O ramură de știință nouă – Știința mediului, precum și un domeniu de doctorat și unul de licență noi, plus o serie de noi programe de studii universitare de licență sunt prevăzute în ofertele universităților din toamna acestui an, potrivit Nomenclatorului domeniilor și programelor de studii universitare pentru 2026-2027, adoptat joi de guvern. Tot joi au fost aprobate, prin hotărâre de guvern, și domeniile și programele de studii de master acreditate, ce prevăd acreditarea a 3 domenii noi și dispariția a șase dintre cele deja existente, precum și o ușoară creștere a capacității de școlarizare.
Potrivit Notei de fundamentare a HG prin care a fost adoptat nomenclatorul domeniilor și specializărilor/programelor de studii universitare 2026-2027, se introduce „Știința mediului” ca nouă ramură de știință, cu programe de studii universitare aferente domeniului de licență „Știința mediului”. Acestea sunt introduse conform unei noi definiții a domeniilor STIM, care sunt: matematică, fizică, chimie şi inginerie chimică, informatică, arhitectură şi urbanism, ştiinţa mediului, biologie, biochimie şi ştiinţe inginereşti.
O altă schimbare introdusă acum este introducerea domeniului de doctorat Bioinginerie, corelat cu domeniul de licență nou înființat Bioinginerie. Din acesta fac parte programele de licență Inginerie medicală, Biotehnologii industriale, Bioinginerie, Biomateriale şi dispozitive medicale, Echipamente şi sisteme medicale, Inginerie farmaceutică, Nanoștiințe și Ingineria biomaterialelor.
Tot documentul aprobat joi pune în aplicare, la nivelul Nomenclatorului programelor de studii, modificarea prin care vechiul program de studii de licență „Pedagogia învățământului primar și preșcolar” este reorganizat sub denumirea „Pedagogia învățământului primar”. Nota de fundamentare Precizează: „Programul de studii PIPP a fost eliminat din nomenclator acesta nemaiputând fi accesat în vederea evaluării și organizării la nivel național”.
O serie de noi programe de studii de Licență vor fi înființate, potrivit noului Nomenclator, ele acoperind domenii diverse, de la AI în economie la jocuri digitale sau arta circulului:
- „Managementul spațiului aerian” în cadrul domeniului de licență „Ştiinţe militare, informații și ordine publică”.
- „Tehnologii electronice pentru sisteme inteligente” în cadrul domeniului de licență „Inginerie electronică, telecomunicații şi tehnologii informaționale”.
- „Inteligență artificială aplicată în economie și afaceri” în cadrul domeniului de licență „Cibernetică, statistică şi informatică economică”.
- „Management în retail” în cadrul domeniului de licență „Management”.
- „Arta circului” în cadrul domeniului de licență „Teatru și artele spectacolului”.
- „Design de jocuri digitale – Artă și efecte vizuale” în cadrul domeniului de licență „Arte vizuale”.
Potrivit notei de fundamentare, în total 52 de instituții de învățământ superior de stat vor cuprinde, în următorul an universitar, 2290 de specializări/programe de studii. Dintre cele 18 programe nou autorizate, 7 sunt programe de învățământ superior dual, 3 sunt programe de studii universitare de licență cu dublă specializare, iar 3 sunt noi programe de licență didactică cu dublă specializare.
39 de programe de studii de licență intră în lichidare.
Schimbări la nivel de master
Pentru anul 2026-2027, lista domeniilor și programelor de master acreditate, pentru care a fost adoptată joi o hotărâre de guvern, prevede:
- Încadrarea a 49 de programe de master din 8 universități de stat la master de cercetare
- Încadrarea a 158 de programe de master (149 din 14 universități de stat și 9 programe din 7 universități particulare acreditate) în categoria master profesional
- Încadrarea a 4 programe de master dintr-o universitate de stat în categoria master didactic
Principalele schimbări, sumarizate de Guvern în urma ședinței de joi, cu precizarea că acestea rezultă din evaluările agenției care se ocupă cu evaluarea calității în învățământul superior – ARACIS:
• diminuarea capacității de școlarizare pentru 9 domenii de studii;
• evaluarea a 70 domenii de master și a 208 programe de studii;
• acreditarea a 3 domenii noi;
• încadrarea a 49 programe în categoria master de cercetare;
• încadrarea a 158 programe în categoria master profesional;
• încadrarea a 4 programe în categoria master didactic;
• avizarea unor programe care introduc elemente de noutate;
• intrarea în lichidare a 12 programe de studii;
• dispariția a 6 domenii de studii;
• creșterea capacității de școlarizare cu 170 locuri.
