Predarea educației pentru mediu, ca temă integrată în mai multe materii sau ca disciplină separată, este diversă în țările din Europa, cu accent pe fiecare ramură a acestei problematici actuale: definirea conceptului de sustenabilitate, reciclarea sau sursele de energie. Un raport recent al Eurydice, platformă a Comisiei Europene care urmărește sistemele de educație de pe continent, oferă exemple de acțiuni ale statelor europene, în acest sens. În primul rând, cum se abordează conceptul de sustenabilitate în țările analizate; în al doilea rând, ce învață elevii de ciclu primar și secundar despre palierele: reciclare, poluare, diversitate, efect de seră și ce competențe sau conținuturi însușesc.
„Integrarea sustenabilității mediului în toate politicile, programele și procesele de educație și formare profesională este vitală pentru a crea aptitudinile și competențele necesare pentru tranziția ecologică”, citează autorii raportului dintr-o recentă propunere a Comisiei Europene pentru un demers al Consiliului European. Propunerea îndeamnă, de asemenea, statele membre ale Uniunii Europene să “elaboreze cadre cuprinzătoare de programe școlare care să ofere timpul și spațiul necesar pentru o învățare aprofundată a sustenabilității mediului, astfel încât elevii să poată dezvolta competențe de sustenabilitate de la o vârstă fragedă” – este motivația din raport.
România nu este menționată în analiza Eurydice “Învățarea matematicii și științelor în școli 2022” la acest capitol, anume “Sustenabilitatea de mediu în educația științifică”. Amintim că, în ianuarie 2022, Administrația Prezidențială din țara noastră a lansat în dezbatere publică Raportul „Educația privind schimbările climatice și mediul în școli sustenabile”. Printre prevederi, săptămâna verde pentru anul școlar: 2022 – 2023, actualizarea programelor școlare a orelor de biologie cu noțiuni de mediu și schimbări climatice; recompensarea personalului didactic implicat și o platformă web dedicată.
Documentul a fost criticat la acea vreme de către Societatea de Geografie din România care atrăgea atenția că în alte sisteme de educație din Europa s-a depășit etapa educației pentru mediu – care există deja și în școala românească –, venind cu alte propuneri și corecturi pe textul raportului (pe larg, aici).
Cum este văzută tema sustenabilității în școli – fie ca o temă transdisciplinară în Europa de Vest, fie ca materie separată în Balcani
Sustenabilitatea, este, conform remarcilor din raport, o materie interdisciplinară pentru țări precum Germania, Croația, Elveția și Liechtenstein. „În Germania, educația pentru dezvoltare durabilă este un subiect transcurricular, așa cum este definit în rezoluția Conferinței permanente a miniștrilor educației și afacerilor culturale privind educația pentru dezvoltare durabilă și în cadrul de orientare pentru domeniul de învățare al dezvoltării globale”.
„În Croația, tema transcurriculară “dezvoltare durabilă” sprijină dezvoltarea cunoștințelor despre funcționarea și complexitatea sistemelor naturale și a cunoștințelor despre consecințele activităților umane, beneficiile solidarității între oameni și importanța de a acționa în mod responsabil față de mediu”. Mai mult, „în Elveția și Liechtenstein, o temă transcurriculară numită “educație pentru dezvoltare durabilă” se concentrează pe mediul natural în complexitatea și diversitatea sa și pe abordarea importanței acestuia ca bază pentru viața umană”.
Estonia, Franța, Suedia: educația pentru dezvoltare durabilă, în sarcina școlilor
În Estonia, subiectul transcurricular “mediu și dezvoltare durabilă” îi îndrumă pe elevi să:
(1) valorizeze diversitatea biologică și culturală și durabilitatea ecologică;
(2) să dezvolte opinii personale privind mediul și să participe la inițiative de luare a deciziilor în domeniul mediului, oferind soluții la problemele de mediu la nivel personal, social și global;
(3) să înțeleagă natura ca pe un întreg sistem și interdependența reciprocă dintre ființele umane și mediul înconjurător, precum și dependența ființelor umane de resursele naturale;
(4) să înțeleagă legăturile dintre diferitele aspecte ale dezvoltării culturale, sociale, economice, tehnologice și umane și riscurile asociate cu activitățile umane;
și (5) să își asume responsabilitatea pentru dezvoltarea durabilă și să dobândească valori și norme comportamentale care sprijină dezvoltarea durabilă.
