul?

      N-are ce acoperi Deca. Nimeni n-are ce acoperi. Adevărul e gol goluț. Nu investești nimic, la un moment dat se duce totul dracului. Chiar e nevoie să redescoperim constant apa caldă?

      1. Ana, nu toți au plagiat. Cred ca un procent de peste 90% din teze sunt pe bune, nu trebuie sa generalizam. Pentru a obține titlul de doctor nu e ușor. Păcat ca ca nu prea sunt apreciați la noi. Totul eșecul se datorează politicului care nu a investit prea mulți bani în educație și cercetare. Din UE suntem pe ultimul loc la investiții în cercetare.

        1. Cred ca sunteti muuuult prea optimista cu procentul de 90% si, in plus, tezele de doctorat nu trebuie sa fie doar “bune” – acesta fiind un criteriu de valoare minim necesara – ci sa fie mai mult decat atata, mai ales cat de cat purtatoare de creativitate. Cu cat mai multa creativitate reala, cu atat mai “buna” teza de doctorat.

          1. Nu generaliza cu plagiatele, tezele de doctorat după 2016 sunt publice, încerca să dovedești prin dovezi cele afirmate. Le poți verifica pe toate. Calitatea tezelor e in funcție de investițiile făcute de România în cercetare.

          2. 90% teze corecte!?? Sunt universități unde procentul este exact invers!!! Nici nu merită pomenite. Despre dna “Plecăciune” ce ar mai fi de spus? Prezență tristă, stingheră și efemeră în spațiul școlii românești, cu o previzibilă dispariție subită din prim-planul societății, la un moment dat.

        2. Chiar și 10% plagiatori e extrem de mult. Vorbim de elitele INTELECTUALE, nu de nenea Gheorghe, obișnuit cu mica corupție. Dacă nu ai etică și profesionalism, sistemul ar trebui să te arunce ca din praștie. La noi, însă, fiecare își justifică propriile șmenuri, fiecare se crede perfect îndreptățit să fure, că fură și alții, niciunul n-ar fi capabil să recunoască că NU POATE realiza un doctorat muncit…

          Iar COLEGII îi acceptă așa, perfect conștienți de cine sunt și ce (n-)au făcut plagiatorii. Uneori, când sunt scoși la iveală ca gândacii, se luptă să-i apere. Asta e micimea intelectuală universitară. Dar noi trebuie să-i ascultăm ca pe niște mici zeități și să fim umili… că nu suntem ”doctori” alături de ei.

          Ăștia 10% îi murdăresc fără drept de apel și pe ceilalți 90%.

  18. Acest comunicat e pur si simplu o rusine. Defapt un alt argument ca nu avem ce cauta in rankingul pacii. Tovarasa Deca ne enumera la categoria Solutii, exclusiv lucruri care deja sunt implementate, adica o sa continuam munca buna care ne-a adus aici. Genial!

    Nimic legat de niste idei de bun simt:

    1. Identificare ariilor de cercetare care pot produce premii Nobel sau Fields. Plus alocarea de resurse adecvate pentru atingerea acestor obiective. Avem resurse limitate pentru cercetare, hai sa le folosim cu cap.
    2. Ce facem putem face, efectiv, sa atragem in universitati profesori care deja au dobandit premii Nobel sau Fields?

    1. Sa nu tintim prea sus de la bun inceput – adica inspre identificare de domenii care pot aduce premii Nobel (sic!) sau medalii Fields – fiindca riscam sa atingem un nou esec rasunator. Sa mergem treptat, dar ferm, cu cerinte severe de caliate a cercetarii si, in afara finantarii unor teme “pentru progresul cunoasterii”, sa impunem o proportie de teme cu scop aplicabil direct, rezolvate direct in spatiul de cercetare romanesc si nu doar “importate” de cei care se intorc acasa…. ca sa fie promovati in functii de conducere in Romania doar pentru ca au servit bine interesele altora in Vest in timpul pregatirii doctorale sau al stagiilor de cercetare. Sa ne dezvoltam in pasi mai putin pretentiosi, dar mai realisti.