Modificările rezultate din solicitările universităților sunt:
• încadrarea a 42 programe noi în domenii existente;
• reclasificarea unor programe ca master de cercetare sau profesional;
• intrarea în lichidare a 44 programe de studii (pentru care nu se va mai organiza admitere);
• eliminarea a 5 domenii de studii.
Principalele prevederi ale HG prin care a fost adoptat Nomenclatorul domeniilor și programelor de studii universitare pentru 2026-2027, așa cum au intrat în ședința de guvern de joi:
Nota de fundamentare, ce menționează principalele modificări:
Anexa 1 – Domenii fundamentale, ramuri, domenii de studii, specializări:
Anexa 2 – Structura universităților și modificările suferite:
Principalele schimbări la nivel de master:
Nota de fundamentare a HG privind studiile de master:
Anexa 1:
Anexa 2:
Foto: © Kasto80 | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Diana Ghimiși
Ramona Florea
Redacția
7 comments
„arta circului și jocuri digitale”
Perfect! Exact de ce avea nevoie tara asta: cat mai mult circ. Economia, industria, … da-le incolo, ca nu ne trebuie.
stiința mediului e veche w un program de licență vechi ca să zic așa , o gasiti incă din anii 2000 pe langa facultățile de. chimie industriala
1. „Pe lângă” facultățile de chimie industrială putea să apară Chimia mediului, nu Știința mediului. Sunt două lucruri diferite: știința mediului presupune studiul mediului biotic, ceea ce nu s-a făcut la Chimie.
2. Care chimie industrială? Care industrie chimică?
3. Marele avantaj al chimiștilor față de biologi și geografi a fost și încă mai este facilitatea realizării de publicații cotate. De aici monopolul politehniștilor și chimiștilor asupra domeniului MEDIU (Ingineria mediului, Știința mediului etc.).
4. Dacă este o ramură veche, de ce este introdusă abia acum în nomenclator? (recitiți titlul articolului).
despre Anexa 1 – Domenii fundamentale, ramuri, domenii de studii, specializări:
„Ce este cu adevărat problematic în document
1. Logica clasificării este circulară și arbitrară
Nu există un principiu unificator vizibil. Criteriul de grupare alternează aleatoriu între:
disciplina științifică (Matematică, Fizică, Chimie)
obiectul de studiu (Zootehnie, Silvicultură)
aplicația industrială (Ingineria produselor alimentare)
forma de organizare instituțională (Științe militare)
Aceasta nu este o taxonomie — este o listă de interese instituționale sedimentate în timp, fiecare facultate sau minister de resort negociind câte un „cuib” propriu în nomenclator.
2. Inflația specializărilor — o piață captivă
Peste 600 de specializări pentru o țară cu mai puțin de 20 de milioane de locuitori și o rată a participării la învățământul superior în scădere. Comparativ, Germania — cu o populație de 4 ori mai mare și un sistem universitar incomparabil mai puternic — operează cu un nomenclator semnificativ mai compact. Această inflație nu servește studenții sau piața muncii. Servește catedrele, posturile didactice și normele de finanțare.
3. Domeniul militar — un caz aparte de opacitate
~29 de specializări de licență militare, toate înghesuite în ISCED 1031, cu denumiri care amestecă fără jenă formarea ofițerilor cu ingineria de armament, logistica și managementul. În niciun sistem european serios acestea nu coabitează în același domeniu de licență civil. Este o zonă în care transparența academică cedează în fața intereselor instituționale ale ministerului de resort.
4. Specializările noi marcate %) — improvizație legislativă
Cinci specializări nou înființate, aruncate în subsol cu un simbol %) fără nicio justificare epistemologică, fără analiză de impact, fără corelație cu piața muncii. „Arta circului” apare în același document cu „Managementul spațiului aerian” — ambele tratate cu aceeași gravitate birocratică. Aceasta nu este politică educațională, este rezolvare de dosare.
5. ISCED 0788 — un coș de gunoi care acuză întregul sistem
Când 15% din toate specializările unei țări ajung la codul „interdisciplinar rezidual” al UNESCO, mesajul este clar: clasificarea națională nu are curajul să ia decizii. Fiecare specializare incomodă — pentru că deranjează o facultate, contrazice o tradiție sau ar necesita o decizie politică — este pasată la 0788. Este echivalentul academic al dosarului „diverse”.
