Mirabela Amarandei-Duminică, consilier onorific al Ministrului Educației și Cercetării: „Să revizuim, dar să nu schimbăm nimic”

12.303 vizualizări
Mirabela Amarandei / Foto: Arhiva personală
Este firesc ca un document cu atâta impact în școală și, implicit, în societate să stârnească atât de multă patimă. Este, până la urmă, firesc să stârnească și polemici; dezbaterea e sănătoasă. 

Dar ar fi fost și mai firesc ca discuțiile să plece de la argumente care așează în centrul lor elevul și care ne îndreaptă spre viziunea asupra a cum ne dorim noi – oameni ai școlii, elevi, părinți, societate civilă, mediul de afaceri – să îi educăm și să îi formăm pe viitorii adulți, oameni ai cetății implicați și activi. Ar fi fost mai firesc ca dezbaterile să pornească de la cum facem noi ca școala să le cultive deschiderea spre învățare, curiozitatea, spiritul critic și să îi sprijine pe ei să devină indivizi împliniți, buni profesioniști, autonomi. Oameni cu valori solide și care știu să facă diferența între adevăr și minciună, bine și rău. 

Din păcate, prea puțin am auzit asta în ultimele zile. Prea puțin s-a discutat despre portretul sau profilul absolventului. Cel care descrie competențele și atributele pe care absolventul de liceu, în cazul nostru, ar trebui să le aibă la finalul liceului și care fundamentează metodologic demersul elaborării planului cadru. De altfel, e o premieră fundamentarea planului cadru pentru liceu pe un astfel de profil al absolventului și asta arată rigurozitatea muncii echipelor de lucru. Și nu, documentul nu e emanația vreunei minți luminate din Minister, este munca a câtorva zeci de oameni, specialiști în curriculum, profesori, reprezentanți ai mediului academic, reprezentanți ai societății civile și ai mediului de afaceri. 

Mi-aș fi dorit să citesc, în acest context, mai mult despre elevi și despre ce facem noi pentru ei. Despre ce și cum schimbăm pentru ca școala să creeze anticorpi pentru analfabetism funcțional, slaba pregătire, credința oarbă în non-valori, neadevăr și pseudo-știință, misognism, rasism, xenofobie sau extremism. Ne înconjoară, însă, de câteva zile, mult zgomot despre ce „se taie” sau „dispare” și despre cât de dramatică e schimbarea pentru câte o disciplină – care, nu-i așa, e cea mai importantă – sau despre ce vor face profesorii cu normele lor. Este ironic, nu? Dezbatem despre școală, dar punem la colț elevul doar pentru că ne-am obișuit ca el să conteze prea puțin. Am uitat că școala tocmai pe el îl servește iar profesorii îi sunt companioni și mijlocitori ai cunoașterii în fascinantul drum al formării unor oameni.    

Într-o notă mai aparte, aș numi dezbaterea care s-a conturat până acum „o gâlceavă a disciplinelor”. Îmi pot imagina cum, ascultând zgomotul acesta și distingând tonalitățile vocilor, cineva acolo sus își suflecă grav mânecile și, scurt și contabilicește, ia o oră de colo, o mută dincolo, mai taie două de ici, le așează colo – în funcție de stridența vocilor – și, uite-așa, e gata Planul. 

De fapt, dezbaterea asta îmi spune multe despre neîncredere și despre nevoia de a construi încredere în educație. Neîncredere în Minister – o pot înțelege, până la un punct. Neîncredere în propriile cancelarii – „dacă ora mea nu va intra în CS (curriculum de specialitate) și voi rămâne fără ore”?. Și neîncredere în proprii elevi – „dacă vor alege calea ușoară și, deci, discipline neimportante?”. Și îmi spune că încă nu reușim să privim planul cadru în paradigma pe care el ne-o propune pentru că îl analizăm și îl criticăm cu aceeași ochelari cu care ne uităm la ceea ce suntem noi obișuiți să facem în clasă zi de zi.

