Prima generație a „nativilor digitali”, Gen Z, a ajuns la catedră: ce așteptări au profesorii tineri, cu o cultură mult diferită de generațiile anterioare? – Analiză EdWeek

Primii profesori din așa-numita Generație Z, a persoanelor născute în ultimii ani ai secolului trecut și primul deceniu al acestui secol, au ajuns la catedră și aduc cu ei schimbări specifice primilor nativi digitali, care s-au născut și crescut în condiții considerabil diferite față de generațiile anterioare, semnalează publicația americană EdWeek într-o amplă analiză a efectelor pe care le poate produce accesul noii generații în sistemul educațional.

Pasionați în munca lor cu elevii, profesorii tineri, provenind din Gen Z, se așteaptă la măsuri de sprijin și la flexibilitate, într-o manieră în care generațiile anterioare nu o făceau, arată EdWeek pe baza consultării celor care se ocupă cu angajarea noilor profesori în școlile americane. 

Analiza citată se concentrează pe situația din SUA, unde sistemul educațional este descentralizat, iar districtele școlare și școlile au atribuții extinse. Dar ea cuprinde elemente ce ar putea fi relevante pentru tipologia profesorilor din ultimul val al angajaților din școli, indiferent de regiune.

• Gen Z se referă, generic vorbind, la persoane născute în perioada 1997-2012, pentru care dispozitivele digitale, telefonul mobil și rețelele sociale sunt elemente cu care s-au întâlnit din primii ani de viață. Altfel spus, tinerii care au terminat acum facultatea și chiar cei care au deja câțiva ani de muncă, până la vârsta de  29 de ani, se încadrează în acest grup.

Potrivit sursei citate, noul val de cadre didactice tinere schimbă felul cum se poartă conversația despre tehnologie în sistemul educațional. La fel se întâmplă și cu modul în care se raportează profesorii la sănătatea mintală, dar și la implicarea profesorilor. 

EdWeek o citează pe Meagan Bootk, fostă directoare de școală actualmente responsabilă cu resursele umane într-un district școlar din Tennessee, potrivit căreia „generația mea și cele anterioare au intrat, cumva, în câmpul ,uncii și s-au adaptat la așteptările stabilite deja”, pe când reprezentanții noii generații „sunt mult mai vocali cu privire la ceea ce simt că e necesar pentru a avea succes – iar dacă nu oferi acel lucru, nu mai oferă loialitate. Ei sunt loiali acelor lideri școlari care, simt ei, îi sprijină, nu față de instituții”.

Interes pentru flexibilitate în câmpul muncii și dorință de a fi auziți

Totodată, potrivit unui sondaj realizat tot de EdWeek în SUA, profesorii din generația Gen Z simt că pentru a rămâne pe termen lung într-un loc ei au nevoie de structuri de muncă mai flexibile, de la săptămâni de lucru de patru zile la alocarea unui timp mai extins de planificare în timpul programului de lucru. Sursa citată arată că acest lucru coincide cu tendințele resimțite și în alte domenii, unde reprezentanții Gen Z prioritizează flexibilitatea la locul de muncă, dezvoltarea în carieră, însemnătatea muncii depuse și siguranța, în mai mare măsură decât salariul sau alte beneficii, atunci când decid ce vor să facă.

Potrivit unei autoare preocupate de specificul acestei generații, Amber Chandler, citată de aceeași publicație, mulți reprezentanți ai Gen Z au crescut având o mai mare implicare în deciziile familiei, comparativ cu cei mai în vârstă decât ei. Aceasta înseamnă că se așteaptă ca vocea lor să fie ascultată și își exprimă autonomia la locul de muncă, au nevoie de feedback și sprijin și programe de mentorat adaptate lor, lucru care foarte puține școli au capacitatea să îl ofere.

Totodată, arată reprezentanții școlilor citați de EdWeek, pe când toate generațiile de profesori prezintă un nivel ridicat de stres și anxietate, comparativ cu perioada ce a precedat pandemia Covid-19, profesorii Gen Z sunt mult mai înclinați decât cei mai vârstnici să se facă auziți atunci când se simt copleșiți și presează pentru un echilibru mai solid între viața profesională și cea personală.  

• Iar profesori din această generație consultați de EdWeek au spus că au nevoie de sprijin de la conducerea școlilor pentru a asigura aceste limite între viața personală și muncă. 

Abordare mai strictă a problemelor de disciplină în clasă, comparativ cu generațiile anterioare

Pe de altă parte, analiza citată arată că, dincolo de stereotipurile folosite pentru a prezenta această generație în mediul online, profesorii Gen Z au o atitudine r„de școală veche”, cu privire la disciplina elevilor și preferă o abordare a managementului clasei mai strictă decât preferă colegii lor mai vârstnici. Majoritatea profesorilor din această generație care au participat la un sondaj EdWeek au arătat că moralul lor ar cunoaște o îmbunătățire considerabilă dacă școlile ar limita posibilitatea părinților de contesta sancțiunile disciplinare primite de copii, sau dacă părinții ar fi instruiți să îi învețe pe copii cum să se comporte „într-un mod adecvat pentru școală”.

• Totodată, în cadrul sondajului menționat, aproape un sfert dintre profesorii tineri au spus că și-ar dori mai multe programe de dezvoltare profesională care se referă la administrarea comportamentului elevilor. 

Nu în ultimul rând, majoritatea profesorilor Gen Z consultați de EdWeek au manifestat o înclinare pentru a părăsi profesia, dacă nu le convine modul cum evoluează situația la locul de muncă. Peste 60% dintre participanții la sondajul citat au spus că s-au gândit cel puțin o dată, după intrarea în câmpul muncii, să părăsească sistemul preuniversitar – lucru interpretat de publicație drept o posibilă combinație între interese profesionale mai largi și o disponibilitate redusă de a se lupta cu dificultățile de la locul de muncă.