Psihoterapeutul Radu Tănase a vorbit la emisiunea Educația la putere de la TVR 2 despre presiunea pe care o resimt părinții din partea societății: „Foarte mulți părinți cu care lucrez resimt presiunea în ceea ce privește performanța și randamentul copilului lor ca proba de netăgăduit a succesului sau a eșecului lor, când, de fapt, nu este nici succesul și nici eșecul părintelui.”
Acesta a explicat ce se află în spatele deciziei părinților de a adopta un model autoritar sau permisiv de parenting. Psihoterapeutul a precizat că „stilul autoritar este păgubos nu prin faptul că este autoritar, ci este păgubos prin faptul că el adoptă o atitudine unilaterală față de copil, lipsindu-i acea parte de căldură”.
Radu Tănase: „Eu nu vreau nici să blamăm părinții care rămân în retorica parentingului autoritar, nici părinții care se duc într-o zonă de permisivitate în care totul este permis, ci să înțelegem că măsurile pe care fiecare părintele ia sunt particularizate experienței sale de viață, cum spunea și colega mea, dar, mai mult decât atât, sunt și răspunsul percepției presiunii societății asupra randamentului său ca părinte.
Foarte mulți părinți cu care lucrez resimt presiunea în ceea ce privește performanța și randamentul copilului lor ca proba de netăgăduit a succesului sau a eșecului lor, când, de fapt, nu este nici succesul și nici eșecul părintelui. Este succesul sau eșecul copilului, copilul având dreptul și la succes, și la eșec, cu ghidarea părintelui, cu ghidarea specialiștilor din zona de educație, cu ghidarea specialiștilor din zona de psihologie. Dar, de prea multe ori, ce întâlnesc eu este un fatalism al eșuării copilului: „s-a ratat copilul”, „nu a performat copilul”.
Moderatoare: Se teme orice părinte ca copilul să nu-și rateze viitorul.
Radu Tănase: Da, înțeleg temerea aceasta, însă nu există o garanție la capătul presiunii pe care părintele o exercită în plus față de copil. Mă întorc la ce spunea colega mea. Stilul autoritar este păgubos nu prin faptul că este autoritar, ci este păgubos prin faptul că el adoptă o atitudine unilaterală față de copil, lipsindu-i acea parte de căldură. Combinația ideală – putem s-o numim de parenting – ar fi între autoritate și căldură. (…) Mai avem – haideți să-l denumim cum l-au denumit mai mulți specialiști – un stil democratic, dacă vreți să-i spunem, care nu înseamnă „egalitarian”. Asta e o altă perspectivă. Părintele care este egalul copilului, care este partenerul copilului, care este coechipierul copilului, părinții care vor să fie prieteni cu copiii lor. Rolul lui nu este să fie prieten cu copilul său.
Citește și:
Directoare de grădiniță: Sunt unii părinți care, din dorința aceasta de a le oferi copiilor maximul de fericire, uită să pună limite, să transmită reguli
Mircea Miclea: Termenul de „geniu” este etichetă de marketing, nu concept științific. A-i introduce pe elevii supradotați în școli speciale incumbă un risc semnificativ pentru ei. Epoca soliștilor a trecut! Este epoca orchestrelor
octombrie 2023 – Profesoara Iuliana Șerban: Acolo unde părinții eșuează, ar trebui să intervină școala, dar ne așteptăm să vină superoameni care să trăiască doar din vocație. Ei bine, nu prea există superoameni / Op Ed
martie 2022 – Psihologul Domnica Petrovai: Este responsabilitatea noastră, a adulților, să ne păstrăm echilibrul și să le fim sprijin copiilor noștri / Cele 9 semne că elevii și copiii de grădiniță au nevoie de ajutor în această perioadă
septembrie 2021 – Cum își cresc părinții români copiii. INTERVIU Psihologul Domnica Petrovai: Am trecut de la o autoritate punitivă, adesea de tipul “părintele nu greșește niciodată”, la lipsa de autoritate din teama de a nu „traumatiza” copilul, ori la situații în care dăm prea multă putere de decizie copilului
noiembrie 2018 – Oana Moraru: Misiunea familiilor în parenting e astăzi de două ori mai grea. A dispărut rolul inhibitor al fricii
Redacția
R.P.
Raluca Pantazi