Eu cred însă că e timpul ca, după atâtea zeci de ani de amorțeală paralizantă și, de multe ori, de forme fără fond, școala să înceapă să se transforme. E timpul pentru mai multă autonomie și responsabilitate pentru profesori, pentru directori și pentru școli. Oare cum ai putea să nu-ți dorești tu, ca profesoară sau profesor, să te bucuri cu adevărat de libertate și încredere pentru a croi universul cunoașterii pentru elevii tăi, cel mai aproape de năzuințele lor? Cum ai putea să spui că nu vrei asta, după zeci de ani în care, pe bună dreptate, ai spus că guvernanța sistemului e centralistă și toate direcțiile primite de la Minister și de la inspectorat te încorsetează? 

Cum ai putea tu, directoare sau director de liceu, să nu visezi că ai puterea de a decide, împreună cu cei din școala ta, care este etosul instituției tale și de a-l construi? De a spune „noi așa vrem să fim”.

Cum ai putea tu, profesor sau director, să nu îți dorești să formezi tineri capabili să gândească, reflexivi, critici, dornici să își imagineze viitorul și să decidă? Și cum ai crede că poți avea o instituție de educație sănătoasă dacă nu cultivi respectul pentru copil/ elev?  

Cred că toate acestea de mai sus sunt câștiguri reale ale propunerii de plan cadru, suficiente argumente pentru care ar trebui să ne raportăm la aceasta în mod critic – constructiv. Un document care nu este perfect, dar prezintă o viziune ce aduce inovație; mi-aș fi dorit ca Religia, Istoria comunismului și Istoria holocaustului să nu condiționeze, prin lege, existența lor distinctă și să fie incluse, în mod natural și echilibrat, în noua propunere. 

Presupune noul plan cadru un efort în plus din partea oamenilor școlii? Sigur că da, noua paradigmă scoate din zona de confort și provoacă la reflecție, mult dialog- în cancelarii, cu elevii, părinții, comunitatea – și responsabilizare. Dar cum am putea cere noi elevilor să iasă zilnic din zona de confort – procesul de învățare presupune asta în mod constant- iar noi să rămânem bine mersi în același status quo?  

Și mai presupune ceva: consecvență și statornicie din partea Ministerului Educației în elaborarea de programe care să păstreze același spirit inovator și sprijin, mult sprijin dedicat profesorilor și directorilor de licee în a nu rata și acest atât de necesar exercițiu de construcție identitară, autonomie și responsabilitate în educație. 

„Să se revizuiască, primim, dar să nu se schimbe nimic”, ar putea spune un personaj celebru. Nu cred că suntem în situația de a ne permite luxul, gândindu-ne la viitorul societății ăsteia, de a nu încerca să schimbăm ceea ce, am văzut cu toții, nu ne face deloc bine. 

_____

Despre autor:

Mirabela Amarandei-Duminică este în prezent consilier onorific al Ministrului Educației și Cercetării pe problematica incluziunii. Cercetător doctorand la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, este director al Direcției de Orientare Strategică, Evaluare, Monitorizare și Politici Publice în cadrul Universității din București, unde până la începutul lunii aprilie 2023 a fost și purtător de cuvânt. A fost consilier și purtător de cuvânt al miniștrilor Educației Adrian Curaj și Mircea Dumitru.


20 comments
  1. O retorica a autorei care vrea sa isi arate stiinta. Ca elevul sa fie in centrul atentiei, puneti in clase maxim 16 copii, nu 26, manuale axate oe date esentiale si pe capacitatea lor de intelegere. Programa ministeriala pt f.disciplina sa prevada o ora predare lectie, o ora discutii si dezbateri. Acum se preda la f. ora. Manualele sa fie facute de profesorii de scoala si nu de cei din facultati.

  2. Foarte adevarat si foarte bine punctat !Dar foarte deranjant pentru profesori din cate percep.Sunt multe de spus despre profesori,despre elevi,despre sistem,despre cum se iau posturile in invatamant.In sistemul britanic de invatamant elevul isi alege materiile pe care doreste sa le studieze si asa este corect.Dar sunt doua lumi difetite,doua sisteme de invatamant diferite.Acolo nu exista copil prost sau copil destept,exista copil bun la ceva.Dar la noi e pe dos,si norma sa iasa la profesori,asta e ideea..

