Copiii mici pot fi învățați ce este inteligența artificială și cum funcționează fără să fie puși să folosească direct chatboturi sau instrumente de inteligență artificială generativă, spune profesoara Sonia Livingstone, directoarea centrului Digital Futures for Children de la London School of Economics. Cercetătoarea avertizează că nu știm încă o vârstă universală de la care copiii ar trebui să înceapă să folosească AI și atrage atenția asupra capacității chatboturilor de a-i atrage emoțional: sunt răbdătoare, au permanent timp pentru ei și le răspund la toate întrebările. Riscul devine însă major atunci când sistemul începe să ofere dezinformare sau informații părtinitoare, să promoveze o anumită perspectivă politică ori să convingă copilul să facă ceva nesigur: „Atunci devine cu adevărat periculos”, spune Livingstone într-o discuție UNESCO Talks.
„De fapt, nu pot răspunde la această întrebare, pentru că încă nu știm”, spune Sonia Livingstone, întrebată dacă există o vârstă potrivită pentru introducerea copiilor în utilizarea inteligenței artificiale.
„Aș spune că lumea cercetării studiază problema cât de repede poate, dar este o tehnologie foarte nouă și ajunge foarte rapid în viețile copiilor din întreaga lume și au loc foarte multe experimente în școli, în case, cu copiii. Avem deja destul de multe lucruri pe care le putem spune pe baza cercetărilor, dar ideea unei vârste corecte nu funcționează foarte bine, deoarece copiii au capacități diferite, se dezvoltă în moduri diferite și trăiesc în circumstanțe de viață atât de diferite. Poate că putem spune pentru un anumit copil, dar este foarte greu să spunem în general, indiferent care ar fi acea vârstă”, explică profesoara.
Livingstone este autoarea principală a raportului „Is there a right age for AI in education? Deciding whether AI is age-appropriate and why”, comandat de UNESCO și publicat săptămâna aceasta și unul dintre principalii experți internaționali în domeniul relației dintre copii și mediul digital. Documentul, despre care și Edupedu.ro a scris, arată că nu există în prezent un consens asupra unei vârste potrivite pentru AI în educație. Autorii împart analiza în trei mari etape, educație timpurie până la 5 ani, învățământ primar, în general 6-11 ani, și învățământ secundar, 12-17 ani, dar avertizează că dezvoltarea copiilor nu urmează praguri fixe și uniforme.
Raportul arată diferențele majore dintre politicile adoptate de state. Emiratele Arabe Unite au introdus un curriculum obligatoriu de AI de la grădiniță până la clasa a XII-a, cu activități diferențiate în funcție de vârstă. Norvegia a mers în direcția opusă și a stabilit că AI generativă nu ar trebui folosită în clasele I-VII, iar elevii mai mari o pot utiliza gradual. China prevede, în școala primară, familiarizarea cu AI, dar nu utilizarea independentă a instrumentelor deschise de generare de conținut.
„Este fascinant când te uiți în lume și vezi deciziile atât de diferite care sunt luate”, spune Livingstone.
„Unele ministere ale Educației au spus: aceasta este noua tehnologie, pentru prezent și pentru viitor, și trebuie să ne asigurăm că elevii capătă experiență cu ea și sunt învățați despre ea cât mai devreme posibil, iar apoi construim o progresie, astfel încât, pe măsură ce copiii cresc, cunoștințele să devină mai complexe. Altele spun: ne-am uitat la riscuri, nu suntem siguri în privința beneficiilor și vom amâna, poate până undeva în învățământul secundar, poate nu o vom folosi deloc în școală până când vor exista mai multe cercetări.”
- Sonia Livingstone este profesor de psihologie socială în Departamentul de Media și Comunicare al London School of Economics and Political Science (LSE) și directoarea Digital Futures for Children, centru de cercetare comun al LSE și 5Rights Foundation. Cercetările sale vizează în special relația copiilor și tinerilor cu mediul digital, alfabetizarea media, inegalitățile digitale, siguranța online și drepturile copiilor în mediul digital. A publicat 23 de cărți și a consiliat, între altele, Guvernul britanic, Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Europei, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului, OECD, ITU și UNICEF. Livingstone este în prezent și membră a Independent International Scientific Panel on AI al Organizației Națiunilor Unite și a fondat rețeaua de cercetare EU Kids Online.
