Mircea Bertea: De la școala de mâine la cules de sparanghel

2.991 de vizualizări
Foto: Mircea Bertea / Arhiva Personală

 

Rândurile ce urmează ar fi trebuit să fie un răspuns la provocarea lansată pe acest site prin articolul Școala de mâine de profesorul Mircea Miclea.

Vreau să precizez dintru început că am toată stima pentru profesorul Miclea, unul dintre intelectualii și experții autentici ai învățământului universitar românesc. Și mai vreau să spun cu voce tare că acum ar trebui să fie vremea experților și a intelectualilor autentici. Deși nu sunt foarte mulți, cu deosebire în științele educației, aceștia, totuși, există. Vocile lor sunt puțin auzite și cunoscute, fie pentru că nu se mai cumpără și, prin urmare, nici nu se mai citesc cărțile bune tipărite din acest domeniu, fie pentru că ei nu riscă publicarea unor articole sau opinii în mediul online. Un mediu uneori de nesecuritate profesională și morală în care democrația prost înțeleasă, combinată cu analfabetismul funcțional, produce comentarii agramate și ilogice, confundând expertiza profundă și certificată cu discuția liberă și pătimașă despre fotbal sau despre ”preacuvioasa” politică pe o terasă la o bere în vremurile bune.

Cu siguranță ar fi nevoie și la noi de emisiuni și publicații de popularizare a științei, de ”educație” pentru autenticitate și adevăr, de formatori avizați de opinie (și nu de manipulatori de opinie) prin care, în lipsa unei culturi generale (solide cândva, chiar și la cetățeanul cu studii medii) societatea să poată recepta și selecta corect mesajele de zi cu zi, indiferent de sursa lor de proveniență. Să poată recepționa corect, dacă vreți, iată, și textele și mesajele oficiale și neoficiale, chiar și cele tendențioase, într-o situație de urgență, cum este situația noastră acum. Poate așa ar putea înțelege subliminal de ce el, cetățeanul obișnuit, nu are voie să iasă pe stradă, să meargă la rude și la părinți, nici vorbă să iasă din țară. În timp ce zeci de mii de cetățeni pentru care țara a cheltuit enorm cu mobilizarea exemplară a forțelor vamale, de ordine și siguranță și, nu în ultimul rând, a ”forțelor” medicale se bulucesc în autobuze și autoturisme din chiar zonele cele mai calamitate, pentru a culmina cu inundarea aeroporturilor, la chemarea patronilor din Europa de Vest. O chemare cu autoritate chiar și peste pandemie. A fost suficient să trimită aeronavele lor în aeroporturile noastre. Măcar dacă foloseau avionele Tarom sau Blue Air. Zic și eu, așa, cu naivitate. Se avem și noi parte de ceva profit. Câți dintre cei care stăm în case cuminți și ascultători de ordonanțe militare îi invidiază sau îi compătimesc pe cei pentru care au aterizat avioanele patronilor de sparanghel din Germania sau ale marilor cultivatori agricoli din Italia și Spania? Dar chiar merită invidiați? Au ei o libertate ”invizibilă” pentru noi, cetățenii comuni ai patriei?

Sunt ei dovada clară că, deși România e parte a Uniunii Europene, există, iată, pentru noi o singură uniune și că, așa cum afirma Ana Blandiana, în fapt trăim, cel puțin parțial, paradoxul fragmentelor de libertate?

Spuneam mai sus că rândurile acestui articol ar fi trebuit să fie un răspuns la provocarea lansată pe acest site de profesorul Mircea Miclea prin articolul său intitulat Școala de mâine.

”Dacă nu ne folosim de această criză pentru a reconstrui din temelii procesul de predare-învățare, criza a venit degeaba, pentru școala din România.” Așa își începea profesorul Miclea articolul.

Între timp am văzut, chiar aici pe aeroportul din Cluj, pentru ce a fost folosită zilele acestea criza: să trimitem mii de oameni la cules de sparanghel. Pentru alții. În timp ce noi avem nevoie ca de aer (și ca de sănătate acum) de forță de muncă pe care înainte de pandemie o importam din China, din Filipine, din Vietnam. Forță pe care o avem acum în țară, dar o pierdem iar cu prea mare ușurință, riscând și efectele încă neștiute ale unei pandemii ce nu și-a spus la noi ultimul cuvânt.