  3. Istoria și geografia sunt materii esențiale, indiferent de profilul pe care îl alege elevul. Nu au ce să caute la discipline facultative. Mărești analfabetismul, nu îl diminuezi.

  4. Să fie în centru elevul? Băi deștepților, de când tot puneți elevul în centru atenției, ați distrus totul! Sau nu se vede asta? Dacă o să tot le reduceți, eu zic să le scoateți pe toate, iar ulterior o să vedeți că elevului tot nu-i place! Eventual, lăsați doar sportul și pauza. Auzi, consiliera lui pește prăjit! De când atâția experți prin minister și peste tot, părerologi care nu vin la catedră niciodată, învățământul este în faliment! Mă uit cum vin tot felul de ciudați la minister, care nu au predat niciodată în preuniversitar și nici nu știu cu ce se mănâncă nimic, iar eu au soluții peste soluții. Soluția este să îi punem la muncă și să învețe, fără menajamente. De când au atâtea drepturi, au numai gărgăuni în cap, atât ei, cât și imbecilii care le dau satisfacție și care o fac pe bani mulți. Vorbesc în calitate de părinte cu copiii mari, care a avut grijă să îi pună să învețe, de voie, de nevoie. Dacă îi întrebi pe copii, și tot le reduci, rezultatele vor fi dezastruoase. Mă uit acum că sunt unii care își apără odraslele și cred că așa se face treabă! Fals! Trebuie puși să învețe, verificați, ajutați ( dacă este cazul), nu scoase materiile importante, ca să devină dobitoci! Tot felul de neaveniți se pricep și de aia suntem sub buricul broaștei!

    1. După 38 de ani de învățământ,sunt perfect de acord cu cele spuse de domnul Florin. Mai puțin cu “pește prăjit ” și “imbecili” dar structural observația este pe fond. Școala a devenit loc de joacă,socializare, pierderea de vreme și de tinerețe. Păcat de d-l ministru care avea anul trecut o intervenție pe aceeași idee. EXAMENUL rămâne protocolul infailibil în educație (e introdus de chinezi încă de acum 3000 de ani).La noi s-au scos. Și admiterea in liceu și treapta a 2-a de liceu și chiar și Bacalaureatul care devine pueril din nou. Universitățile au eliminat examenul de admitere și ele. Dacă nu există motivație și competiție învățământul Moare încet și sigur. Iar victimele se văd. Anii de școală sunt cei mai grei din viața omului. A omului obișnuit nu a celor foarte dotați de natură. Dacă motivatia de a “lua examenul ” lipsește și competiția e înlăturată legic de minister și Parlamentarii români atunci rezultatele proaste apar și rămân permanente pentru mulți. Fizica, matematica, chimia au devenit opționale la tehnologic, științe și au fost scoase complet de la servicii. În secolul în care se naște AI, se duc războaie de distanță, se fac pregătiri (de altii) pentru cucerirea Lunii, plecarea spre Marte, dezvoltarea transporturilor terestre-feroviare . maritime autonome noi scoatem de tot științele din programă.

    2. Foarte corect domnule Florin. Este un sistem catastrofal. Problema mare este în gimnaziu fiindcă li se dă voie să plece la liceu fără să știe cele patru operații de bază din matematică și fără să știe scrie și citi corect în limba română.Și atunci tu ca dascăl de liceu ce să faci? Să te apuci să -i predai din nou ceea ce a învățat în ciclurile primar și gimnazial? Cred că asta e marea problemă, nu fel de fel de fișe tâmpite despre câtă școală au părinții, în ce bancă stă elevul, iar azi, mâine o să întrebe și de câte ori face sex. Ce relevanță au astea? Grav este că elevii termină un liceu și nu știu socoti și nu știu citi și scrie corect. Vai de ea șcială!