În Franța, educația în domeniul mediului și al dezvoltării durabile face parte din misiunea fiecărei școli și este asigurată în fiecare clasă. Obiectivul acesteia este de a-i face pe copii să conștientizeze problemele de mediu și tranziția ecologică. Ea permite dobândirea de cunoștințe legate de natură, de necesitatea de a conserva biodiversitatea, de înțelegerea și evaluarea impactului activităților umane asupra resurselor naturale și de lupta împotriva încălzirii globale.
În Suedia, educația pentru mediu și dezvoltare durabilă este menționată ca fiind o sarcină pentru școli. Sustenabilitatea, inclusiv aspectele istorice, internaționale și etice, ar trebui să facă parte din toate formele de predare, indiferent de curs sau disciplină.
Sunt și trei țări în care educația pentru un mediu sustenabil este predată ca o materie separată: Grecia, Cipru și Macedonia de Nord. În cea din urmă, disciplina se numește “educație de mediu”, studiată în clasele 7-9.
Exemple pe fiecare palier
- În ceea ce privește reciclarea, multe dintre țări afirmă în obiectivele de învățare asociate primelor clase din învățământul primar că elevii ar trebui să învețe cum să sorteze deșeurile (de exemplu, în cadrul disciplinei “natură și societate” la clasa a treia în Croația, în cadrul științelor naturale în clasele 1-3 în Polonia și în cadrul disciplinei științifice integrate “lumea din jurul nostru” la clasa a doua în Serbia). Clasele mai mari abordează mai pe larg subiectul legat de modul în care sunt generate deșeurile; elevii din aceste clase superioare sunt invitați să reflecteze și să tragă concluzii, de asemenea, în multe țări europene.
În Letonia, un rezultat al învățării pentru clasa a 6-a la științe este că elevul “sortează în mod intenționat materialele utilizate în viața de zi cu zi în conformitate cu etichetele și reglementările privind sortarea deșeurilor” și argumentează că reciclarea este o oportunitate în economia de materii prime și energie.
În Portugalia, elevii de clasa a opta la științele naturii ar trebui să fie capabili să explice importanța colectării, tratării și gestionării durabile a deșeurilor și să propună măsuri de reducere a riscurilor și de minimizare a daunelor cauzate de contaminarea apei ca urmare a activității umane. Elevii ar trebui să facă legătura între gestionarea deșeurilor și a apei și promovarea dezvoltării durabile.
În Suedia, programa școlară de chimie din clasele 4-6 include conversia materiilor prime în produse finale, modul în care acestea devin deșeuri și cum sunt tratate și returnate în natură aceste deșeuri. Noua programă de curs valabilă de la 1 iulie 2022 reformulează subiectul ca “Transformarea materiilor prime în produse, cum ar fi metale, hârtie și plastic. Modul în care produsele pot fi refolosite sau reciclate”.
Ghidul curricular islandez include următoarele criterii de competență pentru științele naturii: până la sfârșitul clasei a 4-a, elevii trebuie să discute despre relația dintre oameni și natură și să fie capabili să sorteze deșeurile; iar până la sfârșitul clasei a 7-a, elevii trebuie să fie capabili să descrie utilizarea resurselor naturale de către omenire și să tragă concluzii cu privire la scopul sortării deșeurilor. În Muntenegru, programa școlară de biologie pentru clasa a 8-a include următoarele rezultate educaționale: elevul explică importanța unei bune gestionări a deșeurilor și descrie importanța reciclării, se arată în document.
În Europa, subiectul reciclării este adesea prezent în domeniile de învățare legate de tehnologie, economie casnică, arte și meserii, se mai punctează în raport.
În Bulgaria, în domeniul de învățare în domeniul tehnologiei și antreprenoriatului, în clasele a 3-a și a 4-a, elevii discută și identifică modalități de separare a deșeurilor; învață despre beneficiile reciclării hârtiei, metalului, sticlei și plasticului; efectuează cercetări și modelează o instalație de reciclare; învață să recunoască materialele care pot fi reciclate și colectează materiale pentru reciclare.
În Irlanda, în clasele 7-9 de economie casnică, elevii învață să demonstreze moduri în care articolele de îmbrăcăminte și/sau articolele textile de uz casnic pot fi reparate, reutilizate, refolosite, refolosite, reciclate și reciclate.
În Polonia, în clasele 5-8, obiectivele de învățare în cadrul disciplinei de tehnologie includ “formarea capacității de a separa și reutiliza deșeurile găsite în mediul înconjurător imediat”. Într-unul dintre conținuturile de învățare, se specifică faptul că elevul trebuie să fie capabil să “distingă și să aplice principiile de separare și tratare a deșeurilor formate din diferite materiale și componente electronice”.