Copiii folosesc deja AI, indiferent ce decid școlile
O problemă pentru autorități este că introducerea oficială a inteligenței artificiale în curriculum nu coincide cu momentul în care copiii intră pentru prima dată în contact cu aceasta. AI este deja integrată în servicii pe care elevii le folosesc în afara școlii.
„Este foarte frapant că, în același timp, copiii din întreaga lume o folosesc oricum și o folosesc pentru că pur și simplu a ajuns în telefonul lor, este în rețelele lor sociale, este în căutare, este în aplicațiile pentru teme. Așa că elevii o folosesc și cred că asta face foarte pertinentă întrebarea: care este vârsta potrivită pentru a începe să le prezentăm AI? Și cum ne asigurăm că sunt utilizatori siguri și critici ai inteligenței artificiale?”, spune Livingstone.
Raportul UNESCO arată, de exemplu, că 72% dintre copiii europeni cu vârste între 9 și 17 ani folosesc inteligență artificială generativă, utilizarea pentru școală fiind cea mai frecventă. Documentul citează date din studiul EU Kids Online 2026.
Copiii mici pot învăța despre AI fără să folosească direct chatboturi
Pentru copiii mici, Sonia Livingstone face o distincție între educația despre inteligența artificială și utilizarea efectivă a instrumentelor generative.
„Avem o dificultate pentru că am spus adesea, în legătură cu alfabetizarea media și alfabetizarea informațională, că învățarea prin practică este cea mai bună metodă. Cred că, în această situație, vrem să spunem, în special pentru copiii foarte mici: poate că nu trebuie încă să aibă experiența directă a chatbotului sau a ceea ce poate face inteligența artificială generativă, dar pot învăța despre ea prin jocuri, prin modalități de a se juca cu aceste idei, prin activități de programare.”
„Există modalități prin care putem educa chiar și cei mai mici copii despre AI fără să le oferim neapărat experiența directă, astfel încât să fi învățat ceva despre ea”, spune Livingstone.
Raportul pe care îl semnează arată că, în educația timpurie, copiii pot aborda concepte computaționale abstracte prin joacă și activități digitale construite pe experiențele lor anterioare și care nu îi suprasolicită. Există cercetări care indică, de exemplu, că jucăriile robotizate cu AI pot stimula explorarea creativă, emoțională și colaborativă.
Dar există o limită importantă. Copiii mici „abia încep să distingă ceea ce este real de ceea ce este ficțional și să identifice sursa informației și fiabilitatea acesteia”, potrivit raportului. Autorii subliniază că există încă numeroase lacune în dovezile privind felul în care AI îi afectează pe copiii din această categorie de vârstă.
„Nimeni nu are atât de mult timp pentru un copil precum un chatbot”
Livingstone acordă o atenție specială chatboturilor și sistemelor care simulează conversația umană, deoarece copiii pot dezvolta o relație diferită cu acestea față de alte instrumente digitale.
„Mă gândeam zilele trecute cum îi încurajăm pe copii să creadă că jucăriile vorbesc și copacii vorbesc. Totul este o posibilă interacțiune. Așa că cei mici sunt foarte buni la a simți empatie față de ceva care interacționează cu ei. Dar este un lucru și nu este inteligent. Este o bucată de software”, explică profesoara.
„Pericolul este ca un copil să fie fermecat, convins, să își investească emoțiile acolo unde poate fi dezamăgit, manipulat sau înșelat.”
Problema este cu atât mai complicată cu cât chatboturile pot oferi copiilor o experiență pe care adulții din jurul lor nu o pot reproduce permanent.
„Nimeni nu are atât de mult timp pentru un copil și nu îi răspunde la întrebări cu atâta disponibilitate precum un chatbot. Asta spun copiii, le place că are timp pentru ei. Le răspunde la toate întrebările. Este foarte răbdător. Chatboturile nu vorbesc de sus copiilor, așa cum fac adesea adulții.”
Livingstone admite că această experiență le oferă copiilor ceva ce „nu găsesc neapărat în altă parte”.