      1. Și eu am spre 40 de ani, dar delăsare, infatuare, lipsă de respect și nesimțire ca în ultimii ani, rar mai vezi! Predau în gimnaziu, în mediul rural și am ajuns la a 3-a generație ( bunic- fiu- nepot) și constat cu îngrijorare că e o situație alarmantă. Dacă bunicul era premiat, fiul mediocru, iar nepotul se chinuie să promoveze. De ce? Ultimul dintre ei trăiește în ,,lumea virtuală “, în care Tik -Tok-ul, influenceri, maneliștii și alte categorii sunt în centrul atenției, iar școala și familia sunt undeva în ,alte sfere”, care nu au vreo importanță pentru el. Din păcate, asta este realitatea și conducătorii noștri sunt tot pe acolo, prin ,,sferele virtuale”. Ei nu țin cont de părerea celor de la firul ierbii, care au experiență, care au educat multe generații, părerologii din birouri fiind mai importanți , pentru că ăia au păreri pe bani mulți. Ei nu înțeleg că foamea, sărăcia, pierderea timpului pe rețelele de socializare, anturajul și multe lucruri de genul sunt de fapt adevăratele probleme, la care trebuie să se vină cu soluții! Păi profesorul, indiferent cât de pregătit ar fi, lucrează cu ,,materialul clientului “, unde ministerul și toți ceilalți vin doar cu ,,burse”, pomeni, etc. Eu propun să se dea și o ,,bursă pentru lene”, ca să se acopere tot spectrul școlar!
        Rezultatele nu vor veni niciodată, atâta timp cât sunt în mediul rural și mic urban foarte multe probleme economice, sociale, locuri de muncă puține spre deloc, etc. Ca să rezolvi oarecum problema educației în rural, trebuie să rezolvi mai întâi celelalte probleme ale societății și acestea își vor găsi apoi parțial rezolvarea. Asta nu înțeleg ei ! Iar scoaterea unor discipline fundamentale din Planurile cadru este o greșeală fundamentală, care arată amatorism și lipsă de viziune, iar pe viitor, rezultatele vor fi și mai dezastruoase!

  5. Doamnă dragă, eu sunt elevul acela care a muncit singur fără să-l împinģă familia; când m-am înscris la doctorat, tata, bietul de el îmi spune că la ce să-l fac ( aveam o vârstă); își dorea să am familie. Eu am învățat prin 90 pt că mi-a placut sistemul, scoala, materiile. N-am cautat noduri in papura ca sa nu invat. Am 21 ani de scoala si sunt profesor. Iar mie imi spuneti ca nu-s profesor bun si ca trebuie sa imi reduc materia pt ca nu vrea elevul sa invete, sa trebuie sa fac giumbuslucuri pt a-l convinge.
    Doamna, pe mine m-a convins tata cand mi-a zis ca ma duc la “coada vacii”, daca nu invat si ca sa invat ca pt mine o fac; aveam gospodarie, pamant ca de aceea n-am beneficiat de bursa desi eram prima in clasa la liceu.
    Daca dv dati burse tuturor, invata, nu invata, pt X criteriu etc, ce sa mai invete copiii cand primesc bani gratis?! Ce sa mai munceasca oamenii, parintii lor cand primesc ajutor de somaj o viata intreaga si muncesc la negru sau cu ziua pentru ca sunt de-ai primarului de la partidul X sau Y, pt ca sunt niste marionete votante?!
    Daca pe mine nu ma respectati ca am 21 de ani de scoala… ca ma suna dna invatatoare a copilului sa imi zica ca sistemul, SIIR-ul, nu accepta decat 20 ani de studii! Sa rad sau sa plang?! Ii zisei: “Treceti doamna cat va lasa sistemul!”
    Ps: Nici sistemul nu crede ca un om poate invata 21 ani din viata ( la rand, fara nicio pauza). E dezamagitor ca dupa atata carte primesti numai palme de la un sistem care ar trebui sa te aprecieze, sa te respecte ca doar ai invatat. Nu e prima palma pe care o primesc de la sistem in 20 de ani de invatamant, dupa inca 21 de studii. Oare de aceea am devenit profesor?! Sa ma palmuiasca sistemul la fiecare lege implementata asa, pe repede inainte?! Doamna, sistemul nu ma merita! Fara lipsa de modestie, invatamantul romanesc nu ma merita, nu merita oamenii care si-au petrecut viata in scopul “invatarii”.

