7 mituri despre evaluările standardizate – cercetătorul Dacian Dolean

2.256 de vizualizări
Foto: © Dreamstime.com / Skypixel
Ideea evaluării standardizate a elevilor a împărțit din nou opinia publică din România în două tabere distincte: pro și contra. Polarizarea atitudinilor față de testele standardizate poate fi explicată de mulți factori, unul dintre aceștia fiind lipsa înțelegerii corecte a rolului acestor teste. De aceea, în această analiză am să scot în evidență câteva mituri pe care le-am întâlnit legat de testele standardizate și am să ofer o perspectivă (sper) mai nuanțată și mai clară asupra acestui tip de evaluare.
Mitul 1: Evaluarea standardizată înseamnă teste cu răspunsuri multiple (grilă)

Deși evaluarea standardizată a copiilor în grup se face deseori prin teste cu variante multiple de răspuns, aceasta nu este norma. În psihologia școlară, testarea standardizată a elevilor este o practică foarte veche și doar în ultimele decenii au fost popularizate teste care se pot administra la grup. În proiectele pe care le implementăm, noi evităm să evaluăm elevii cu teste grilă pentru că

  • a) nu știm foarte clar ce știe și ce nu știe copilul (mai ales când vorbim de înțelegerea textului citit), și
  • b) elevii au 25% șanse să ghicească răspunsul corect, chiar dacă nu înțeleg întrebarea sau textul citit.

Mai mult decât atât, un studiu implementat în SUA acum aproape 15 ani a arătat că elevii au răspuns corect întrebărilor unui test standardizat care a folosit răspunsuri multiple (grilă) în proporție de 86% în condițiile în care nu li s-a permis să citească textul pe baza căruia s-au formulat întrebările. Adică, au putut să deducă multe dintre răspunsuri doar pe baza întrebărilor. Cu toate acestea, atunci când sunt construite corect și sunt corelate cu programa școlară, testele standardizate cu răspunsuri multiple și administrate în grup sunt avantajoase deoarece pot economisi mult din timpul alocat evaluării, permițând profesorilor să își dedice mai mult timp predării.

Mitul 2: Evaluarea standardizată în format digital este superioară altor forme de evaluare standardizată

Deși noțiunea de ”digitalizare” a devenit o temă foarte fierbinte în ultimii ani, evaluarea standardizată digitală a elevilor nu înseamnă că este superioară altor forme de evaluare standardizată. Evaluarea digitală poate fi uneori mai convenabilă și mai practică (ex. elimini cheltuieli cu protocoalele și poți economisi timp). Alteori, poate crea momente de frustrare în rândul elevilor sau profesorilor (ex. conectare defectuoasă la internet sau performanță slabă a computerului folosit pentru testare). Atunci când evaluăm calitatea unui test, forma de administrare (digital vs. creion-hârtie) ar trebui să fie ultimul lucru de care să fim preocupați.

Mitul 3: Evaluarea standardizată este comprehensivă (evaluează tot ce știe copilul la o materie)

O evaluare comprehensivă la o materie presupune alocarea unui timp foarte îndelungat pentru testare. Acest lucru rareori este fezabil, de aceea testele standardizate evaluează câteva competențe specifice care se presupun a fi reprezentative pentru un grup de competențe generale. De exemplu, dacă elevul răspunde corect la 2-3 exerciții de înmulțire de tipul 3×4, atunci generalizăm și afirmăm că elevul știe tabla înmulțirii. Dar acest lucru nu este întotdeauna corect, pentru că nu am evaluat dacă elevul poate să răspundă automatizat și corect la toate exercițiile de înmulțire a numerelor naturale de la 0 la 100. Rezultatul oferit de testul standardizat trebuie văzut ca o perspectivă generală (”o vedere din avion”) a performanței copilului.

Mitul 4: Testele standardizate ne arată valoarea elevilor

Testele standardizate nu ne arată cât de valoroși sunt copiii, ci ne arată performanța lor la anumite activități pe care noi (societatea, sistemul de învățământ sau creatorii de teste) le considerăm valoroase la un moment dat. Ele rareori vor evalua multe dintre competențele pe care și le dezvoltă elevul prin activități extracurriculare care pot să-i fie foarte utile în viitor (ex. cunoașterea unei limbi străine care nu a fost studiată la școală sau anumite competențe în IT), valorile care îl pot ajuta sau încurca pe elev în cariera pe care o va avea ca adult (ex. să taci și să îți ții capul plecat vs. să ai inițiativă și să îți aperi cu asertivitate drepturile), competențe intra- și interpersonale (ex. autoreglarea emoțională în contexte sociale) sau constructe mai dificil de măsurat cum ar fi creativitatea. Testele standardizate ne spun doar o mică parte din povestea copilului, dar o parte pe care noi o considerăm importantă în evoluția școlară a acestuia (ex. dezvoltarea competențelor de calcul matematic).

Mitul 5: Testele standardizate sunt obiective și precise

Unii profesori pot fi subiectivi în evaluare, oferind note de 10 elevilor care nu au demonstrat că au înțeles materia, dar sunt mai buni decât media clasei, sau note de 8 elevilor care au demonstrat că știu materia, dar nu atât de bine față de ”pretențiile” școlii pe care o frecventează (considerată ”de elită”). Aceste exemple ilustrează un deficit de formare profesională, care însă nu trebuie generalizat, deoarece există profesori care își evaluează foarte bine elevii. Problema este că mulți dintre profesorii care sunt subiectivi în notare nu își dau seama de acest lucru. De aceea au nevoie de teste standardizate, care să îi trezească la realitate. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că este dificil să creezi itemi care nu sunt biasați cultural și aceasta a fost întotdeauna o problemă cu care s-au confruntat creatorii de teste. Deci nu se poate afirma că testele standardizate sunt ”obiective”, ci că pot fi mai puțin subiective dacă le comparăm cu evaluări de genul ”stai jos, ai nota 4 că m-ai enervat” sau ”îți dau doar 9 că suntem o școală de elită”.

