De ce trebuie să îi credem pe optimiști?

Câteva explicații pentru a înțelege contextul acestei discuții: o problemă esențială a oricărui sistem de învățământ universitar este corelația dintre competențele pe care le oferă și cerințele pieții muncii, în special cunoștințele și deprinderile specifice diferitelor profesii. Aceasta înseamnă că descrierea unui câmp profesional, așa cum apare în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR), trebuie să se afle în corespondență cu Registrul Național al Calificărilor din Învățământul Superior (RNCIS); la rândul lor, aceste calificări trebuie să fie în armonie cu seturile de competențe (prevăzute a fi) acumulate de un student după fiecare disciplină universitară (competențe evidențiate în Fișa disciplinei), cu competențele generale obținute prin absolvirea unui program de studii (fie el de licența, master sau doctorat) așa cum sunt ele specificate în Suplimentul de diplomă (foaia matricolă) și cu lista profesiilor pentru care pregătește acel program.

De palierul profesional se ocupă Agenția Națională a Calificărilor (ANC), iar de palierul universitar se ocupă Agenția Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) – toate subordonate Ministerului Educației Naționale (MEN).

Pentru a putea fi autorizate, acreditate și re-acreditate de către ARACIS, programele de studiu (ale facultăților) trebuie să înscrie în RNCIS calificările pe care le oferă și să solicite ANC validarea acestor calificări. Funcționarea acestui mecanism a fost reglată de-a lungul timpului de mai multe hotărâri de guvern și ordine ale ministrului educației, între care cele mai recente sunt OM 3475/2017 și OM 5686/2017. Logica mecanismului pare una impecabilă, așa cum se postulează în OM 3475/2017 la art 1.2: ”Prin înscrierea în RNCIS a calificărilor pot fi recunoscute şi relaţionate toate rezultatele învăţării dobândite în cadrul sistemului de învăţământ superior cu ocupaţiile din piaţa muncii şi este asigurată coerenţa calificărilor şi a titlurilor acordate”. Iar puterea și autoritatea ANC este postulată categoric în următorul paragraf: ”1.3. Înscrierea calificărilor în RNCIS este o condiţie necesară autorizării/acreditării programelor de studii oferite de către instituţiile de învăţământ superior abilitate de lege pentru a demonstra legătura dintre ocupaţiile şi cerinţele mediului socioeconomic şi calificările obţinute.”

Cum se petrec însă lucrurile în realitate?

Studiu de caz: Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din Universitatea din București. Plini de conștiinciozitate, colegii din facultate au alcătuit dosarele și le-au trimis la ANC (având în vedere că anul acesta trebuie supuse re-acreditării programele din domeniul științelor comunicării). După un timp, de la ANC au sosit adresele de răspuns. Să luăm cazul specializării jurnalism. După ce enunță faptul că ocupațiile alese de facultate pentru această specializare au fost identificate corect din grupa de bază 2642 din COR, se cere să fie transmise alte ocupații pentru că cele alese ”se găsesc în alte calificări aferente universității”.

Motivația acestei ciudate solicitări: ”Având în vedere diversitatea programelor de studii și diferențele cu privire la planurile de învățământ la punctul 13 în formularul de înscriere a unei calificări în RNCIS, este necesară existența a cel puțin unei ocupații unice din COR sau ISCO-08 la nivelul tuturor calificărilor din cadrul universității”. Bănuiesc că acest tip de adresă a fost trimis până acum la zeci sau poate sute de programe din toate universitățile. Ce spune ea? Că într-o universitate, fiecare program, indiferent că este la nivel licență, masterat sau doctorat, trebuie să ofere o calificare unică, neidentificată în documentele altui program. Nu ne interesează că într-un mare oraș, fie el București, Cluj, Iași etc pot exista mai multe universități care pot să ofere pregătire pentru calificări și ocupații/profesii identice! Nu ne interesează că la 70-100 km de aceste orașe există alte orașe, mai mici, cu universități (adeseori mai mari) care oferă și ele pregătire pentru calificări și ocupații/profesii identice! Nu! Brusc, ANC devine foarte preocupat de o problemă care nu are nicio legătură cu sfera sa de competențe și autoritate și, încălcând atribuțiile ARACIS, dictează ce programe trebuie să existe într-o universitate.

Nu am găsit în cele două ordine de ministru nicio precizare care să atribuie ANC asemenea putere de decizie; nu știu să existe pe undeva, în legile, HG-urile și OM-urile care reglementează mediul universitar vreo precizare care să interzică formarea pentru calificări identice sau înrudite în mai mult de un program/specializare/facultate pe universitate. Pe de altă parte, în tot acest interval, ARACIS a considerat că, dacă se îndeplinesc standardele, aceste dublete pot fi autorizate și acreditate. Și este vorba de sute de asemenea cazuri în aproape toate domeniile academice…

Paradoxal, fac parte dintre cei care ani de zile au pledat, au scris, s-au luptat împotriva dublării specializărilor specifice unei facultăți de către și în cadrul altor facultăți ale aceleiași universități. Am susținut acest lucru pentru că, membru fiind al CNEEA/ARACIS, am văzut cum domenii și specializări părăsite de candidați (la admitere) fabricau repede câte o secție de jurnalism, sau publicitate sau relații publice, specializări mult mai ”atractive”; dar, evident, conținutul era unul fals, pentru că ei continuau să predea cursurile domeniului în care lucraseră profesorii amenințați să își piardă normele pentru că acolo nu mai veneau studenți!