    Faceti o trimitere la scoala din anii 90-2000 (urmata de mine, in tara) si pe aceea s-o reimplementati si sa-i adaugati dotarile si tehnologia de astazi ( table smart, interactive in toate clasele ca exista pe ici pe colo; tocmai la elevii fara chef de scoala nu exista si tocmai acolo ar trebui instalata o astfel de dotare; am alterna lectiile, metodele; pai daca n-ai cu ce?!).

  6. Doamna consilier, dacă avea loc în urmă cu câțiva ani o discuție centrată pe principii, lucrurile stăteau probabil diferit. Acum a început dezbaterea de la niște planuri cadru care pentru mulți au reprezentat o surpriză și în care despre asta e vorba, despre discipline. Nu e vina comunității că am început discuția plecând de la discipline, către aspecte de substanță. Nu e nici vina conducerii din prezent a Ministerului, așa că ne putem „împăca” pe subiectul acesta. Aveți și dumneavpastră încredere că multe dintre criticile la adresa planurilor cadru vin de la oameni la fel de bine intenționați ca dumneavoastră. Eu nu mai lucrez în învățământ de opt ani, nu mai primesc niciun ban din acest sistem și încă îmi pasă. Cred că e bună ideea de a crește autonomia elevilor, dar nu în sensul de a alege între discipline fundamentale; nu cred că, luând în considerare și problemele pe care le are acum sistemul de învățământ, sunt cei mai competenți să facă asta. Nu înțeleg argumentele din spatele acestei specializări atât de înguste din clasa a XI-a, cred că era mai bine ca liceul să fi rămas centrat pe formarea unui nivel ridicat de cultură generală. Cred că era mai bine ca experții să elaboreze un schelet mai consistent de discipline care să asigure această cultură generală, până în clasa a XII-a în așa fel încât să aibă toți o bază solidă atât în Științe cât și în disciplinele socio umane. Asta am crezut și acum douăzeci de ani, când pârau părinții unor elevi la diriginte pentru că le dau nota șapte la o materie din afara profilului (trebuia zece), asta cred și acum. Îmi pare foarte rău și pentru presiunea pe care o simt cei din Minister, sunt probleme vechi de zeci de ani pentru care nu sunt vinovați și primesc o ură nemeritată. Dar să nu amplificăm neîncrederea acuzându-ne unii pe alții de intenții rele.

  7. Toate schimbările în sistemul educației își produc efectele după cel puțin 4 ani. Dacă nu va iese porcăria asta, cine și cum răspunde? Mă sperie faptul că aveți doar certitudini, nicio umbră de îndoială că faceți rău. Toți acești specialiști în educație sa-si orienteze copiii spre învățământul tehnic, ca prea zic ca e bun! Atunci ii voi credeți pe cuvânt!

  8. Frumos articol si foarte bine punctat. din păcate avem un sistem defect pe care incercam anual sa îl resuscitam… in fiecare an câte un nou ministru cu noi idei… bune sau proaste… dar toate noi… problema vine însă încă de la învățământul preșcolar unde se creează doar viitori elevi obedienti care merg spre o structura fixa și bătută în cuie a “instituționalizarii” poate uneori forțate (ma refer la materii sau informații total inutile necesare ulterior doar la o specializare). Din păcate toate aceste schimbări băgate pe gat ale celor ce vin și sterg puțin scaunul de ministru (dar si celelalte scaune din conduceri) nu au continuitate si interes spre evitarea acelor sincope ale educației care duc la “analfabetism”. Avem 35 de ani în spate de “NIMIC” din pct de vedere rezultate scolare. prost este ca aceste “schimbari” aduc dezgust pana peste cap și cadrelor didactice care își pierd interesul și răbdarea de a educa! Totul se cascadeaza de la minister la inspectorat, de la inspectorat la scoli și licee și mai departe singurii care suferă cu adevărat sunt doar parintii care își musca buzele ca proprii copii nu reușesc un mai bine fata de ei… avem generații întregi care suferă din greu pentru ca undeva lanțul s-a rupt din punct de vedere învățământ și se vede de la distanta ca interesul ministerului este cu totul altul decât dezvoltarea armonioasa (utopic) a educației pentru viitorul celor ce acum sunt doar învățăcei.