Ca să dăm acestor rânduri și valențe educative și chiar gastronomice, vom preciza că sparanghelul, denumire științifică Asparagus officinalis, este o specie de plante erbacee cu rădăcini cărnoase.  Denumit și ”hrana regilor”, sparanghelul are un gust fantastic (pentru oamenii cu astfel de gust!) și efecte ”nemaipomenite” asupra sănătății. Pe vremea sa, însuși regele Franței Ludovic al XIV-lea a dispus construirea de solarii speciale pentru cultivarea sparanghelului. Leguma detoxifiază, are proprietăți antiîmbătrânire, protejează împotriva cancerului, previne osteoporoza, reduce riscurile bolilor de inimă și malformațiile congenitale. Este și afrodisiac.

P.S.: Cu scuzele de rigoare pentru acest lung preambul, despre cum vedem noi școala viitorului, în spațiul creionat de profesorul Miclea, vom vorbi în articolul următor.

________________________________________________________________________________________________________

Despre autor:

Mircea Bertea este Directorul Colegiului Național Pedagogic “Gh. Lazăr” din Cluj-Napoca, profesor asociat la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare Paris, expert al Uniunii Europene pentru Educație și Cultură.

Citește și:

 

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

4 comentarii
  1. A încercat cineva sa pună pe masa acelor oameni o oferta echivalenta la conditii/plata/orar de munca și oamenii au plecat în Germania? Și chiar și asa, poate va după o zi de munca prefera sa stea la o bere germana decât în colbul satului romanesc…
    Prea ușor săriți sa ii judecati. Oamenii nu au fost luați cu forța, au ales voluntar sa ele, asa cum la alt nivel soldații romani din Afganistan pleacă voluntar.

  2. Paradoxul acestui articol este ca vorbeste despre experti in educatie si rolul lor major dar cand vine vorba de economie, acest cetatean emite judecati de non-expert prin care nu face decat sa isi valideze stramosesti viziuni ceausiste despe libertate si apoi, economie.
    Patronul, vestul, tradarea tarii sunt doar cateva ingrediente f dragi acestui cetatean.
    Nimic nou.

  3. Cand am citit cine sunteti, distinse autor, am inteles intro laudatio acordat dl prof Micle…

    Da, este o voce în învățământul universitar… sa emita judecati de valoare si politici educaționale coerente, ancorate în realitate, de aceea este specialist în psihologie DAR sa isi însușească în totalitate psihologia educatiei, SOCIOLOGIA EDUCATIE, managementul educațional și specificul si specificitatea învățământului preuniversitar…

    Reiterez:
    1 atragerea resursei umane de calitate, capabilă de performanta ( un om ieftin este mediocru, un om bine plătit nu este, in mod necesar, si performant) prin salarizare standardizată în funcție de productivitatea muncii sale si conditiile socioculturale si economic-antropologice în care s-a produs
    2. evaluarea standardizata, cu descriptori de performanta unitari macar la nivel national, corelati cu cei europeni, realizata de profesionisti selectati prin concurs similar titularizarii/ definitivat
    3. eliminarea formelor foto fond, a muncii birocratice excesive si a personalului auxiliar la auxiliar (note trecute în catalog electronic național, adeverințe emise computerizat, salariile profesorilor realizate centralizat, in functie de competențe, experienta, calificare, grad profesional, etc
    4. tehnologizarea școlilor, softuri educaționale, conditii de muncă…

    PS: nu poți cere performanta unui tânăr în învățământ la 1800 lei în mână în timp ce un rezident are 4000 lei net+ spor de 75% daca lucrează pe secție de ATI, UPU, laborator, infecțioase, chirurgiei, epidemiologie, etc+ 11% spor conditii stress

    Plătit ca să aveti calitate în învățământ, similar sanatatii- spuneam eu ceva în alte comentarii de piramida trebuintelor…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like