În Elveția și Liechtenstein, reciclarea face parte din disciplina “textile și meserii tehnice”. În clasele 3-6, elevii ar trebui să fie capabili să distingă produsele și să le atribuie unor categorii de eliminare selectate (baterii, vopsea, solvenți, becuri, materiale plastice reciclabile). În clasele 7-9, elevii ar trebui să cunoască produsele care necesită măsuri speciale de eliminare și să știe cum să le recicleze sau să le reutilizeze în mod rațional (haine vechi, dispozitive electronice, produse din lemn etc.), potrivit documentului.
- În ceea ce privește sursele de energie regenerabile și neregenerabile, în învățământul primar elevii învață să facă distincția între sursele de energie curate și cele poluante, în timp ce în învățământul secundar inferior se așteaptă ca aceștia să evalueze impactul asupra mediului al cererii de energie și să analizeze și să discute condițiile necesare pentru a realiza un management energetic durabil. Aproape toate sistemele de învățământ europene (37 din 39) se referă în mod explicit la sursele de energie regenerabile și neregenerabile în programele școlare pentru clasele 5-8.
În Cehia, unul dintre rezultatele așteptate în domeniul educațional al fizicii în învățământul secundar inferior (clasele 6-9) este ca elevii să fie capabili să evalueze avantajele și dezavantajele asociate cu utilizarea diferitelor surse de energie în ceea ce privește impactul acestora asupra mediului.
În Spania, standardele de învățare pentru științele naturii în învățământul primar includ “identificarea și explicarea unora dintre principalele caracteristici ale energiilor regenerabile și neregenerabile, identificarea diferitelor surse de energie și materii prime”.
În Luxemburg, în clasele a 7-a și a 8-a la disciplina de științe, elevii trebuie să “cunoască termenul de energii regenerabile și utilizarea acestora” și să fie capabili să discute dezbaterile privind energia regenerabilă”.
În Polonia, în clasele 5-8, unul dintre conținuturile specifice învățării la biologie, în domeniul “ecologie și protecția mediului”, prevede ca elevul “să prezinte resursele naturale regenerabile și neregenerabile și propuneri de gestionare rațională a acestor resurse în conformitate cu principiul dezvoltării durabile”. La geografie, elevul trebuie să fie capabil să “analizeze condițiile naturale și nenaturale care favorizează sau limitează producția de energie din surse regenerabile și neregenerabile”, sunt exemple din raport.
- În ceea ce privește poluarea aerului, a solului și a apei, ea este abordată în mod explicit în programele de științe pentru clasele 1-4 din 25 de sisteme de învățământ. Această temă este explorată în continuare în 31 sisteme de învățământ în clasele 5-8. De obicei, se așteaptă ca elevii să fie capabili să indice cele mai importante surse de poluare a aerului și a apei [de exemplu, în cadrul învățământului științific din clasele 1-4 în Lituania și în cadrul lecțiilor de chimie din clasele 7 și 8 în Ungaria] și să cunoască modalități de protecție a mediului împotriva poluării. Astfel, în raport se remarcă următoarele:
În Cehia, materia de educație de mediu inter-curriculară (pentru nivelurile ISCED 1 și 2) include următoarele domenii tematice: apă (relația dintre calitatea apei și calitatea vieții, importanța apei în activitățile umane, protejarea calității apei, apa potabilă în lume și în Cehia, soluții posibile la provocări), atmosferă (importanța pentru viața pe Pământ, amenințările la adresa atmosferei, schimbările climatice, interconectarea globală, calitatea aerului în Cehia) și sol (interconectarea componentelor de mediu, sursa de nutriție, amenințările la adresa solului, schimbări în nevoia de terenuri agricole, noua funcție a agriculturii în peisaj).
În Polonia, în clasele 5-8, conținuturile de învățare în chimie includ enumerarea surselor, tipurilor și efectelor poluării aerului și descrierea modalităților pentru protecția aerului de poluare.
În Slovenia, programa școlară integrată de științe pentru clasa a 3-a include următorul obiectiv: elevii știu că traficul poluează aerul, apa și solul și cunosc câteva comportamente care contribuie la evitarea poluării (de exemplu, călătoria pe jos, cu bicicleta, cu trenul).
- Biodiversitatea: Valoarea și unicitatea naturii, precum și amenințările la adresa biodiversității și a ecosistemelor sunt teme de sustenabilitate foarte frecvente în programele de științe, în special în cele de biologie. Școlile din multe țări europene urmăresc să insufle atitudini și comportamente sustenabile față de mediu și îi învață pe copii să argumenteze în favoarea unor soluții pentru conservarea biodiversității, scrie în raport.