6. Absența oricărei viziuni prospective
Într-un document pentru 2026–2027, termenii „inteligență artificială”, „sustenabilitate”, „tranziție verde”, „știința datelor” apar fie ca specializări minore îngropate în domenii tradiționale, fie deloc ca domenii autonome. Un student care vrea să studieze AI în România va fi înscris formal la „Informatică” sau la „Electronică” — exact ca în 1995. Documentul este un instantaneu al raporturilor de forță din universități, nu o proiecție a nevoilor societății.
Concluzia brutală: Documentul nu este un nomenclator academic — este o hartă a puterii instituționale universitare din România, codificată în limbaj ISCED pentru a părea conformă cu standardele europene. Conformitatea este de suprafață. Fondul rămâne același sistem conservat în formol de trei decenii.”
ROG DIN SUFLET NU CENZURAȚI!!!
Claude despre Anexa 1 – Domenii fundamentale, ramuri, domenii de studii, specializări:
„Problema centrală este că documentul este conceput ca un nomenclator administrativ, nu ca o hartă epistemologică. Logica sa internă este mai degrabă instituțională (ce universitate organizează ce) decât științifică (ce domenii de cunoaștere există). Această tensiune se vede cel mai clar în supraîncărcarea codului ISCED 0788, care devine un imens container rezidual pentru tot ce nu se potrivește altundeva — de la gastronomie la armament, de la biotehnologii agricole la nanomateriale.
Decalajul față de tendințele europene este real și în creștere — domeniile emergente (AI, știința datelor, sustenabilitate, neuroștiințe) nu au statut de domenii de licență autonome, ci sunt îngropate ca specializări în domenii tradiționale. Franța, Germania și Olanda au deja reglementat aceste domenii ca entități de sine stătătoare.”
Gemini despre Anexa 1 – Domenii fundamentale, ramuri, domenii de studii, specializări:
Analizând structura detaliată a documentului, am identificat mai multe tipuri de redundanțe și suprapuneri care susțin observația ta privind caracterul „stufos” al sistemului. Acestea pot fi grupate în trei categorii principale:
1. Suprapuneri între Domeniile de Licență (DL) și Specializări (S)
Cea mai vizibilă redundanță este cea nominală. În multe cazuri, Domeniul de Licență și Specializarea sunt identice, dar tratate ca entități administrative separate.
Exemplu: În cadrul ramurii „Informatică”, avem Domeniul de licență „Informatică” (cod 40) care conține o singură specializare: „Informatică” (cod 10).
Impact: Această structură forțează o ierarhie acolo unde nu există diversitate, încărcând inutil nomenclatorul cu niveluri de raportare care nu aduc informație nouă.
2. Suprapuneri Transversale (Interdisciplinaritate „Captivă”)
Există numeroase situații în care aceeași arie de studiu este fragmentată între domenii fundamentale diferite sub denumiri ușor modificate, ceea ce creează confuzie în parcursul academic:
Informatică vs. Inginerie: * Există „Informatică” (sub Științe Exacte).
Există „Ingineria sistemelor și a calculatoarelor” (sub Științe Inginerești).
Există „Cibernetică, statistică și informatică economică” (sub Științe Sociale).
Suprapunere: Un student care dorește să studieze dezvoltarea de software (Cod ISCED 0613) poate alege oricare dintre aceste trei rute, deși baza teoretică a primilor doi ani se suprapune în proporție de peste 60-70%.
Managementul „Omniprezent”:
Managementul nu este doar un domeniu de sine stătător, ci apare „lipit” de aproape orice altă ramură: „Inginerie și management”, „Management în retail”, „Managementul spațiului aerian”, „Managementul energiei”.
Redundanță: În loc să avem module de management transversale oferite de o facultate de profil, se creează specializări hibride care riscă să nu aprofundeze nici domeniul tehnic, nici pe cel de gestiune.
3. Redundanțe de nișă (Fragmentare excesivă)
Nomenclatorul păstrează specializări extrem de înguste care, conform standardelor UNESCO, ar trebui să fie simple cursuri opționale sau direcții de master, nu specializări de licență:
Ingineria Chimică: Documentul listează separat „Tehnologia substanțelor organice”, „Tehnologia substanțelor anorganice”, „Controlul și securitatea produselor alimentare” și „Ingineria fabricației hârtiei”.
Critica: Toate acestea împart aceleași principii de termodinamică, transfer de masă și cinetică. Separarea lor la nivel de licență fragmentează piața muncii și limitează mobilitatea studentului.