La șapte, opt, nouă ani, copiii încep să înțeleagă că „nu tot ce spun eu este extraordinar”
O caracteristică discutată în interviul UNESCO este tendința chatboturilor de a fi excesiv de aprobatoare și măgulitoare în conversațiile cu utilizatorii.
Livingstone spune că cei mici pot ajunge, odată cu vârsta, să recunoască acest mecanism.
„Poate nu când au trei ani, dar, pe măsură ce cresc, la șapte, opt, nouă ani, încep să vadă: asta nu este real. Nu tot ce spun eu este extraordinar. Așa că devin mai pricepuți.”
Dar faptul că utilizatorul știe că vorbește cu o mașină nu înseamnă că persuasiunea dispare.
„Chiar și atunci, cred că toți suntem puțin convinși de ea și la fel vor fi și copiii”, spune profesoara.
Când chatbotul începe să manipuleze copilul, riscul se schimbă
Livingstone avertizează că problema devine mult mai gravă atunci când capacitatea sistemului de a convinge utilizatorul este combinată cu informații false, părtinire sau recomandări periculoase.
„Când începe să le ofere dezinformare sau informații părtinitoare sau adoptă o anumită perspectivă politică ori îi convinge să facă ceva nesigur, atunci devine cu adevărat periculos”, spune profesoara.
Avertismentul se înscrie într-o problemă mai largă descrisă de raport. AI companions, sisteme conversaționale concepute să simuleze prietenia, intimitatea sau sprijinul emoțional, pot avea efecte diferite în funcție de vârsta copilului.
Pentru copiii foarte mici, chatboturile construite în jurul unor personaje familiare din conținutul preșcolar pot crea o falsă senzație de siguranță. Raportul indică drept probleme comportamentul potențial inconsistent sau nesigur al sistemelor, verificarea slabă a vârstei și practicile de colectare a datelor.
Pentru adolescenți, riscul identificat este diferit. Sistemele sunt adesea optimizate pentru menținerea interacțiunii și tind să confirme și să valideze utilizatorul în loc să îl contrazică. Raportul avertizează că acest tipar poate consolida o gândire distorsionată, poate adânci dependența emoțională și poate înlocui relațiile umane sau sprijinul profesional.
Un tutor AI și o aplicație AI de sănătate mintală pot avea aceeași tehnologie în spate
Livingstone atrage atenția și asupra ambalajului în care ajunge inteligența artificială la copii. Un produs prezentat drept „tutor” sau drept instrument de sprijin pentru sănătatea mintală poate inspira mai multă încredere decât un chatbot general, deși tehnologia de bază poate fi aceeași.
„Ceea ce oamenii nu înțeleg neapărat este că un chatbot este aceeași tehnologie, poate, ca cea din tutorul tău AI sau poate ca cea din aplicația ta pentru sănătate mintală. Tehnologia este un lucru, apoi este ambalată în aceste moduri diferite și ele pot fi moduri în care suntem obișnuiți să avem încredere, dar, de fapt, dedesubt, tehnologia este în continuare riscantă”, spune profesoara.
Raportul identifică cinci categorii principale de riscuri asociate AI în copilărie: riscuri educaționale, riscuri privind datele, amplificarea inegalităților, excluderea culturală și lingvistică și riscuri sociale și emoționale.
În zona educațională sunt menționate externalizarea cognitivă, erodarea judecății independente și afectarea gândirii critice. În zona datelor apar probleme precum viața privată, supravegherea, discriminarea algoritmică și exploatarea comercială.
Ce ar trebui să întrebe o școală înainte să introducă AI: „Ce va înlocui?”
Una dintre întrebările propuse de Sonia Livingstone pentru ministerele Educației și școli este ce activitate, relație sau instrument va fi înlocuit de AI.
„Dacă introducem acest AI, ce va înlocui? Va fi în locul unui profesor? Probabil că este o idee proastă. Va fi în locul unui copil care gândește, care creează ceva singur? (…) Este în locul a ceva care nu este atât de important? Și chiar va aduce ceva în plus?”, spune profesoara.