  9. Ca de obicei lucrurile sunt făcute doar pe sfert ,pe jumătate.In cariera mea îndelungată de profesor (41 ani) nu am văzut ca cineva să privească în ansamblu învățământul romanesc.
    Din punctul meu de vedere s-au făcut schimbări de dragul schimbări. Și acum la fel.
    Nimeni nu ne spune ce îl așteaptă pe elevul acesta care a ales singur la ce cursuri sa participe în timpul liceului.
    La ce discipline va da examen de bacalaureat sau dacă mai da examen de bacalaureat?
    Dacă vrea sa urmeze o facultate are vreo importanta ce a studiat el în liceu?
    Cum se va face admiterea la facultate?

  10. De câteva zile, dinspre Minister vin mesaje tot mai arogante. In mod normal, dacă ceva stârnește atâta stupoare, te oprești și te întrebi unde ai greșit.

    Școala știe ceva ce Ministerul neagă de 15-20 de ani: competențele se bazează pe cunoștințe.
    Educația e complexă și ia mult timp. Domeniile de studiu șlefuiesc în ani ceea ce va fi viitorul adult. Nu vă bateți joc de ceea ce au acumulat sute de ani de cunoaștere și pedagogie!

    1. Excelentă opinia ! Roadele școlii se văd după mulți ani de specializare,după mult studiu aprofundat și răbdare. Abia ,atunci se trage linie și cu ce rămâi , mergi inainte. La terminarea liceului nu ești încă nimic . Doar un absolvent cu o anume notă. În antichitate, școala dura 20 de ani și tot erai novice . Liceum .!

  11. Nu stiu de ce credeti ca la noi in centru este elevul? La noi in centru este profesorul. El are scara separata, are o catedra mare si grea, sta in fata clasei si are putere sa impuna ceva. El vorbeste, elevii asculta. In clasa trebuie sa fie liniste. Proful stie si transmite cunostinte elevilor. Elevii sunt eventual tabula rasa, ei nu pot sa invete pe alti elevi si in nici un caz nu pot face alegeri (decat in ce priveste TikTok).

    Nu prea inteleg de ce scrieti minister cu litera mare.

    Da, exista o neincredre mare in minister. O sa vedem peste un an doi daca David reuseste sa schimbe ceva. Daca nu il mananca dinozaurii pana atunci. O idee buna ar fi sa-i schimbe cu niste specii agile.

    Modelul din societatea noastra este scandalul, conflictul. In lipsa unui alt model nu e firesc sa existe o “galceava”?

  12. “Mi-aș fi dorit să citesc, în acest context, mai mult despre elevi și despre ce facem noi pentru ei.” Da, si eu mi-as fi dorit ca ministerul sa faca mai mult pentru elevi. De la tiparirea manualelor la timp, pentru elevii care au inceput pe sistemul cu scoala pregatitoare, la modificarea programelor de liceu, pentru aceiasi elevi, in concordanta cu programele modificate deja pentru gimnaziu. Si acum ministerul ce face? Pune niste copii de 14 ani, impreuna cu parintii lor, sa decida daca vor informatica sau medicina sau stiinta mediului (ca au scos biologia si geografia de la clasele a XI-a si a XII-a de Mate-Info).

  13. Ar fi bine de știut că trunchiul comun cu materiile de bază este intangibil Română matematică fizică chimie biologie sunt obiecte de studiu obligatorii dacă nu vrem o societate plină de idioți imbecili țărani cocliți…sau poate asta se dorește.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Profesorul de matematică Flavian Georgescu: În general, elevii români olimpici internațional întâmpină cele mai multe dificultăți la subiecte de combinatorică. De ce? Pentru că oricâte probleme ai rezolva, nu vei găsi două asemănătoare

Elevii români care participă la Olimpiada Internațională de Matematică (OIM) reușesc să rămână competitivi în fața unor subiecte din ce în ce mai dificile, însă, în mod constant, combinatorica rămâne…
Vezi articolul