4. Conflictul între „Științe Aplicate” și „Științe Pure”
Există o suprapunere parțială între specializările de la facultățile de Științe și cele de la Politehnică:
Fizică (180 ECTS) vs. Fizică Tehnologică / Inginerie Fizică (240 ECTS). Deși numărul de credite diferă, competențele fundamentale și baza științifică se suprapun masiv, generând un paralelism costisitor pentru sistemul public de educație.
De ce apare această situație?
Această structură este rezultatul unui model de finanțare pe specializare și al unei tradiții de „catedră”. Fiecare departament universitar încearcă să își conserve autonomia creând o specializare proprie în nomenclator pentru a-și justifica posturile didactice, chiar dacă academic aceasta reprezintă doar o variație a unui domeniu deja existent.
În contrast, clasificarea ISCED-F (pe care documentul încearcă să o mimeze în ultima coloană) este mult mai agnostică față de denumirea administrativă, concentrându-se pe rezultatul învățării, ceea ce face ca nomenclatorul românesc să pară un hibrid între un sistem modern european și unul rigid, de tip industrialist.
Gemini dixit:
Analiza nomenclatorului pentru anul universitar 2026-2027 confirmă observațiile tale privind structura extrem de fragmentată și dificultatea corelării cu standardele internaționale simplificate. Deși documentul încearcă o aliniere prin coloana „Cod ISCED F-2013”, arhitectura sa internă păstrează o ierarhie multistratificată care generează rigiditate.
Iată o analiză critică structurată pe punctele menționate:
1. Complexitatea ierarhică și caracterul „stufos”
Nomenclatorul utilizează cinci niveluri de clasificare înainte de a ajunge la student:
Domeniul Fundamental (DFI) (ex: Matematică și științe ale naturii).
Ramura de știință (RSI) (ex: Matematică).
Domeniul de studii universitare de doctorat/masterat (DSU D/M).
Domeniul de licență (DL).
Specializarea (S) (ex: Matematică informatică).
Această structură (5 niveluri) este mult mai densă decât clasificarea UNESCO ISCED-F, care operează de regulă cu 3 niveluri (Broad, Narrow, Detailed fields).
2. Suprapuneri și fragmentare excesivă
Există o fragmentare fină a specializărilor care, în alte sisteme, ar fi incluse sub o singură umbrelă generică, permițând universităților flexibilitate curriculară:
Exemplul Chimiei: În loc de un domeniu unitar, avem specializări distincte pentru „Chimie informatică”, „Chimie medicală”, „Chimie farmaceutică” sau „Chimie tehnologică”. Fiecare dintre acestea este tratată ca o entitate administrativă separată, deși baza științifică este comună.
Ingineria Chimică: Aceasta apare ca o ramură separată, dar conține 13 specializări extrem de specifice, cum ar fi „Tehnologia chimică a produselor din piele” sau „Ingineria fabricației hârtiei”. Această abordare obligă studenții la o specializare timpurie, spre deosebire de modelele UE care încurajează competențe transversale în primii ani de licență.
3. Decuplarea de tipologiile științifice internaționale (UNESCO/ISCED)
Deși coloana „Domeniu detaliat ISCED F-2013” este prezentă, se observă o „forțare” a sistemului românesc pentru a se potrivi în aceste cutii:
Codul 0788 (Interdisciplinar): Multe specializări românești care nu își găsesc un corespondent direct în standardele UE sunt grupate sub codul de „Programe și calificări interdisciplinare”.
Exemplu: „Managementul energiei” sau „Ingineria sistemelor de circulație rutieră” sunt încadrate la interdisciplinar (0788), deși în alte nomenclatoare ar putea fi ramuri directe ale Ingineriei Electrice sau Transporturilor.
Managementul: Apare o dispersie a managementului în diverse ramuri (Inginerie și Management în Agricultură, Managementul Spațiului Aerian, Management în Retail), ceea ce face dificilă o viziune unitară asupra domeniului, spre deosebire de clasificarea Consiliului Științific al UE unde Managementul este clar delimitat în Științe Sociale.
4. Rigiditate prin credite (ECTS) fixe
Nomenclatorul dictează nu doar denumirea, ci și numărul fix de credite (180 pentru științe, 240 pentru inginerie). Acest lucru limitează capacitatea universităților de a crea programe hibride sau de scurtă durată care să răspundă rapid pieței muncii, transformând nomenclatorul dintr-un instrument de evidență într-unul de control strict.
Concluzie: Analiza ta este corectă; sistemul rămâne unul bazat pe control administrativ (specializări „înființate” prin ordin) mai degrabă decât pe o clasificare organică, științifică, ceea ce poate duce la dificultăți în recunoașterea internațională a unor diplome cu denumiri prea înguste sau specifice.