Dacă se aplică acum instrucțiunile transmise de ANC, înseamnă că zeci, sute de specializări și facultăți nu vor putea fi (re-)acreditate sau vor alcătui o documentație cel puțin deformată, dacă nu mincinoasă. Și aceasta din două motive: a) pentru că nu există suficiente calificări pentru paleta largă de competențe și profesii specifice unui domeniu; b) pentru că ”cineva”, din aceeași universitate, a fabricat și a declarat mai repede un program care dublează o facultate și un domeniu. ANC lucrează pe principiul ”primul venit, primul servit” (inexistent în cadrul nostru legislativ), fără a analiza legitimitatea ”primului venit”; adică nu se ține seama de adecvarea planului de învățământ la calificarea declarată, de competența corpului profesoral, de performanțele științifice (cărți și articole de profil, granturi în domeniu etc). Drept urmare, prin acest gest abuziv, o facultate serioasă fie nu va mai fi acreditată, fie va trebui să declare că pregătește pentru alte ocupații, rămase ”ne-ocupate” de intruși.

Să exemplificăm prima situație pornind de la câteva profesii arhi-cunoscute:

  1. Pentru grupa de bază Medic, în COR, există medic de familie, medic legist, medic igienist, medic medicină generală, medic stomatolog, medic psihiatru și medic specialist + diferitele funcții de tip rezident sau șef de secție (fără a fi identificată vreo specializare anume). NB – în schimb, în COR apar 22 de tipuri de asistent medical!. Deci programele de licență sau masterele care pregătesc medici specialiști neonatologi, pediatrii, chirurgi, ORL-iști, urologi etc nu pot fi acreditate dacă deja apare la universitatea respectivă la un program formula ”medic specialist”!
  2. Pentru grupa de bază Specialişti în religie apare un singur cod pentru ocupația Preot, mai precis 263627. La Universitatea din București, spre exemplu, există Facultatea de teologie ortodoxă, Facultatea de teologie baptistă și Facultatea de teologie romano-catolică; deci, dacă una dintre ele obține prima de la ANC monopolul pe calificarea preot, celelalte două pot fie să se desființeze, fie să declare că pregătesc pentru alte ocupații, poate fără legătură cu planul lor de învățământ!
  3. Pentru grupa de bază inginer, pentru specializările din domeniul construcțiilor apar inginer constructor instalații, inginer construcții hidrotehnice, inginer construcții civile, industriale și agricole; Universitatea Tehnică de Construcții București, cu cele 7 facultăți, cu numeroase programe de licență și master, pregătește numai 3 calificări?

În ceea ce privește a doua situație, revenind la cazul jurnalismului și la adresa ANC de la care am plecat, descoperim că ocupații din jurnalism au fost declarate ca proprii și specifice de mai multe structuri academice din Universitatea din București, aflate în diverse facultăți. Spre exemplu, un program numit ”Teoria și practica editării” al Facultății de Litere anunță că pregătește pentru calificările de redactor-șef și redactor de rubrică din presă și edituri. Las la o parte faptul că munca unui redactor șef din mass media nu are aproape nimic de a face cu aceea a unui șef de editură de carte. Dar ce cursuri conduc la competențele declarate specifice liderilor din mass media? Istoria instituțiilor culturale, Editare de carte, Practici de lectură, Sociologia cărții și a editurilor, Teorii ale receptării, Principii de editare, Traducerea și redactarea textului literar etc etc etc.

Un alt exemplu: pe siteul Facultății de filosofie candidații găsesc o listă cu profesiile din COR care presupun studii de filosofie (și ei deduc deci că dacă au aceste studii vor fi angajați pe aceste posturi); între ele publicist comentator, purtător de cuvânt, realizator emisiuni radio-tv, redactor, specialist în relații publice, specialist în activitatea de lobby. Este foarte posibil ca aceste calificări specifice programei de învățământ din jurnalism sau din relații publice să apară pe solicitările de înscriere la ANC pentru specializarea filosofie. Si, sunt convins, și la alte universități din România vom găsi situații similare.

Mi se va spune că exagerez! Poate … Dar această aplicare mecanică a unei idei (să nu se dubleze calificările într-o universitate) poate conduce la numeroase blocaje în funcționarea universităților. Pentru că pe acest principiu nu vor mai putea fi acreditate nici specializările învățământului ”la distanță” (cu frecvență redusă) care, prin lege, trebuie să ofere programe de învățământ identice și calificări identice cu cele de la programele cu frecvență. Și încurcăturile nu se opresc aici – ce vom face cu programele cu dublă specializare sau cu cele interdisciplinare?

Cum să selectezi pentru ele o singură grupă de bază din COR, așa cum cere documentația transmisă de ANC?

În vremurile apuse, circula o anecdotă: pesimistul zice ”Mai rău de așa nu se poate”. Iar optimistul îi răspunde ”Ba da, se poate”.

Prof univ dr Mihai Coman
Profesor emerit

2 comentarii
  1. Din fraza “la nivelul tuturor calificărilor din cadrul universității” se intelege ca e vorba de o calificare unica doar in cadrul universitatii respective, nu? Adica pot exista universitati distincte cu aceleasi programe, dar nu doua programe diferite dar identice ca finalitate in aceeasi institutie.

  2. Problema este foarte serioasa si este intr-adevar o mostra a aplicarii unei gandiri mecanicist-simplificatoare intr-un domeniu care nu se preteaza la asa ceva. Iar daca avem in vedere toate studiile care atrag atentia ca piata muncii din secolul XXI va fi din ce in ce mai flexibila si ca majoritatea oamenilor vor schimba nu doar posturi, ci si ocupatiile de mai multe ori in cursul vietii active, atunci putem intelege mai bine felul in care cei care conduc ANC, care au promovat un HG idiot si apoi au mai si adaugat imbecilitati proprii in practica, ne duc undeva in trecut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recomandate