Împărțirea Ministerului Educației și Cercetării în 2 structuri – una cu focus pe învățământul preuniversitar, iar cealaltă pe învățământul superior – ar duce la lărgirea prăpastiei deja existente dintre cele două, a afirmat Matei Gheboianu, conferențiar doctor și decan al facultății de Istorie din cadrul Universității din București. În plus, acesta a declarat la emisiunea Info Edu că, deși profesorii universitari sunt nemulțumiți de faptul că au studenți slabi, nu fac nimic pentru a schimba acest lucru.
„Nu cred că e cea mai bună [n. red. ideea de a împărți MEC în două]. Eu, tot lucrând acum cu cei din preuniversitar pe planul-cadru, pe programe, am observat că în ultimii cel puțin 10 ani s-a creat o prăpastie între noi, universitarul, și preuniversitarul”, a spus Matei Gheboianu.
„Noi rămânem oarecum în zona noastră, ne plângem că studenții sunt foarte slabi, dar nu ne mai interesează să lucrăm cu ei. Și cred că împărțirea în două ministere va crea și mai mare prăpastia dintre noi. Fiecare o să ne vedem doar de bucata noastră, să-i înjurăm pe ceilalți că nu-și fac treaba, dar dacă nu vom conlucra…”, a mai adăugat el.
Aceste afirmații vin în contextul în care liderul sindical Marius Nistor a propus, pe fondul dezbaterilor generate de neocuparea postului de ministrul al Educației și Cercetării după demisia lui Daniel David, existența unui ministru propriu-zis și a unui ministru delegat care să se ocupe strict de învățământul preuniversitar.
Maria Manea, profesoară de Limba și literatura română la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din București și fost secretar de stat în Ministerul Educației a sugerat „împărțirea instituției în două mari categorii: universitar și preuniversitar, cu doi miniștri separați”.
- „Ar aduce în plus faptul că un ministru dedicat învățământului preuniversitar s-ar concentra cu precădere asupra problemelor de aici, din școala românească, dat fiind faptul că cele mai multe dintre incendiile de la Ministerul Educației se sting pe învățământul preuniversitar, periodic”, a explicat ea.
Sorin Costreie, consilier prezidențial pentru Educație, a susținut că această măsură nu este realistă în contextul bugetar actual, însă a fost de acord cu propunerea lui Marius Nistor: „Asta nu vine cu mari costuri, dar cred că ar mai liniști un pic apele”.
Informații de context
Daniel David și-a dat demisia din funcția de ministru al Educației și Cercetării în urmă cu mai bine de o lună, pe 22 decembrie 2025, după un an de mandat marcat de cele mai mari tăieri aplicate în educația preuniversitară.
Premierul Ilie Bolojan spune că Guvernul speră ca „până la sfârșitul acestei luni” să vină cu o propunere pentru un nou ministru, invocând încă din 3 ianuarie discuții la PNL pentru găsirea unui titular. Discuții care nu numai că nu au mai avut loc – sau nu au fost anunțate public – dar nu au produs până acum niciun rezultat notabil, din moment ce la 23 de zile de la demisie premierul a decis să preia el, interimar, portofoliul lăsat gol de Daniel David, conform unei analize Edupedu.ro.
Sorin Costreie a declarat în exclusivitate pentru Edupedu.ro, pe 13 ianuarie, că nu se înghesuie nimeni să fie ministrul Educației pentru că primează tăierile și reducerile și atunci e greu să faci lucruri cu impact pe termen lung. E nevoie de un ministru din sistem, dar cu soliditate academică,
- „În zona politică, sunt mulți care vor să fie acolo, la butoane, dar e important să fie cine trebuie și să-și asume ce are de făcut”, a declarat consilierul prezidențial pentru educație
Redacția
Raluca Pantazi
Ștefan Lefter
Matei Pop
Alexa Stănescu
2 comments
Sunt părinte a 2 copii cu o diferență de vârstă de 14 ani, acum cel mic se află în clasa a7-a. M-am interesat mereu de activitatea scolară a copiilor mei. Sunt în măsură să fac comparația intre două repere temporale: – profesorii de gimnaziu din anii 2000 erau mult mai preocupați de activitatea la clasă, aveau probabil mult mai mult timp și o programă mai puțin încărcată, exista o oarecare sincronizare a conținutului materiei predate între domeniile de studiu; -profesorii vizau performanța elevilor, selectau pe cei cu înclinații și îi ghidau spre largirea orizontului în domeniul respectiv; -activitatea la centrele de excelență era de multe ori prelungită de ardoarea profesorului și a elevilor; activitatea cercurilor de la Casa copiilor se desfășura preponderent în weekend. Acum, este altceva, o altă școală: – profesorii sunt foarte detașați față de obiectivele materiei de studiu, efortul este minim, conținutul este bogat dar predat trunchiat, fară înlănțuire logică, cerințe nerealiste ale programei de fizică, chimie față stadiul din programa de matematică (formulele din fizică și chimie sunt traumatizante prin felul în care le sunt impuse fără a studia termenii ce le cuprind), accentuarea nevoilor de învățare doar pe cerințele foarte scăzute ale exmenului de capacitate; – aplicarea unor metode didactice discutabile specifice perfecționării adulților și altor domenii(management, marketing – proiecte, teste, jocuri) pe care copii nu le înțeleg. Posibile cauze: politica statului privind educația, schimbarea generațiilor profesori formați inainte de revoluție vs post. fragmentarea cursului învățării (împărțirea în module, probabil să nu obosească profesorii). Scoala ca instrument de modelare a omului vs un loc de muncă oarecare. oricum ar fi creșterea de conținut este aberantă la toate materiile, chear dacă există dezvoltare tehnologică rapidă, copiii sunt aceiași iar graba cu care se face educație în gimnaziu prevede eșecul (fuga prin materie, fără consolidare și studiu pe îndelete a conceptelor și principiilor de bază). Exemple- după ora în care a fost predată forța elastică, copilul meu nu a știut să-mi spună, arate un resort, gandul lui era la înțelesul de stațiune nicidecum la arcul de la pix, la descompunerea forțelor profa a fost nedumerită că la mate abia erau la unghiuri și tipuri de trinunghiuri, nicidecum la sin și cos.
Pe cine din universitar îl/o interesează să lucreze cu studenții ? Nu se cere activitate „științifică” ?