Această întrebare apare și în arborele decizional prezentat la pagina 13 a raportului, prin care autorii propun o succesiune de verificări înainte de introducerea unui sistem AI în educație.
Prima este aplicarea principiului precauției. Dacă nu există dovezi independente privind beneficiul educațional pentru grupa de vârstă vizată, recomandarea din schemă este „nu implementați, sunt necesare dovezi”. Dacă riscurile de dezvoltare nu au fost anticipate și diminuate, răspunsul este, din nou, să nu fie introdus sistemul.
Urmează verificarea respectării legislației și a vieții private a copilului, a riscurilor pentru siguranță și bunăstare, existența unor alternative fără AI, efectele asupra relației profesor-elev și asupra învățării între colegi, consultarea elevilor, părinților și profesorilor și testarea locală pentru relevanță lingvistică, culturală și accesibilitate. Abia după parcurgerea acestor etape schema propune introducerea AI, cu reevaluări periodice.
„Am început cu principiul precauției, care spune că, dacă nu știi prea multe despre această componentă a AI și chiar nu ești sigur care ar putea fi riscurile sau oportunitățile, poate că nu ar trebui să o folosești”, explică Livingstone.
„Dacă ai dovezi privind beneficiile pentru grupa de vârstă potrivită și dacă ai modalități clare prin care poți diminua riscurile și știi care sunt acele riscuri și știi toate acestea pentru grupa de vârstă cu care intenționezi să o folosești, atunci mai sunt câteva lucruri la care trebuie să te gândești”, continuă profesoara. Printre acestea se numără protecția datelor, deoarece „AI folosește o cantitate enormă de date”.
Copiii observă singuri erorile și discriminarea AI
Livingstone susține că elevii trebuie consultați în deciziile privind tehnologiile care îi afectează. Cercetările arată o relație ambivalentă: copiii sunt atrași de AI, dar observă și problemele acesteia.
„Sunt entuziasmați. Cred că simt că este ceva incredibil de cool și incredibil de nou, pe care adulții îl apreciază foarte mult. Și ei sunt generația care, într-un fel, s-a născut în această lume. Dar, în același timp, văd cum lucrurile merg prost.”
„Văd că li se spun lucruri care nu sunt adevărate”, spune Livingstone.
Profesoara oferă exemplul unor copii din Kenya care au relatat că, atunci când cer AI să genereze imagini cu oameni, sistemul le arată persoane albe.
„Asta nu funcționează în Kenya”, spune cercetătoarea.
O problemă similară este observată de copiii care provin din comunități lingvistice mici: „AI nu funcționează foarte bine. Este bună pentru limbile mari.”
Copiii observă și diferențele de tratament. Potrivit lui Livingstone, „sunt revoltați când pot vedea prejudecățile, când văd că, într-un fel, oferă un răspuns diferit unei fete și unui băiat sau când ceva pur și simplu intră în contradicție cu cultura lor”.
Unii dintre ei devin, de asemenea, tot mai conștienți de impactul asupra mediului al inteligenței artificiale, pe fondul preocupărilor generației lor privind schimbările climatice.
Cu toate aceste rezerve, atractivitatea tehnologiei rămâne puternică.
„Le place aspectul profesionist al răspunsurilor. Pot face ceva care arată extraordinar, care îi impresionează pe adulți, dar cred că au și foarte multe îndoieli”, spune Sonia Livingstone.
De aceea, cercetătoarea susține că elevii trebuie să participe la deciziile privind introducerea AI în educație.
„Trebuie să consultăm copiii pentru că și ei au opinii despre lucrurile care contează pentru ei și au experiențe cu tehnologia și ne pot spune cum se simte din punctul lor de vedere, lucru pe care adulții nu îl pot spune întotdeauna.”
Raportul coordonat de Sonia Livingstone recomandă ministerelor Educației și școlilor să introducă AI numai dacă există dovezi independente că aceasta aduce beneficii învățării pentru grupa de vârstă respectivă, datele sunt prelucrate legal și cu respectarea vieții private și a siguranței copilului, iar tehnologia sprijină profesorul și relația acestuia cu elevii sau susține învățarea fără să înlocuiască profesorul ori colaborarea dintre copii.