    2. As proppune sa incepem prin a folosi si valorifica cel putin “resursele limitate” – care nu sunt chiar deloc de neglijat in multe institute de cerectare la noi – in materie de aparatura inalt performanta existenta deja si dobandita pe bani ai UE si care inca NU SUNT EXPLOATATE la maximul potentialului lor din motive de lipsa de potential al utilizatorilor directi, care au si prostul obicei de a se considera drept unici stapani ai aparaturii pe care o pastoresc. Acesta ar trebui sa fie inceputul. Cat despre aducerea in tara a unor laureati Nobel, sa nu uitam de penibilul scandal la care a asitat laureatul Nobel numit director al laserului ulta-puternic de la Magurele din cazua pretentiilor cu iz mai degraba politic si a luptelor aferente in jurul acestu aparat. Si e doar un singur exemplu. Mai intai…sa ne mai civilizam un pic !

  19. O oglinda a reformelor blocate de aceasta habarnista ignoranta ani de zile. O oglinda a prostiei de la putere. O oglinda a plagiatorilor. Doamna doctor va face si va drege :)). Ar fi bine sa o opreasca cineva pana nu face praf si pulbere tot.

  20. Fondurile pentru proiectele de cercetare, competitive, adica acelea care conduc la indeplinirea conditiilor pentru pomovare la conferentiar sau profesor universitar, sunt, de multi ani, apanajul unor gasti! Nu esti in gasca, nu ai acces (perfid, prin acei specialisti evaluatori “anonimi” ai proiectelor- selectati in mare parte tot dintre membri). Numai ca gastile nu prea sunt interesate de rezultatele proiectelor, acelea sunt ceva secundar, ci doar de sifonarea banilor. Din pacate!

  21. În acest moment, exista profesori din Universități de prestigiu care nu ar fi “capabili” sa îndeplinească criteriile românești. Și, totuși, sunt profesori apreciați acolo.
    Orice criterii românești se inventează, se obține doar o goana după puncte. Nu va duce în niciun fel la creșterea calității.

    1. Faceti aici o afirmatie greu de crezut. Puteti da exemple de “profesori din Universitati de prestigiu care nu ar fi “capabili” sa indeplineasca criteriile romanesti ? La ce anume va referiti, exact, prin aceasta afirmatie cam hazardata ? Eu cred in ea … fara exmple concrete, fiindca stiu ce este acolo si ce este pe la noi.

      1. E simplu. Vezi care sunt condițiile pentru a ajunge profesor universitar în România versus cele din universitățile occidentale. E totul disponibil la un clic distanță. Dar e mult mai ușor să scrii tâmpenii decât să citești.

  22. 1991-96 – FSN
    1997-2000 – PNȚCD
    2003-2004 – PSD
    2005-2008 – PD, PNL
    2008-2009 – PSD
    2009-2012 – PDL
    2012-2012- PSD, IND (Pop, de fapt tot PSD)
    2012-2014 – PSD
    2014-2017 – IND (dar Câmpeanu, deci basme)
    2017-2019 – PSD (7 persoane distincte!)
    2020-2023 – PNL

    În total, e împărțit aproape egal – 18 ani stânga (dacă ținem cont de FSN) și vreo 15 ani dreapta (cu ”tehnocrații” gen Câmpeanu cu tot), 24 de oameni (unii interimari, alții cu mai multe mandate). Niciunul (absolut nici unul) nu a dus la capăt un mandat complet. Toți (absolut toți) au avut reforma în gură. Reformă la ei înseamnă a distruge tot ce funcționează și a nu pune nimic în loc, dincolo de vorbe. De cercetare nu mai discutăm – a fost când la grămadă cu educația, când separat, iar despre ce anume se poate cerceta în România, liniște și pace.

    Madam Deca, pe linia antecesorilor săi, o ține cu ”vom face și vom drege”. Bine. Vedem peste încă 34 de ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like
Deschiderea școlilor

Sorin Cîmpeanu anunță că sunt 1.140 de elevi ucraineni înscrişi în şcolile din România, pe curriculum românesc, ca audienţi. Guvernul va modifica Legea educației pentru ca elevi ucraineni de clasa a VIII-a să poată intra la liceu fără examen: copii de la Şcoala de balet din Kiev vor să continue la Liceul Capsali, în clasa a IX-a

Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, anunţă că numărul elevilor ucraineni audienţi în şcolile din România, pe curriculum românesc, va fi de 1.140  la începutul săptămânii viitoare, dintr-un total de aproape 34.000…
Vezi articolul