De asemenea este incorect să afirmăm că testele standardizate sunt precise. Am numeroase exemple de elevi care au dat teste standardizate în SUA (elevi pe care i-am urmărit pe parcursul unor perioade de 3-5 ani) și a căror performanță la testele standardizate a fluctuat uneori considerabil. De exemplu, am publicat un studiu în care am prezentat performanța unui elev la un test standardizat de Limba Engleză, performanță care a scăzut dramatic între două momente de testare din cauză că a fost deranjat în mod repetat în timpul testului de un coleg.

Sau există situații în care factori de natură emoțională afectează puternic performanța elevilor la teste (așa cum voi arăta într-un studiu pe care îl am în lucru). Deci, rezultatele testelor standardizate, ca în cazul oricărui test, sunt afectate de factori de mediu și emoționali.

Mitul 6: Dacă testarea standardizată e administrată în format digital, nu contează ce device folosești

Mi s-a spus că testele standardizate sunt o prostie pentru că nu se ține cont de faptul că unii elevi testează folosind telefonul (cu un ecran de 5”), iar alții folosind un desktop (cu un monitor de 20”). Răspunsul meu la această afirmație este următorul: Aceasta nu este testare standardizată. Mai ales când ai de analizat figuri geometrice sau stimuli care nu se văd foarte bine pe un ecran mic. Mai mult decât atât, în cazul elevilor cu disfuncții executive, comportamentul li se poate schimba semnificativ dacă ecranul este touch screen, în sensul că au tendința să devină mai impulsivi (se pare că experiența senzorială în fața acestor ecrane este diferită de experiența senzorială dată de manipularea unui mouse). De aceea, înainte de a nega valoarea testărilor standardizate trebuie să ne întrebăm în ce măsură testele pe care le criticăm sunt cu adevărat standardizate.

Mitul 7: Testele standardizate ne spun dacă un copil are cerințe educative speciale

Testele standardizate aplicate la grup (mai ales cele cu răspunsuri multiple) pot fi un punct bun de plecare pentru identificarea unor potențiale deficiențe, însă nu sunt suficiente pentru a stabili un diagnostic diferențial. Pentru acest lucru e nevoie de o baterie de teste standardizate aplicate individual, ale căror rezultate nu sunt întotdeauna interpretate cu ușurință. Din experiența dobândită în urma cursurilor de formare profesională pe care le-am ținut în SUA, unii psihologi școlari formați chiar la universități de renume (ex. University of Georgia) nu au o pregătire foarte bună pentru a alege testele potrivite care să îi ajute să identifice motivele pentru care un copil are dificultăți de citire. Ca să faci asta, ai nevoie atât de baterii de evaluare standardizate administrate individual, cât și de o pregătire științifică foarte bună. De exemplu, în cercetările pe care le facem, noi evaluăm elevii cu o serie de teste standardizate pe care le-am dezvoltat și care măsoară diferite aspecte ale dezvoltării alfabetizării elevilor, pentru a înțelege mai bine cauzele dificultăților pe care le întâmpină. Un test niciodată nu va fi suficient.

___

Despre autor:
Dacian Dolean / Foto: Arhiva personala
Dacian Dolean / Foto: Arhiva personala

Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. Activitatea sa din ultimii ani s-a axat pe cercetare în domeniul alfabetizării și pe activități de formare a profesorilor din învățământul primar din SUA.

În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat de EEA Grants. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.

Foto: © Dreamstime.com / Skypixel / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.

Citește și:
Pilotarea testelor standardizate, de la finalul anului școlar trecut – o oportunitate ratată. Interviu cu cercetătorul Dacian Dolean: Volumul de muncă a fost imens, dar eforturile au fost inutile având în vedere că nu și-au atins scopul
Rolul evaluărilor din învățământul preuniversitar explicat pe înțelesul tuturor – cercetătorul Dacian Dolean

1 comment
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

You May Also Like

Dorința de a învăța toată viața poate fi formată din copilărie, cu ajutorul părinților, al școlii și al profesorilor. Ce pot face aceștia, cu experiența acumulată în pandemie? – Andreas Schleicher, OECD

Profesorii și părinții joacă un rol hotărâtor în dezvoltarea abilităților copiilor de învățare pe tot parcursul vieții, lipsa acestor abilități fiind una dintre sursele inegalităților resimțite, între altele, în rezultatele…
Vezi articolul

Fata profesoară, băiatul polițist. Cât de puternice sunt diferențele de gen și stereotipurile impuse de societate, în formarea imaginii despre viitor a copiilor preșcolari? Chiar mai puternice decât mediul social și economic – raport OECD

Imaginea pe care copiii preșcolari și-o formează în privința propriului viitor influențează felul cum ei își dezvoltă abilitățile, iar această imagine este influențată, la rândul ei, de factori externi precum…
Vezi articolul

Tragedia triajului. Despre etica alocării resurselor medicale limitate în timpul COVID-19 – Alexandru Volacu, conferențiar la Facultatea de Administrație și Afaceri a Universității din București

Analiza este semnată de Alexandru Volacu, conferențiar universitar la Facultatea de Administrație și Afaceri din cadrul Universității din București, cadru didactic asociat la Facultatea de Administrație Publică din cadrul SNSPA…
Vezi articolul