În Estonia, o temă importantă la științele naturii în clasele 1-3 este reprezentată de anotimpuri și de efectul acestora asupra biodiversității și a diversității mediului local. Unul dintre rezultatele învățării pentru clasa a 3-a este “să observe frumusețea și unicitatea naturii și să aprecieze biodiversitatea din mediul înconjurător”. O parte substanțială a conținutului de învățare în clasele 4-6 este diversitatea vieții pe Pământ și a diferitelor medii de viață. În clasele 7-9, tema “ecologie și protecția mediului” include următoarele rezultate ale învățării: să rezolve probleme legate de protecția biodiversității, să prețuiască biodiversitatea și să aibă o atitudine responsabilă și durabilă.
În Croația, la lecțiile de biologie din clasa a 8-a, elevii analizează impactul activității umane asupra biodiversității; descriu selecția naturală și mutațiile ca aspecte ale evoluției, menționând importanța fosilelor și a formelor de tranziție pentru studiul evoluției; și explică legătura dintre condițiile de viață și activitatea umană și densitatea populației dintr-o zonă.
În Italia, domeniul biologie din cadrul disciplinei de științe integrate definește următorul obiectiv de învățare pentru clasele 6-8: “Asumă comportamente și alegeri personale sustenabile din punct de vedere ecologic. Respectați și păstrați biodiversitatea în sistemele de mediu”.
În Cipru, în clasa a 5-a, unitatea „Mediul natural: conservarea și protecția biodiversității” are următoarele obiective de realizare: să recunoască necesitatea de a conserva biodiversitatea și să argumenteze soluții la o problemă de biodiversitate locală”.
În Ungaria, în timpul lecțiilor de științe din clasele a 5-a și a 6-a, elevii tratează diversitatea formelor de viață ca pe o valoare care trebuie păstrată, recunosc frumusețea estetică inerentă unui mediu biodivers și argumentează împotriva punerii în pericol a biodiversității.
- Despre efectul de seră se vorbește în clasele a 5-a – a 8-a, în cadrul unor lecții de diferite materii – biologie și geologie (de exemplu, Spania), chimie (de exemplu, Grecia, Muntenegru), biologie (de exemplu, Cipru), geografie (Belgia – Comunitatea germanofonă) – sau în cadrul unor lecții de științe integrate (de exemplu, Danemarca, Lituania, Portugalia). Iată ce exemple sunt date
În Danemarca, în clasa a 6-a, unul dintre obiectivele disciplinei “natură și tehnologie” specifică faptul că elevii ar trebui să aibă cunoștințe despre eficiența energetică și efectul de seră.
În Malta, programa de științe din învățământul primar pentru clasa a 6-a, în cadrul temei “Împărtășirea lumii noastre: habitatele”, enumeră următoarele obiective: “să știe că mediul înconjurător este un sistem care poate fi afectat” și “să cunoască pericolele care amenință mediul înconjurător, cum ar fi suprapopularea, poluarea, distrugerea pădurilor tropicale, ploile acide, efectul de seră, braconajul…”.
În Portugalia, în anul al 8-lea de științe ale naturii, elevii trebuie să facă legătura între influența ființelor vii și evoluția atmosferei terestre și efectul de seră pe Pământ.
În Slovenia, la disciplina de științe naturale din clasa a 7-a, elevii învață despre cauzele creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră (dioxid de carbon, metan, oxizi de azot) și despre supraîncălzirea asociată a atmosferei (creșterea efectului de seră), care se reflectă în schimbările climatice și în ecosistemele terestre și acvatice, se mai precizează în raport.
Foto: © Robert Kneschke – Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.
Citește și:
S-a depășit etapa educației pentru mediu, care se predă deja în școli, se trece la dezvoltare durabilă – Societatea de Geografie din România salută raportul “Educația privind schimbările climatice și mediul” prin recomandări, sugestii și corecturi pe text
Evaluările naționale – singura măsură-cheie aplicată de România pentru a reduce numărul de elevi cu rezultate slabe la Matematică și Științe, dar și aceasta e folosită fără efect / Experiența europeană arată că optim ar fi să combine cel puțin două dintr-un total trei măsuri-cheie de politică educațională – raport Eurydice
Cât câștigă un profesor din România, de la începutul carierei până la salariul maxim atins după 40 de ani, la nivel de grădiniță, școală primară, gimnaziu și liceu – ultimele date Eurydice
Redacția
Mihai Peticilă
R.P.